Aventură în jurul lumii AUSTRALIA – CAIRNS

continuarea episodului anterior
Şi continui cu Andrew, patron de Barber Shop, care era mîndru de prăvălia lui şi de ce-i lasă fiului său. Mă gîndesc şi eu la ce las copiilor mei şi făceam o comparaţie între TEMCO şi Barber Shop.
Dar cînd am terminat şi am văzut că un aranjat de barbă şi de păr, chiar la preţul de pensionari, costă 32$AU şi că fiecare dintre ei fac 15-20 clienţi pe zi, m-am gîndit că nu eşti chiar muritor de foame cu un Barber Shop. Mai avea spre vînzare şi creme, paste, deo etc. şi o maşinuţă de tuns părul din nas şi urechi, pe care am cumpărat-o şi eu. Ne-am despărţit ca prieteni şi l-am invitat în România să mîncăm impreună o ciorbă ce mi-a făcut şi mie poftă cînd mi-a amintit de ea, c-o şi uitasem!
De la locul întîlnirii, unde beam o cafea, am fost recuperat de la masă de o şoferiţă cu o mapă în mînă, care m-a urcat într-un Caravan şi de acolo am mers la Hilton Cairns Hotel, de unde am mai luat o familie de englezi. Aşa că şoferiţa şi cu noi trei am plecat în turul de oraş şi împrejurimi de cinci ore.
Am pornit de la Fogarty Park, pe The Esplanade, spre Parcul Esplanade pe malul Golfului Trinity, cu prima oprire la Catalina Memorial. Am mai spus că pe aici, memorial înseamnă statuie, monument sau obelisc închinat ostaşilor jertfiţi în războaiele purtate de ei, adică cele două războaie mondiale, dar şi altele şi chiar am văzut că sînt trecuţi şi ostaşii căzuţi în războiul din Afganistan. Atît memorialul cît şi parcul sînt extraordinare, curate şi noi ca scoase din cutie. Am continuat vizita prin oraş cu cele două spitale, cel de bază, adică al bugetului de stat şi cel privat, fiecare de cîte 500 de paturi, apoi St. Monica Cathedral, fiind catedrala cu cea mai mare suprafaţă vitrală din lume. Ferestre cu vitralii în suprafaţă totală de 240 mp, dintre care numai una şi cea mai mare are 60 mp şi de religie romano-catolică.
Am continuat cu Cairns Convention Center, un centru de conferinţe şi congrese, cu o capacitate de 10.000 de locuri, la care Clujul nostru şi multe alte centre universitare din România nici nu visează să aibă şi-l are un oraş de 120.480 de locuitori. A urmat supermarketul central MAYER, Gara Cairns şi Portul Cairns, continuînd cu cele opt parcuri ale oraşului cu arbori, plante şi flori tropicale din cele mai diferite specii. Ploaia nu contenea, însă acum noi eram la adăpost. Aici cînd zic ploaie să nu vă speriaţi că este şi frig, temperatura mediului înconjurător ca şi apa de ploaie au peste 30°C.
Am trecut pe principalele străzi comerciale ale oraşului, apoi în cîteva zone rezidenţiale, unde nu sînt blocuri, ci numai case familiale cu curte şi cu maxim un etaj, după care am mers în zona industrială a oraşului care culminează cu Fabrica de Zahăr, depozitele de combustibili şi alte multe intreprinderi industriale.
Am pornit spre Parcul Naţional Barron George, pe autostrada Captain Cook Highway, care duce spre Port Douglas şi unde aveam două obiective: Cooper şi Creek Falls.
Mai întîi am luat-o spre Cooperlucka, unde am ieşit de pe autostradă şi am mers pe un drum îngust şi şerpuitor, urcînd pe un deal, Lumleg Hill, ca şi Feleacu nostru şi care ne oferă o privelişte asupra oraşului Cairns, cam asemănătoare cu cea pe care o avem şi noi asupra Clujului din parcarea de pe Feleacu. Diferenţa este că oraşul Cairns se află pe o cîmpie plată de pe malul mării, în vreme ce Clujul are o altitudine de 340 m, însă diferenţa de nivel este cam aceeaşi, aşa că se vede de sus întregul oraş şi în special suburbia Whitfield. Ne-am oprit într-un loc special amenajat şi printre umbrele şi răpăieli de ploaie, am privit spre oraş şi am făcut cîteva fotografii.
Mai departe nici nu puteam merge, deoarece drumul era închis din cauza unei cascade care se forma ad-hoc în urma ploilor de două zile şi rupsese un pod. Asemenea lucruri vezi curent în această zonă în vremea ploilor tropicale.
Ne-am întors pe autostradă şi am plecat spre nord, spre locul numit Smithfield, unde am luat-o iarăşi pe un drum de munte spre nord-vest ca să ajungem la cascada Creek Fall.
