Artişti în vremea pandemiei

Ioan Vrăşmaş: “Noi suntem încă departe de o liberalizare a pieței culturale autohtone…”

D.Ş.: Izolarea impusă de autorități nu numai în România, ci și în alte țări, a dat peste cap un domeniu atât de îndrăgit, artele spectacolului. Cum vă afectează pe voi această măsura, ținând cont că sunteți o companie privata de opera?

Ioan Vrăşmaş: Mult mai acut decât o instituție de stat! Noi trăim doar din spectacolele și turneele pe care le facem și din biletele pe care le vindem. Dar nu suntem afectați doar financiar, cred ca aceasta parte am putea-o lasa pe locul al doilea. Arta este o vocație și nu o meserie pentru artist, aşa încât, prima suferință a artistului nu este lipsa banului, ci lipsa scenei, a publicului. Suferința este cea a peștelui scos din apă, rezistă o vreme căutând apa, apoi, încet, moare. Așa și artistul, o vreme trăiește cu gândul la spectacolele lui, cele trecute și cele viitoare, își face planurile artistice pentru viitor, apoi, încet, moare câte puţin în sufletul lui, la fel de tăcut ca peștele!

D.Ş.: Ce alte exemple mai cunoști, din țară sau de peste hotare, în care companiile de opera private nu au spectacole?

Ioan Vrăşmaş: Toate instituțiile de spectacole deopotriva suferă, de stat sau private, din țară și din Europa, atâta vreme cât peste tot sunt interzise spectacolele, diferența apare doar în modul în care fiecare țară intervine în susținerea sectorului cultural-artistic, fie că este public sau privat. Țări dezvoltate precum Germania, Elveția, Austria, ca să nu mai vorbim de Franța, susțin întreg sectorul cultural și cel de stat și cel privat. Noi suntem încă departe de o liberalizare a pieței culturale autohtone, așa că sectorul cultural privat trebuie să se bucure încă “de ce cade de la masa stapânilor” într-un mod sau altul, prin legea 350 sau prin alte forme sărace, mult sub nevoile lor existente. Iar de o concurență loială a instituțiilor private cu cele de stat în România, pe o piață neliberalizată, nici nu poate fi vorba! Scena dintre David şi Goliat rămâne doar în Biblie și doar o minune în contextul istoric dat al Vechiului Testament. Va fi un deziderat liberalizarea sectorului cultural, măcar în mare parte, luând exemplul țărilor pe care le-am amintit. Infrastructura culturală a statului trebuie să servească atât instituțiile de stat, cât si cele private, la sălile de spectacol ale statului să aibe acces și instituțiile de stat, dar şi cele private legal constituite, de-abia atunci putem vorbi de management performant și de banii statului cheltuiţi corect. Până atunci, statul va numi administratori politici ai instituțiilor de cultură și ai banului public.

D.Ş.: Cum reușesc să faca față artiștii acestei sițuatii? Sunt artisti care au contracte cu teatre lirice de stat, alții trăiesc doar din contracte individuale.

Ioan Vrăşmaş: Vă spuneam mai înainte că toți cei care sunt artiști adevarați suferă dupa scenă, după spectacole și după public. Cât privește partea pecuniară, artiștii care au avut o formă legală atât la stat, cât și la privat primesc pe perioada aceasta de aproape două luni o formă de ajutor, fie că-i spune șomaj tehnic, salar, etc. Situația va deveni grea de-abia după această perioadă de criză, când statul nu va mai plăti aceste forme de șomaj tehnic, iar artiștii nu vor putea face spectacole! Pentru cei angajați de stat se va găsi o formă și pe mai departe, statul fiind eminamente unul social, iar artiștii liber-profesioniști care rezistau pe piața competitivă din Europa și din România, făcând spectacole de înalta tinuță artistică, în cele mai mari și mai performante teatre, neavând un angajament la stat, vor fi cei mai afectați. De-abia atunci se va vedea adevărata discrepanță și adevărata discriminare dintre artiști. Sunt foarte multe teatre private în România, chiar dacă o companie privată de operă care să facă spectacole integrale de operă, în țara și în Europa, suntem doar noi, Opera Vox. Toate aceste teatre cu câțiva angajați, trăiau doar din biletele pe spectacole și din proiecte. Acum din ce o să trăiască? Spectacole nu au și se pare că nici nu vor avea cel puțin până-n toamnă, iar proiectele culturale au fost toate blocate!

D.Ş.: Ce turnee și ce spectacole s-au pierdut în aceste aproape trei luni de pauză? Ce spectacole se vor mai pierde, în idea că nu vei relua activitatea mai repede de iunie sau iulie, poate chiar august?

Ioan Vrăşmaş: Pentru lunile aprilie, mai şi iunie am anulat peste zece spectacole. Am avut pregătit un spectacol inedit de operă și balet pentru turisti în ziua de Paște în Aqua Spa-ul din Băile Felix. Era o oportunitate de a duce opera cât mai aproape de oameni și într-un mediu cât mai exotic. Am dorit să arătăm publicului că artiștii sunt și ei oameni abordabili, care pot cânta la fel de bine în halat de plajă și în costum de baie, precum o fac în sala de spectacol. Am anulat apoi două spectacole în Cluj-Napoca, unul la Casino și unul la Cinema Mărăsti, în luna mai. Tot în luna mai aveam pregătit un turneu în Republica Moldova la Cimișlia, în baza unui parteneriat între Primăria Orașului Cimișlia, Opera Vox și Ambasada Națiunilor Unite din Chișinau. Am câștigat finanțare pe legea 350 de la Primărie, să organizăm la Cluj-Napoca un eveniment grandios de operă și balet în aer liber. Finanțarea a fost blocată! În luna iunie am anulat 3trei spectacole de Nabucco și două de Cocoșatul de la Notre Dame în țară. În lunile iulie și august am fi avut tradiționalele turnee, pe care le facem anual în Germania, numai că sunt interzise spectacolele de orice fel în Germania până pe 30 august.

