ALEXANDRU STĂNESCU – „UN OM ÎNTRE OAMENI” LA 80

A doua oară împlineşti

A patruzecea primăvară

Şi să dea Domnul să trăieşti

S-o împlineşti şi-a treia oară

Născut la 2 martie 1932 în comuna Titeşti, judeţul Vîlcea, localitate de care a rămas îndrăgostit toată viaţa, Al. Stănescu consideră că aceasta e una dintre cele mai frumoase din lume. Atras de lumina şcolii, după ce termină cu mare succes şcoala din comuna natală, urmează Colegiul Pedagogic

„Andrei Şaguna” din Sibiu, unde, în paralel, face şi cursuri de artă dramatică la Şcoala Populară de Artă. Teatrul şi muzica, inoculate în suflet, au lăsat amprente adînci pe întreaga sa personalitate.

Urmează apoi Facultatea de Psihologie-Pedagogie la U.B.B.Cluj, pe care o absolvă în 1956, apoi face cursuri de perfecţionare în ştiinţe socio-umane şi are şansa să lucreze cu mari personalităţi din domeniul psihologiei – profesori cu recunoaştere internaţională, care i-au rămas repere şi modele de viaţă. În calitate de cercetător ştiinţific s-a remarcat ca un tînăr de mare perspectivă, cu reale calităţi psiho-pedagogice pe care le valorifică la cea mai înaltă şcoală şi din care face o strălucită profesie, dovedindu-se unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi profesionişti. Înzestrat cu aceste calităţi, ca orice om îndrăgostit de propria sa profesie, netezeşte calea multor tineri pe care-i îndreaptă spre această ramură, îi formează şi le este mentor.

Pe lîngă activitatea de la catedră, împreună cu regretaţii Vasile Langa şi Pavel Bellu, precum şi cu profesorii Ioan Pop şi Ion Bindea, în anul 1979 înfiinţează Cenaclul Epigramiştilor Clujeni „SATIRICON”. În calitatea sa de membru fondator al Satiricon-ului a fost, este şi va fi un stîlp de nădejde al acestei mini-instituţii. În cadrul cenaclului se remarcă printr-o prezenţă cît se poate de activă, este un bun organizator, un bun epigramist şi un foarte bun critic, părerile sale, de multe ori, fiind luate drept argumente.Este gata oricînd să dea sfaturi, îndrumări şi să-i înveţe pe cei tineri tainele epigramei şi arta şlefuirii acestei bijuterii literare. Chiar dacă epigramele sale nu te pun întotdeauna pe un rîs zgomotos, ele te pun pe gînduri prin satira şi observaţia subtilă pe care numai un ochi exersat şi un fin cunoscător le sesizează. Şi atunci cînd atacă rămîne un gentleman şi evită grosolănia şi vulgaritatea, folosindu-se de principiul RIDENDO DICERE VERUM. Înţelepciunea şi profunzimea epigramelor sale se ridică întotdeauna la înalte cote, rămînînd actuale oricînd în vremuri, prin substanţa şi varietatea lor. Ideile şi cuvintele sale au forţă şi mesaj, pătrund la ţintă, asigurîndu-şi un paşaport valabil peste orice graniţe.

Prezenţă permanentă la toate activităţile culturale clujene: concerte, teatru, operă, vernisaje, conferinţe, comunicări ştiinţifice, lansări de carte etc., ALEXANDRU STĂNESCU, cred că nu exagerez, deja face parte din decor, dar nu este doar o prezenţă fizică efectivă, ci şi afectivă, lăsîndu-se sedus de importanţa evenimentului, pe care îl comenteaază, de obicei, în versuri. Limbajul său se concretizează printr-o extraordinară lejeritate şi uşurinţă în a fraza, dovedindu-se un maestru în arta cuvîntului, atît scris cît şi vorbit, cu care impresionează şi emoţionează auditoriul. Consistenţa ideilor sale, mînuirea cuvîntului cu eleganţă academică îl recomandă ca un orator plin de vervă şi talent, fără grandilocvenţă.