Atît în sud cît şi în nord de Cairns se găsesc asemenea cascade, produse de  izvoarele care pornesc din vîrful muntelui, mai întîi ca un firicel de apă, apoi se adună, se adună cu alte izvoare de pe coasta muntelui, la care se mai adaugă şi apa după ploaia nopţii, se ascunde în pădurea tropicală de nu-l mai vezi, apoi apare din nou într-o altă vale, şerpuieşte din nou prin pădure şi pînă la urmă se prăvăleşte în apa rîului din vale în vîrtejuri sperietoare.
Mai importante sînt două astfel de cascade: Wallaman Falls, în partea de sud a oraşului între orăşelul Townsville şi Cairns, renumită prin înălţimea ei (278 m de la pragul de piatră de pe care se prăbuşeşte pînă la rîu) şi Creek Falls, renumită prin debitul ei ameţitor la prăbuşirea în rîul de munte. Atît în drumul cascadei cît şi în cel al rîului de munte, nu există niciun fir de nisip, ci numai stîncă şi stîncă, modelată de ape, în cele mai stranii forme, în decursul vremurilor.
În traseul nostru turistic am vizionat Creek Falls, din Muntele Whitfield, lîngă localitatea aborigenă Kurando.
În verdele tropical închis urmăreşti din vîrful muntelui cum şerpuieşte prin pădurea tropicală o panglică de argint, învăluită într-un nor de vapori de apă, care cînd se ascunde în pădure, cînd apare la lumină şi care creşte, creşte ajungînd la lăţimi de pînă la 15-20 m, iar deodată se prăvăleşte într-un zgomot asurzitor, în albia rîului, ale cărui ape vin la rîndul lor învolburate de undeva din inima muntelui, luptîndu-se cu stîncile şi blocurile de piatră care-i stau în cale. Astfel înmulţindu-şi apele, porneşte în torente în aval, crezînd că vrea să măture tot ce-i stă în cale, însă stînca nu se lasă, ea stă aici de mii de ani, astfel „apa trece şi pietrele rămîn”. În orice caz a fost o privelişte minunată şi greu de pus pe hîrtie, găsind cu greu cuvintele potrivite. Am fotografiat şi filmat cît am putut, de sub umbrelă şi printre rafalele de ploaie.
Pînă la vărsarea în mare, rîul Wadman mai adună şi alte pîraie şi cascade ducîndu-le  în apa oceanului, crezînd că vrea să-l completeze ca să nu sece. Apele învolburate de astăzi ale cascadei Creek aveau o culoare spre maroniu, cafea cu lapte, datorită ploilor tropicale din ultimele zile şi mai antrenau cu ele şi frunze, crengi şi pămînt.
În aceste păduri tropicale trăiesc mai multe specii de plante şi animale, decît oriunde altundeva pe continent, cele mai multe necunoscute nouă europenilor, specifice acestor locuri.
Astfel, privind atent poţi vedea în copaci un oposum somnoros, sau ursul koala, mîncînd liniştit frunzele copacilor, fără ca să se cunoască însă. Mai poţi vedea o omidă albastră de peste o jumătate de metru lungime, ori broasca uriaşă de copac, sau o molie cu lungimea aripilor desfăşurate de 25 cm. De asemenea poţi întîlni şi un piton lung de 6 m, care nu atacă omul, însă nu este recomandat să calci pe el sau să-l întîlneşti cînd e înfometat.
Speciile de păsări sînt de asemenea numeroase, de la micile silvii cu ciocul mare, pînă la cazaurii, înalţi cît omul.
Aici trăieşte şi bizarul experiment biologic, ornitorincul, perfect adaptat la viaţă şi care nu ştii ce este: mamifer de mărimea unei pisici, care depune ouă, cu trup de castor, dar cioc şi picioare de raţă. Ciocul său plat este capabil să detecteze şi cei mai slabi curenţi electrici, produşi de musculatura prăzilor sale care sînt în special racii.
La întoarcere, uzi pînă la piele, şoferiţa ne aştepta cu lada frigorifică şi sucuri la gheaţă. Eu am cerut să intrăm în maşină, să închidem aerul condiţionat şi să dăm drumul la căldură, deşi afară erau 32° C, însă apa intrată în tricou şi pantaloni era rece pe noi.
Am mai fotografiat cîteva cascade pasagere formate de apa ploilor şi de o violenţă incredibilă, însă din fericire nu puteau să rupă zăgazurile, fiind dirijate de stînca munţilor şi dealurilor, să se scurgă pe unde trebuie.
Ajunşi în oraş am mers la ultimul obiectiv: Grădina Botanică din Cairns. Ca să vizitezi această grădină, de peste 50 ha, cuprinsă între Collins Av., McCormack str. şi Goodwin str. într-o jumătate de oră cît mai aveam la dispoziţie, era imposibil. A rămas numai să ne băgăm nasul să vedem arbori, plante, insecte şi păsări ce n-am văzut în viaţa mea. Am admirat totuşi giganticul chiparos, Giant Teak Tree, casa cu orhidee George Watkins şi grădina cu bromeliade. Astfel s-a terminat acest tur de o jumătate de zi şi ne-a debarcat în port lîngă vaporul nostru. Ud pînă la piele, însă, nu voi uita uşor Cairns-ul şi această zi de 24 februarie 2011.
Prof.dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România