Aniversări B. C. U. “Lucian Blaga”, 16 – 23 iunie. 135 de ani de la întemeierea Crucii Roşii Române

Evenimentele care marchează  aniversarea celor 135 de ani de la întemeierea Crucii Roşii din România  – 4 iulie – sînt în plină desfăşurare, referindu-mă la expoziţii, spectacole, conferinţe, tot atîtea întîlniri utile, de cunoaştere şi familiarizare cu oameni inimoşi, dăruiţi, responsabili.

Graţie Filialei Cluj a Crucii Roşii Române – preşedinte Mircea Dejeu, director Simona Bratu, ec. Oana Săsărman – B. C. U. “Lucian Blaga” este gazda unei interesante şi inedite expoziţii aniversare, o altfel de prezenţă a Crucii Roşii Române, o expoziţie document înainte de toate.

Este un parcurs istoric prin fotografii de epocă,  dar şi fotografii din intervenţii recente, grupate tematic şi acesta este unul din marile cîştiguri ale expoziţiei, referindu-mă la secţiuni precum “Sanitarii pricepuţi”, “Promovarea sănătăţii”, “Clujul ajută victimele inundaţiilor din Suceava 2008”, “Simulări detaşament intervenţie”, “Fii şi tu Moş Crăciun !”.

Segmentul carte de profil este reprezentativ pentru fenomenul internaţional numit atît de sugestiv, Crucea Roşie. Vă supun atenţiei doar cîteva titluri din multele existente, “Crucea Roşie din România. 1876 – 1976”, “Convenţiunea de la Geneva”, “Crucea Roşie Internaţională şi România. 1939 – 1944” de Andrei Şiperco, “Manualul surorilor voluntare de Crucea Roşie”, “Primul ajutor”, “Crucea Roşie Română. Aproape o poveste…” de Nicolae Nicoară, “Crucea Roşie şi Semiluna Roşie. Portretul unei mişcări internaţionale”, nu sînt singurele desigur.

De interes sînt materialele publicitare de profil, de la diplome la plachete, medalii, insigne, fanioane (Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, Croce Rossa Italiana. Ravenna sînt doar două exemple), cărţi poştale filatelice cu tematică Crucea Roşie.

Dacă tot scriu despre o expoziţie aniversară, mi   se  pare firesc să ofer şi cîteva repere istorice, obligatorii în contextul aniversar din 4 iulie. Întemeietorul Crucii Roşii este Jean Henri Dunant (1828 – 1910), om de afaceri elveţian. El este cel care fondează în anul 1862, Comitetul internaţional al asociaţiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniţilor, organism care va deveni în 1876, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Înainte de 1876, este de reţinut momentul 22 august, 1864, Convenţia de la Geneva, la care au aderat 54 de state (România în noiembrie 1874), prin care se recunoaşte că rănitul şi bolnavul nu mai erau beligeranţi şi că personalul spitalicesc este neutru. Jean Henri Dunant este primul laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1901, alături de Frederic Passy. În România, Principele Dimitrie Ghika formează un Comitet provizoriu, care prin procesul verbal din 4 iulie 1876, hotăreşte organizarea unei Societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război, sub denumirea de Societatea “Crucea Roşie din România”. Primul Consiliu general, 15 iulie 1876, are componenţa Dimitrie Gr. Ghika, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, CA Rosetti, Ion Ghika, dr. P. Iatropol, Gr. C. Cantacuzino, dr. Ar. Fotino, dr. I. Theodori, colonel St. Fălcoianu, colonel I. Algiu, preşedinte fiind ales Principele Dimitrie Ghika. Statutele au fost promulgate prin Înalt Decret domnesc nr 1744 din 8 septembrie 1876. Prin legea din 30 septembrie 1906, s-a conferit societăţii personalitatea juridică.

Mai sînt de reţinut următoarele : la 20 iunie 1876, izbucneşte războiul sîrbo – turc, Crucea Roşie din România participînd cu două ambulanţe destinate să urmeze armata română, plus înfiinţarea unor spitale temporare atît pe cîmpurile de luptă, cît şi la Bucureşti; la izbucnirea războiului sîrbo-bulgar din 1885/1886, Crucea Roşie Română a trimis cîte o secţie medicală în fiecare ţară beligerantă; în 1906 ia fiinţă Crucea Roşie a Doamnelor din România, din iniţiativa Irinei Cîmpineanu; în 1914 are loc contopirea Crucii Roşii din România cu Societatea Crucii Roşii a Doamnelor din România rezultînd Societatea Naţională de Cruce Roşie a României. Sînt pagini de istorie, ce trebuie cunoscute.

Demostene ŞOFRON