O altă pasiune, la fel de mare, o constituie CORALA UNIVERSITARILOR, care este însăşi creaţia sa – copilul său de suflet. În urmă cu 35 de ani, printr-un entuziasm teribil şi dragoste muzicală, a format acest cor semiprofesionist, din care însăşi domnia sa şi distinsa soţie fac parte, alături de alţi vreo 50 de cîntăreţi. Printr-o muncă asiduă şi dăruire nemărginită, această trupă condusă de dl. Alexandru Stănescu cîntă şi încîntă iubitorii de muzică corală. Repetiţiile săptămînale, nenumăratele spectacole în Cluj, în ţară sau în afara ţării i-au făcut cunoscuţi şi recunoscuţi, iubiţi şi apreciaţi, plata lor fiind aplauzele şi buchetele de flori. Sprijiniţi de conducerea UBB, după părerea noastră, cea mai mare izbîndă a constat în efectuarea turneului din 1992 în Elveţia, unde Corala a avut un succes deplin. Acelaşi merit îl are şi în turneul făcut în Spania (Valencia) cu formaţia de tineret „DE JUVENTUTE” (studenţi de la Conservator) la FICU (Festivalul Internaţional al Corurilor Universitare), unde succesul a fost peste aşteptări.

Alexandru Stănescu mai este şi membru fondator al Societăţii Cultural-patriotice „Avram Iancu”, dovedindu-se mereu un bun român, un bun patriot şi un mare iubitor de ţară şi de tot ce este românesc.

N-aş putea spune că a fost indiferent la fenomenul numit „politică” şi din dorinţa de-a pune umărul la ridicarea ţării, nicidecum atras de interese mercantile, formează în 1992, la Cluj-Napoca, Partidul Republican, avînd funcţia de Preşedinte pentru Ardeal. Implicat trup şi suflet, el însuşi fiind un om care se dăruieşte în tot ceea ce face, a avut mai multe dezamăgiri decît bucurii, căci e un om prea corect pentru astfel de vremuri. În anul 2002 a publicat „Psihologia managerială”, are cursuri în manuscris pentru discipline ca: Psihologia educaţională; Doctrine pedagogice; Management educaţional; Cercetarea educaţională ş.a. A prefaţat mai multe cărţi: „Epigrame” de Eugen Albu (1992), „Afabulaţii” de Eugen Pop (2004), „Amurg de toamnă” de Doina Miclea (2006) ş.a. A realizat emisiuni săptămînale radio „Şcoala educatorilor”, „Vocaţie şi profesiune”. Are peste 60 de lucrări de specialitate publicate în reviste, 15 litografiate, foarte multe în curs de apariţie şi peste 20 de lucrări prezentate în sesiuni ştiinţifice.

La cei 80 de ani, Alexandru STĂNESCU este mereu la apogeul vieţii şi aşa va rămîne, tînăr, dar şi înţelept, confirmînd sintagma „Înţelepciunea vine odată cu vîrsta”. Nu pot, legat de această personalitate, să nu subliniez:

De la omul neşcolat,

Orice-ar zice, orice-ar face

N-ai atîtea de-nvăţat

Cît de la-nţelept cînd tace.

Personal, de la dl. Alexandru Stănescu am învăţat multe, chiar cînd tăcea, inclusiv practica de a fi om. Îi sînt pentru toate recunoscător şi-i mulţumesc. Şi pentru că ştiu că şi domnia sa mai are multe planuri de viitor (Doamne-ajută!) îi adresez şi următorul catren:

Cei ce-au ajuns la vîrsta a treia

Nu sînt bătrînii propriu-zis;

Bătrîni nu sînt decît aceia

Ce-au renunţat la orice vis.

Înainte de a-i face urările cuvenite, spre încîntarea noastră să citim doar cîteva din creaţiile sale:

Revoltă

De ce laşi, Doamne, nătărăii

Să-şi bată joc de cei deştepţi?

De ce laşi javrele, dulăii

Să muşte cînd nici nu te aştepţi?

Unuia

Părul cînd a părăsit

Capul domnului cutare,

A-nţeles c-a fost sădit

Pe-o tarla neroditoare.

Poetului Octavian Goga (madrigal)

Întrupat şi-n monument

Va trăi etern, în timp,

Vîrf poetic eminent

Hărăzit pentru Olimp.

Ce-am putea să-ţi urăm decît multă, multă sănătate, bucurii, linişte sufletească, realizări, să ţi se împlinească toate visele şi dorinţele, să fii veşnic tînăr şi ferice, sau altfel spus:

LA MULŢI, MULŢI ANI!

Să ai noroc şi sănătate,

Succese şi prosperitate,

Să mai iubeşti şi să mai scrii

Şi să-mplineşti o sută şi…

Eugen ALBU