Artişti în vremea pandemiei

Diana Ligeti, cotidianul unui muzician confinat la Paris

D.Ş: Diana, cum faci faţă situaţiei, cât de greu este să stai în casă…
Diana Ligeti: Accept situaţia, înţeleg urgenţa şi amploarea problemei sanitare. Încerc să mă oraganizez ca în viaţa “normală”: îmi propun mai multe sarcini cotidiene şi îmi fac un orar pe care încerc să-l respect. Pentru concertele din iulie trebuie să învăţ mai multe lucrări printre care două foarte grele, două trio-uri de coarde, cel de Schoenberg şi cel de Philippe Manoury. Ţin legătura cu toţi colegii cu care trebuie să cânt şi vorbim despre interpretare la telefon. Încerc să fac puţin sport, îmi propun să învăţ o limbă străină în plus şi să citesc tot ce-am vrut de mult să citesc. Câte-odată nu reuşesc să fac tot ce mi-am propus, dar cred că o anumită disciplină şi organizare ajută la păstrarea unui moral pozitiv în acest moment dificil

D.Ş: Reuşeşti să menţii legătura cu toţi ceilalţi colegi, cu studenţii, respectiv cucei din mediul artistic.
Diana Ligeti: Chiar de la începutul confinării, legătura cu studenţii şi cu colegii este cotidiană. Cursurile le fac prin FaceTime sau WhatsApp, chiar dacă sunetul electronic nu reflectă realitatea. Studenţii au nevoie de acest contact direct. Mulţi locuiesc în garsoniere mici şi sânt departe de familii. Unii îmi trimit videouri pe care le comentez prin mail. Am studenţi care au rămas la Paris, unii care s-au intors la familiile lor în toată Franţa şi alţii în ţările lor, mai ales coreenii şi japonezii. Artiţtii cu care trebuia să cânt sau voi cânta într-un viitor apropiat sânt şi ei pe mai multe continente. Aşa că conversăm pe toată planeta, ne trimitem reciproc videouri şi creeăm grupuri WhatsApp pentru fiecare proiect. Pentru studenţi, trimit mesaje aproape cotidiene ca un coach, pentru ca toată lumea să-şi păstreze moralul şi să ştie că-i susţin !

D.Ş: Care au fost obligaţiile artistice ale acestor luni, pe care le-ai pierdut din cauza pandemiei?
Diana Ligeti: Chiar în acest moment ar fi trebuit să mă aflu la Kyoto, în Japonia pentre a 30-a ediţie a Academiei de Muzică Franceză. Ar fi trebuit să predau multor studenţi şi să cânt cu ceilalţi profesori în frumoasa Alti Hall.În aprilie trebuia să particip la juriul concoursului de violoncel cu repertoriu contemporan, la Stuttgart, concursul susţinut de fundatia “Domnick”. Şi acolo ar fi trebuit să cânt cu colegii piese din repertoriul contemporan de Luciano Berio, Philippe Hersant şi Lucien Guerinel. De asemenea s-au anulat concerte în Franţa, din creatii ale compozitorilor Graziane Finzi, Peteris Vasks, Luciano Berio, Paul Ben-Haïm…, şi altele cu repertorii clasice. Printre alţii, ar fi trebuit să cânt cu pianista română Dana Ciocârlie. Pe 2 aprilie aş fi avut un concert festiv pentru celebrarea celor 20 de ani ai ansamblului meu “Calliopée”.

D.Ş: Spuneai că trebuie să înveţi mai mult, ai multe lucrări de pregătit. În aceste condiţii, cum arata agenda lui 2020 din mai incolo
Diana Ligeti: Fiind directoarea sa artistică, sper mai ales că festivalul de la Fontainebleau să poată avea loc în iulie. Este a 100-a ediţie şi am propus foarte multe evenimente. Printre studenţii invitaţi, se află ca în fiecare an şi muzicieni din Cluj. În 2020 am încaă foarte multe proiecte frumoase: înregistrări cu mulţi colegi şi prieteni; două monografii de compozitori contemporani : toată muzica de cameră a compozitoarei Graziane Finzi şi muzica pentru violoncel a lui Gilles Schuehmacher); festivale (festivalul de la Cabourg), concerte pentru cei 250 de ani a lui Beethoven cu ultimele sale patru cvartete de coarde şi încă un turneu în Japonia. Trioul meu “George Sand” va prezenta publicului, în cursul lunii octombrie, ultimul nostru disc cu muzica de camera a lui Mahler şi muzica contemporană inspirată de Mahler şi Schoenberg (compozitii de Gerard Pesson si Noriko Baba). Pregătesc şi multe alte concerte cu muzica de cameră în diferite formaţii.

D.Ş : Cum sunt studenţii pe care-i ai?
Diana Ligeti: Sper că toţi sânt sănătoşi şi reuşesc să-şi păstreze moralul. În orice caz, ei ştiu că pot conta pe mine şi ca-i susţin cât pot.

D. Ş: Când sunt şanse să te vedem la Cluj?
Diana Ligeti: Cât de curând posibil.
Demostene ŞOFRON

Diana Ligeti este absolventa Academiei Naţionale de Muzică “Gheorghe Dima”, violoncel. Studentă fiind, talentul a propulsat-o pe scene de concert din ţară, astfel se face că am avut ocazia să o ascult, pentru prima dată, într-o zi de 20 decembrie 1989, alături de regretatul violonist Rudolf Fatyol, pe scena Filarmonicii din Satu Mare. La pupitrul dirijoral a fost să fie maestrul Mihai Brediceanu (pe atunci director al Filarmonicii Enescu de la Bucureşti), în program figurând lucrări de Brahms (Uverura Tragică, Dublul concert pentru vioară şi violoncel şi Simfonia a IV-a).
De atunci, ne-am întâlnit de câteva ori, cu prilejul festivalurilor de profil organizate dee ANMGD.
Diana Ligeti este în momentul de faţă, profesor la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans de la Paris.