Artişti în vremea pandemiei

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Mihaela ILIE: “Nu este ALB sau NEGRU…, frumuseţea stă în nuanţe…”

D.Ş.: Cât de grea este izolarea?

Mihaela Ilie: Pentru mine nu este grea. M-am obişnuit, încet şi dureros, să fiu singură. Îmi trece uşor o zi în izolare. Pe de o parte, mă împac bine cu…mine. Uneori sunt chiar o “companie plăcută”. Pe de altă parte, am pictat aproape zilnic. Mi-am propus să fac zilnic câte ceva ce stătea demult pe lista mea de aşteptare.

D.Ş.: Cum ar fi?

Mihaela Ilie: Cum ar fi o curăţenie, aşa cu prize, întrerupătoare, unghere ale casei, ale minţii şi sufletului. Activitatea asta îmi iese destul de bine. Apoi, am o curte care suspină după atenţie. A venit momentul ei şi drept răsplată mă…răsplăteşte cu o abundenţă de flori în aceste zile. Putem reveni la ideea de izolare?

D.Ş.: Da, în ce idee?

Mihaela Ilie: Despre lipsa “relaţionării” în izolare. Sincer? Nu-mi lipseşte prea mult. Mă simt bine cu mine şi consider că este o ocazie să mă ocup de sufletul meu. Sigur, pictez, am proiecte în desfăşurare, dar a venit momentul să fac în linişte pace cu mine însămi. Să mă iert, să mă vindec, să mă accept… Şi celorlalţi care se plâng cât de “greu le este” să stea cu familia, să nu meargă la un serviciu pe care nu-l fac cu plăcere, cu un şef care-i desconsideră, care stau cu copiii pe care-i vedeau doar seara dormind, le recomand să se considere privilegiaţi de aşa o binecuvântare. Evident, nu minimalizez pericolul bolii şi perspectiva financiară, dar eu cred că tocmai faptul că în Postul Paştelui trebuie să facem acest “sacrificiu” al izolării, ne va curăţa sufleteşte şi ne va schimba sper, perspectiva asupra vieţii noastre, asupra scopului nostru. Singurul lucru care-mi mai lipseşte mai acut acum este să îmbrăţişez un OM.

D.Ş.: Sunt cele 2 ore suficiente?

Mihaela Ilie: Cele două ore de care întrebi, le ocolesc uneori. Într-o casă e tot timpul ceva de făcut, dacă vrei. Am avut o perioadă în care m-am rătăcit şi îmi era dor de mine…A venit vremea să mă adun, să-mi adun curajul să merg mai departe. Au fost perioade lungi, în care nu am pictat deloc, în care nu am pus mâna pe o carte, nu am făcut nimic pentru mine. Am depăşit aceste momente, m-am aşezat iar pe cale, zic eu. Am redescoperit cât de frumos miroase o…carte, cât de mult îmi era dor să pictez şi alte lucruri mărunte, simple bucurii.

D.Ş.: Putem vorbi, acuma despre proiectele viitoare?

Mihaela Ilie: Despre proiectele viitoare, pot doar să sper să în curând vom reveni la “calendarul” normal. Dar ce spun eu, normal… Nimic, cred eu, nu va mai fi la fel şi sper că va fi mai bine. Sper că noi toţi am avut această “orpire” ca să ne curăţăm de tot ceea ce ne altera fiinţa şi sufletul. Dacă e să vorbesc despre proiecte viitoare, atunci primul de adus în discuţie este cel din cursul lunii iulie, când am programată o nouă expoziţie la ClujArt Gallery, împreună cu pictorul spaniol Eduardo Diez.

D .Ş.: Cine este Eduardo Diez?

Mihaela Ilie: Este un pictor spaniol, cu un palmares internaţional amplu, semnificativ. Am mai expus împreună şi în anii anteriori, la Constanţa, Ploieşti, la Sofia, la Madrid, Ruse şi Silistra. Tematica aleasă vizează acvatica. Eduardo abordează tematica marină “sărată”, în timp ce eu acvatica “dulce”. Am stabilit împreună care sunt lucrările pentru expoziţie, dar pentru că am fost inspirată, am continuat să lucrez pe tematică şi adun astfel lucrări pentru încă o expoziţie derivată din tema acvatică dulce, spre cea floral-acvatică.

D.Ş.: Alte teme pe care te gândeşti să le abordezi?

Mihaela Ilie: Nu rămân lipită pe o singură temă. Situaţia actuală mă tulbură şi pe mine şi subiectul acesta dureros al pandemiei a dus şi la perspective ale unor evenimente artistice, apeluri la expoziţii cu tematică. Aşa că am răspuns la apelul Galeriei ClujArt, am în vedere tematica “Renaşterea”. Aşteptăm doar să putem organiza această expoziţie. Vedeţi dvs, alternanţa cu subiecte relaxante este binevenită, aşa că în ultimele zile m-am jucat cu acuarela, portrete de copii…

D.Ş.: Am remarcat în lucrările tale, bogăţia cromatică, semn al folosirii unui număr însemnat de culori.

Mihaela Ilie: În perioada mea de “tinereţe” experimentam o paletă curcubeu, foarte bogată, apoi, ca în viaţă, vine o vreme când trebuie să ne debarasăm de ce nu ne este folositor, benefic, lucruri, obiceiuri…oameni. Aşa s-a întâmplat şi cu paleta. Armonia vine din simplitate şi astfel am ajuns la o paletă “restrânsă”. Nu pot să spun că mă caracterizează o anumită culoare şi nici nu m-am supus vreodată vreunui trend “inventat” de designeri, deşi sunt de formaţie designer vestimentar. Mă repet: e ca în viaţă. Nu este ALB sau NEGRU…, frumuseţea stă în nuanţe, în griuri colorate, cu accente de culoare.

Demostene ŞOFRON

Mihaela Ilie (n. Cluj-Napoca), este absolventa Liceului de arte plastice, respectiv a Institutului de Arte Plastice şi Decorative “Ion Andreescu” (clasa profesorilor Leonid Elaş/Voichiţa Căpraru), ambele din Cluj-Napoca.

La începutul lunii martie 2020, a avut vernisajul personalei Închis/Deschis. Întredeschis, la ClujArt Gallery, în prezenţa unui publioc numeros, avizat înainte de orice. Mihaela Ilie este printre puţinii artişti plastici care s-au putut bucura de vernisaj, de faptul că pragul galeriei a fost trecut de foarte multă lume şi lume bună, ţin să ubliniez acest lucru, având în vedere faptul că din 14 martie, a fost interzisă orice activitate artistică.