D.Ş.: Cum arată sezonul de toamnă-iarnă pentru teatrul liric pe care-l conduci?

Ioan Vrăşmaş: Eu nu cred că va exista un sezon propriu-zis de toamnă iarnă, în cel mai fericit caz vor avea loc evenimente de mică anvergură, recitaluri, concerte cu un public restrâns, vor apărea primele efecte economice vizibile pe piața artistică autohtonă, primele reduceri de personal artistic și, aş vrea să nu fie așa, primele teatre închise definitiv sau provizoriu, sau, mai rău, închise azi și redeschise mâine cu alte organigrame și scheme de personal, mult mai reduse şi ca număr și ca bani, cu artiști rechemați la concurs pe posturi. Aceasta este şi raţiunea pentru care am refuzat conducerea unor teatre de operă din ţară în perioada următoare, n-aş vrea să devin lupul cel rău pentru colegii mei de breaslă şi nici să fiu eu cel ce-i va pune în situaţii nefaste. Statul este unul sărăcit de acest virus, iar industria și economia pe care se baza să funcționeze, sunt și ele la pământ, cultura va fi prima afectată, în special instituțiile de spectacole subordonate autorităţilor locale. Până atunci continuăm și noi, ca toate celelalte instituții de cultură, să ținem legătura cu publicul în online, foto, video, prin emailuri, etc. Un lucru de noutate, pe care-l consider demn de amintit și pe care nici o altă instituție de cultură nu l-a făcut în perioada asta, este editarea unei cărți cu o valoare semnificativă pentru actualii și viitorii artisti lirici din Romînia. Lucrarea “Efectul feedback și aplicatiile lui în belcanto”, scrisă de colegul nostru din Opera Vox, basul Marius Corneliu Chiorean, a apărut în perioada aceasta de criză, urmând să fie lansată când situația medicală din țară ne va permite să o facem.

D.Ş.: Ce titluri s-ar putea pune în scenă în perioada următoare și în ce condiții?

Ioan Vrăşmaş: Greu de spus! Pentru început, găsesc potrivit să se programeze spectacole care nu pun împreună toate compartimentele dintr-un teatru, aș programa balet mai întâi, opere care necesită o orchestra și un cor redus ca număr, cu personaje mai puține pe scenă, cum ar fi Bărbierul din Sevilla, Don Pasquale, astfel încât artiștii să fie cât mai mult protejați. Apoi titluri care nu necesită repetiții dese, lungi, multe, spectacole jucate des, care să funcționeze cu puține repetiţii, astfel încât să solicite cât mai puțin întâlnirile în grupuri mari.

D.Ş.: Să nu uitam ca peste vară, odată cu deschiderea activităţilor artistice, vor apărea suprapunerile de concerte, de spectacole, cum vei reuși să-i ții pe artiști alături de tine?

Ioan Vrăşmaş: Îmi mențin părerea, nu cred că până în toamna se vor organiza spectacole, cum nici în toamnă nu sunt convins că vor fi posibile în România, iar dacă se vor organiza, cu siguranță vor fi supuse unor restricții. În ceea ce priveşte fidelitatea artiștilor, de asta îmi este cel mai puțin frică. Întotdeauna, la spectacolele Operei Vox, artiştii au venit cu mare plăcere, fiind foarte dedicați şi implicati în proiectele noastre, considerandu-se parte a unei familii artistice, lucru care n-aș fi sigur că-l simt față de instituțiile de stat. Apoi, această fidelitate și bucuria de a face artă în Opera Vox mi-o declară ei însiși, ca să nu vă mai zic faptul că majoritatea dintre ei nu sunt angajaţi ci colaboratori, dar atât de mult s-au legat sufletește unii de alții și de Opera Vox încât, văd postari publice pe rețele de socializare că le e dor de Opera Vox și unora de ceilalți și de turneele și spectacolele noastre.

Demostene ŞOFRON

Ioan Vrăşmaş este directorul general al Companiei Opera Vox, manager cultural acreditat de Ministerul Culturii, recunoscut şi respectat în breaslă, solist de operă deopotrivă. Licenţiat în muzică la Academia Naţională de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi în teologie ortodoxă la Universitatea Babeş-Bolyai, urmează cursuri de masterat la Academia Mozart din Salzburg. Obţine titlul de Doctor în Arte, specialitatea muzică, la Universitatea de Arte George Enescu, calificativul obţinut fiind summa cum laude. Ca solist de operă, a cântat în aproape toate teatrele de operă din ţară şi în câteva sute de teatre de operă din Germania, Austria, Elveţia, Italia. În anul 2019 a fost distins cu Marele Premiu la Secţiunea Muzică, în cadrul Galelor Premiilor Radio România Cultural.