Andre Rieu & Johann Strauss Orchestra – ziua I

Romantic, festiv, incitant

Una este să vezi un concert Rieu în transmisiile televiziunilor şi alta live. Live prima impresie generată – ţinutele doamnelor din orchestră şi cor, ţinutele solistelor, ţinutele domnilor – este că asişti la unul din balurile înaltelor case regale/împărăteşti, cum vreţi să spuneţi.

Rămân încă puţin la ţinutele de gală, de înaltă distincţie. Cum mai sunt încă două seri de concerte – sâmbătă 6; duminică 7 aprilie; 20.00 – aveţi ocazia să admiraţi rochiile cu crinoline, rochii voluminoase şi în culori pastelate, vorbind aici despre materiale clar scumpe şi mă refer la satin, tafta, brocart, mătase,…

La domni este mai simplu, eleganţa este însă la ea acasă în ambele cazuri.

Şi – acum despre Andre Rieu şi Johann Strauss Orchestra, un ansamblu bine sudat, bine condus de Maestru. Un Maestru cu un foarte dezvoltat simţ al umorului, deschis şi comunicativ, unul pentru care captatio benevolentiae (“Când încheiam un concert, mă duceam la hotel, mă puneam în pat şi, oriunde m-aş fi aflat în lumea asta mare, din Singapore până în America de Sud, mă gândeam doar la Cluj!”; Mi s-a spus că publicul care iubeşte cel mai mult muzica este la Cluj”) nu mai are nici un secret. Fiecare piesă muzicală se bucură de câteva scurte consideraţii, din majoritatea putându-se numai învăţa. Vă supun atenţiei câteva doar…

* “Am cea mai frumoasă meserie din lume, fac muzică. În fiecare zi primesc scrisori din întreaga lume. Oamenii îmi spun că graţie muzicii au trecut peste multe necazuri. Am primit o scrisoare din partea unui doctor, care vindecă oameni de 25 de ani. Mi-a scris că acolo unde el nu a reuşit, a reuşit… muzica. Muzica vindecă. Muzica mea vindecă”.

* Când cântăm împreună suntem mai uniţi. Vreau să le spun ceva părinţilor, să-şi trimită copiii să cânte în cor. Sunt împreună, sunt uniţi, îşi fac prieteni noi, îşi dezvoltă aptitudinile şi mai ales, personalităţile”.

* Pentru mine, muzica nu cunoaşte frontiere!

Programul serii

A fost aşa cum ne-am aşteptat, divers. S-a cântat de la Volare şi Nesum Dorma din Turdanot, la Dunărea albastră, Sirtaki din Zorba, Ciuleandra, M-am suit în Dealul Clujului, Hallelujah, You raise me up, Can’ t help falling in love (tribut adus lui Elvis Prestley) plus un potpuriu la ansamblul de clopote (excelent Frank Steijns. Şi dacă tot i-am amintit numele, atunci îi amintesc şi pe ceilalţi interpreţi: cei trei The Platinum Tenors (Gary Bennet/Tasmania, Mavrak Bela/Ungaria, Serge Bosch/Belgia), Anna Majchrzak, Donij van Doorn, Christina Petrou (primele două soprane din Olanda, cea de a treia din Marea Britanie), Gheorghe Zamfir şi revin asupra lui Frank Steijns, muzician complet. Complet înseamnă om – orchestră: vioară, pian, chitară, mandolină, banjo, ansamblu de clopote. Poate că în ultimele două concerte vor apărea piese noi, poate nu, cert este că în toate se regăsesc pasiunea, carisma, omogenitatea pe axa ansamblu – solişti – cor – dirijor, virtuozitatea nu în cele din urmă.

Concertele Andre Rieu – mix inspirat de valsuri, muzică din filme, folclor, operă, musical,… – generează starea de bine. Publicul relaţionează cu artistul, se aplaudă în picioare şi la scenă deschisă. Totul este pus la punct până în cele mai mici amănunte, nimic nu scapă organizatorilor, succes de echipă se poate spune.

Organizarea. Cu popcorn şi sucuri în sală!

Este aparent fără cusur. Nu se stă în picioare, pe trepte, nu există înghesuială. Există o ordine în toţi şi în toate. Nu se intră în timpul interpretării pieselor. De ce aparent atunci? Simplu, consider că în sala de concert (fie ea şi BT Arena), nu au ce căuta coşurile cu popcorn!!!, după cum nu au ce căuta nici sticlele cu sucuri. Publicul – BT Arena a fost plină ochi – este un bun cunoscător al Fenomenului Andre Rieu. Mulţi au fost la a ‘n’ – a reprezentaţie, mulţi au bilete şi pentru sâmbătă şi chiar duminică. Atracţia este mare şi meritată. O spune chiar Maestrul: “muzica nu cunoaşte frontiere!”

Demostene ŞOFRON

Foto Traian NECHITA