Aniversări clujene. Maestrul Constantin Rîpă, o viaţă dedicată muzicii!

2018 este un an particular pentru Maestrul Constantin Rîpă. Trei sunt momentele marcante şi asupra lor mă voi opri în rândurile care urmează. Şi voi începe cu evenimentul finalului de martie, premiera baletului Tânărul şi moartea pe scena Operei Naţionale Române Cluj – Napoca, lucrare bineprimită de public (încă de la premieră lucrarea s-a bucurat de public numeros, firesc să fie aşa vorbind despre un public clujean avizat, cunoscător al fenomenului muzical) şi critica de specialitate. Mai departe… Constantin Rîpă devine personajul cărţii semnate de scriitorul Adrian Ţion (“Constantin Rîpă. Muzicianul şi poezia”). Şi nu în ultimul rând, mă opresc asupra datei de 1 august 1938, an al naşterii Maestrului (Smulţi, judeţul Galaţi).
Cei 80 de ani recent împliniţi cer din start, pagini, multe pagini mai ales că vorbim şi scriem despre o viaţă de om dedicată muzicii şi acesta este palierul asupra căruia mă voi opri.
Constantin Rîpă este absolventul Academiei de Muzică ‘Gheorghe Dima’ Cluj – Napoca, instituţie în care a avut profesori străluciţi cum sunt Sigismund Toduţă, Dorin Pop, Tudor Jarda. Rămânerea la catedră nu este deloc o surpriză. Urmează ani de febrile activităţi desfăşurate pe mai multe paliere, profesor, cercetător, muzicolog, dirijor (este fondator al ansamblului coral Antifonia, 1969; în anul 1985, la Strasbourg, realizează prima audiţie mondială a lucrării Idmen de Iannis Xenakis, în cadrul Festivalului Europa Cantat), compozitor. În aceasta din urmă, dacă ar fi să scriu statistic, mă refer la 45 de lucrări pentru cor, alte 28 de lucrări pentru cor de copii, patru cicluri de lieduri, 30 de lucrări pentru muzica de cameră, 16 lucrări simfonice, baletul Tânărul şi moartea. Ca titluri de amintit sunt oratoriul Mirabila sămânţă (pe versuri de Lucian Blaga); Missa pentru cor, solişti şi orchestră; Cântecele anotimpurilor pentru cor de copii şi orchestră simfonică,…
Profesorul se regăseşe în cursurile de teoria muzicii, solfegiu, dicteu, în cursurile ‘Teoria Superioară a Muzicii’ (două volume, ‘Sisteme tonale’, ‘Ritmul’), ‘Dictee armonice şi polifonice’, ‘Culegere de melodii pentru solfegiere’, ‘Solfegiul pentru toţi’ (două volume), ‘Cursul de dictat tonal funcţional’, nu sunt singurele.
Pentru întreaga sa activitate, Maestrul Constantin Rîpă a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, oferit de Preşedintele României.
Cum aţi putut remarca, deşi au trecut numai opt luni, 2018 este un an plin, plin de evenimente, expresii ale unei activităţi meritorii. Pentru că Maestrul la cei 80 de ani recent împliniţi, nu – şi arată deloc vârsta. La mulţi ani, Maestre Constantin Rîpă!
Demostene ŞOFRON

Constantin Rîpă la 80 de ani

Cine ştie să-şi preţuiască înaintaşii, profesorii care i-au format, aducându-şi apoi personalul aport la o operă de edificare prin cultură, este la rândul lui preţuit şi respectat de oamenii cetăţii care-i omagiază activitatea şi creativitatea cu prilejul unor ocazii festive, dar nu numai. Este cazul compozitorului şi poetului Constantin Rîpă, exponent al şcolii componistice clujene, care împlineşte în aceste zile 80 de ani. Nu am citit sau auzit cuvinte mai elogioase şi mai emoţionante despre magiştri săi de la Academia de Muzică din Cluj-Napoca „Gheorghe Dima” decât cele scrise de Constantin Rîpă în două cărţi de memorii şi eseuri apărute cu ani în urmă sau răspândite în interviuri atunci când evoca anii studenţiei la Cluj. Modelele lui au fost Tudor Jarda, Dorin Pop şi Sigismund Toduţă, cărora le poartă şi azi o vie amintire şi recunoştinţă.
După o activitate de o viaţă dăruită muzicii, a venit vremea ca artistul complex care este Constantin Rîpă să se bucure de aceeaşi preţuire din partea concetăţenilor (melomani sau nu, iubitori de literatură sau nu) pentru ceea ce a făcut în cadrul Academiei de Muzică şi în planul creativităţii personale. Afirmat ca dirijor şi compozitor de frunte al generaţiei sale, profesorul Constantin Rîpă s-a luptat cu morile de vânt înţepenite în dogmatism comunist pentru a pune pe roate un învăţământ artistic muzical viabil şi competitiv. A înfiinţat corul „Antifonia”, a compus o suită de piese muzicale foarte apreciate pentru conţinutul şi valoarea lor, a înfiinţat învăţământul muzical la distanţă şi s-a refugiat din calea puhoaielor ideologizante ale anilor totalitarismului românesc în lumea poeziei, scriind zece volume de versuri de o înaltă valoare artistică. Muzicianul, e drept, l-a umbrit pe poet, dar volumele publicate dau măsura talentului şi temperamentului său artistic, un rebel mereu răzvrătit împotriva formelor de represiune ale libertăţii gândirii, ale mediocrităţii şi stagnării. Poezia lui e o poezie vitalistă, plină de energii constructive, novatoare, dezvăluind un univers liric fascinant, de la un capăt la altul, adică de la poezia erotică până la meditaţia gravă atenuată de spirtul ludic mereu activ. A reinterpretat istoria trăită sub comunism în volumul Reistorie (2002), a „interogat” marile teme lirice în Joc de-a timpul (2001), a recuperat în mod postmodern romantismul etern în Îmbrăţişata mea (2000), Fiindu-ţi aproape (2013) a scris o poezie a cotidianului şi a recuperăriilor calitative în Poezii întârziate (2003), Poezii salvate (2016). De fapt întreaga creaţie lirică a poetului Constantin Rîpă stă sub semnul acestor recuperări şi salvări peremtorii a fiinţei supuse risipirii în eternitaea clipei.
Portretul profesorului, compozitorului şi poetului Constantin Rîpă la 80 de ani este impregnat în materia informă a creatorului de elită neliniştit şi cutezător, ridicat deasupra împlinirilor şi neîmplinirilor sale.
Adrian ŢION