Artişti în vremea pandemiei/Corespondenţă din Uzbekistan

Incze Dănilă: “Sunt sigur că o parte dintre lucrări vor fi prezentate într-o prima personală post Tashkent”

Despre omul şi pictorul Incze Dănilă am avut numeroase prilejuri să mă pronunţ, referindu-mă la expoziţii în ţară şi peste hotare.

Trebuie menţiontae câteva lucruri. Incze Dănilă este absolvent al Liceului de arte vizuale “Romulus Ladea” din Cluj-Napoca. A ajuns după multe strădanii de apreciat, student al Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia pictură. Un grant i-a oferit prilejul de a studia la Tashkent, Uzbekistan, urmând în momentul de faţă cursurile Institutului Naţional de Artă şi Design “Kamoliddin Behzod”.

Cu amablitatea cunoscută, Incze Dănilă a dat curs invitaţiei de a răspunde câtorva întrebări…Nu intru în amănunte, vă las bucuria descoperirii lor.

D.Ş.: Cum e viaţa la Taşkent în timpul pandemiei?

Incze Dănilă: Sunt foarte pregatiti. Să vă dau un exemplu…Din 25 de milioane au anunțat cinci decese, adică excepțional. Au și închis graniţa spre China foarte repede, împreună cu Kazachstan, Kirghistan, Tadjikistan. Altfel, stau chiar bine. Masca este obligatorie aici. Ordinea este de tip militar, se respectă întrutotul.

D.Ş.: Taşkentul?

Dănilă Incze: Este un oraș deosebit, amestec de normalitate umană, măreție sovietică, aerisit, curat, frumos îngrijit, piețe pline cu de toate, oameni foarte calzi, mai ales uzbecii, ruşi morocănoşi, alei cu stejari, flori, ordine, organizare militară, oameni ascultători, docili, fără talente, șosele pe șase benzi în mijlocul orașului, clădiri la mărimi sovietice, bine întreținute.

D.Ş.: Cum sunt organizate studiile artistice?

Dănilă Incze: De luni până sâmbătă, foarte multe secții, peste o mie de studenți, profesori pregătiți și la Sankt Petersburg.

D.Ş.: Putem aminti câteva nume de profesori?

Incze Dănilă: Voi începe cu rectorul Nodirbek Sayfullayev care este un om extrem de atent cu toţi. Ne-a aprovizionat pe mine şi pe un profesor din Iran, cu alimente, apă…, de două ori deja, asta ca să vă dau un exemplu. Cât priveşte profesorii, am să încep cu Jumaniyazov Sh de la pictură monumentală. Trebuie să-i amintesc pe Alisher Maxmudovich, Tyurin Aleksandr Ivanovich.

D.Ş.: Cum te înţelegi cu profesorii? Cu colegii?

Incze Dănilă: Cu cine ştie engleză în limba engleză. Cu ceilalţi, cu puţina mea limbă rusă, după un an de limbă rusă în timpul studiilor liceale.

D.Ş.: Ce ne poţi spune despre cultura lor?

Dănilă Incze: Vorbim despre zona stăpânită de Persia până în secolul al 18-lea când, după un război cu Rusia, Persia şi-a pierdut teritoriile. Cultura lor se situează între influențele marilor imperii persano-arabo-mongole, respectiv și cultură rusă a secolului 19. Nu știu dacă își vor găsi vreodată o identitate națională culturală, în tot acest context.

D.Ş.: La ce lucrezi? Care sunt temele abordate?

Dănilă Incze: Din cauza pandemiei m-am trezit izolat într-un internat. Am camera mea, apă caldă, soare… Viaţa devenind foarte simplă, pot să lucrez. Continui să-l caut pe Demiurg în Geometrie. În fine, scriu. Voi scrie câteva articole pentru revista institutului, cu următoarele titluri: “Constructiv vs Descriptiv” în “Visual Arts”, apoi “2D vs 3 D”, “Aplitude vs Multitude”. Acuma, să revin la întrebare, tema prioritară acuma sunt portretele ale populațiilor locale și limitrofe, surprinse în costume tradiționale După 10 mai, se ridică carantina, drept urmare voi pleca într o călătorie de documentare, între oraşele care urmează să le vizitez aflându-se Kiva, Buxara, Samarkand, Fergana.

D.Ş.: Ce ne poţi spune despre modul în îţi vei susţine examenele.

Incze Dănilă: Examenele se vor cumula în activitatea mea de aici şi în condiţiile date. Voi organiza în cadrul institutului, cel puţin o expoziţie de pictură.

D.Ş.: Câţi studenţi străini studiază la Taşkent?

Dănilă Incze: Din păcate nu am mai întâlnit studenți străini la arte, chiar îmi pare foarte rău. Ar fi fost un alt util schimb de experienţă pentru mine. Orice întâlnire aduce un plus spiritual, care contează în definirea personalităţii tale creatoare.

D.Ş.: Ce se ştie despre România? Cum este România percepută?

Incze Dănilă: Oamenii știu despre România, mai ales cei mai bătrâni. Cunosc multe lucruri ce ţin de istoria ţării noastre, despre spaţiul moldav în mod special.

D.Ş.: Când revii la Cluj-Napoca? Sunt sigur că o parte dintre lucrări vor fi prezentate într-o primă personală post Tashkent.

Incze Dănilă: Cred că voi putea prezenta Clujului vreo 30, 40 de lucrări. Pe de altă parte, mă și tem să mă întorc în România, nu voi îndrăzni să ies nici pe stradă, din cauza vârstei… Mi-ar plăcea să fac o expoziţie în spaţiul Centrului de Cultură Urbană Casino, chiar dacă nu voi avea… vizitatori.

Demostene ŞOFRON