Academice Facultatea de istorie şi filosofie, Universitatea ‘Babeş-Bolyai’

‘Educaţie fizică, sport şi societate în Transilvania interbelică (1919 – 1939)’

În viaţa fiecăruia dintre noi există momente şi momente, toate însă lăsîndu-şi amprenta asupra evoluţiei noastre personale şi profesionale.

Un asemenea moment cum a fost să fie cel de joi, 21 noiembrie, 2012, nu se uită deloc, subliniez acest deloc. Şi nu se uită deoarece a fost să fie unul de succes, o reuşită personală şi profesională semnată Marius Cristian Focşanu, doctor în istorie cu o teză extrem de ambiţioasă, pretenţioasă şi generoasă sub raportul materialului oferit, Educaţie fizică, sport şi societate în Transilvania interbelică (1919 – 1939), coordonator prof. dr. Sorin Mitu.

Lucrare în sine umple un gol într-o literatură de specialitate altfel destul de săracă. În general, se cunoaşte acest fapt, profesorii de educaţie fizică şi sport îşi îndreaptă atenţia spre problemtici de strictă specialitate, tehnici, tactici, antrenamente şi mai puţin spre un capitol la fel de important, cel al culturii sportive în general, capitol la care istoriografia de profil este din păcate, firavă. În acest context, lucrarea umple un gol, aduce date relevante asupra mişcării sportive din Transilvania şi nu numai, extinderea este firească şi nu face altceva decît să îmbogăţească şi îmbunătăţească informaţiile existente într-un tot unitar. O teză de doctorat bine gîndită şi materializată faptic, bine susţinută, notată cu foarte bine, calificativ care exprimă munca depusă, elaborarea şi capacitatea/puterea de sintetizare a bogatului material documentar avut, susţinerea lucrării nu în ultimul rînd.

Opt sînt capitolele lucrării, în ordinea lor, terminologia educaţiei fizice (conceptul de sport, conceptul de educaţie fizică, sportul în antichitate, educaţia fizică şi sportul în Transilvania), educaţia fizică în România (militarizarea şcolilor/instrucţie militară în loc de educaţie fizică, educaţia fizică în şcolile din Transilvania în perioada interbelică/conferinţele şi congresele profesorilor de educaţie fizică, educaţia fizică în şcolile din Năsăud, Blaj, Oradea, Hunedoara, Beiuş, în şcolele de fete, în şcolile evanghelice din Sibiu-Braşov-Mediaş, concursurile sportive interşcolare), rolul studenţimii la dezvoltarea mişcării sportive în Transilvania (Iuliu Haţieganu, primul concurs interuniversitar, asociaţii sportive studenţeşt din Transilvania, educaţia fizică la UBBîn 2012, personalităţi care şi-au adus contribuţia la promovarea şi dezvoltarea mişcării sportive în Transilvania/Iuliu Haţieganu, Gheorghe Moceanu, Onisifor Ghibu, Grigore Benetato, Ştefan Ludwig Roth, Simion Bărnuţiu, Andrei Şaguna), contribuţia presei la promovarea mişcării sportive în Transilvania (ziariştii şi organizarea lor în sindicate şi asociaţii, presa sportivă în România, presa sportivă interbelică, publicaţii cu tematică sportivă în limbile română, germană, maghiară, bilingve), sportul în mediul muncitoresc (mişcarea sportivă muncitorească din Clujul interbelic, grupări sportive muncitoreşti, mişcarea sportivă muncitorească în alte ţări), Societatea ASTRA şi sportul, sportul în armată, organizarea timpului liber a populaţiei din Transilvania îm perioada interbelică (timpul liber şi evoluţia sa de-a lungul istoriei, structura etnică a populaţiei din oraşele transilvane, cinematograful – minune ieftină şi atractivă, plimbările pe Corso, balurile, ceaiurile dansante, mişcarea sportivă evreiască din Transilvania, distracţiile hibernale indoor şi outdoor, timpul liber al studenţilor, ‘distracţiile’ păguboase, prostituţia – ‘sport’ nesănătos dar necesar societăţii, patinajul în Parcul Central din Cluj, Paneth Farkas, tradiţia sportivă a Oradei, Timişoarei, Aradului, Satu Mare,…). Toate sînt interesante sub raportul informaţiilor oferite, multe necunoscute pînă la prezenta lucrare, multe care pot vedea lumina tiparului în cărţi independente. Şi ajunge să dau un singur exemplu, Societatea ASTRA şi sportul, temă care trebuie să facă obiectul unei cărţi de sine stătătoare, o premieră în domeniu. În general, Societatea ASTRA este cunoscută mai mult prin acţiuniule sale educative şi mai puţin ca promotoare a mişcării sportive. Fără exagerea, tema ar putea constitui aplecare spre un doctorat aparte ! Cum o lucrae aparte poate fi şi sportul în mediul muncitoresc, o altă posibilă teză de doctorat.

Lucrarea atinge din plin obiectivele propuse, asta este sigur. Le chiar depăşeşte prin multitudinea informaţiilor/noutăţilor aduse, totul într-un limbaj accesibil, care oferă o lectură plăcută şi agreabilă, mai ales că stilul de prezentare este al gazetarului sportiv, un stil alert, care trezeşte interesul legitim.

M-am tot referit la bogăţia informaţiilor aduse. Este suficient să parcurgi nu numai cele aproape 400 de pagini, ci şi bibliografia lucrării (lucrări generale, periodice, anuare, buletine, arhive), un alt material bogat, bine instrumentat şi valorificat în lucrare.

Educaţia fizică, sport şi societate în Transilvania interbelică (1919 – 1939) este o lucrare exemplară, de citit cu atenţie, o lucrare în care, în gazetarul sportiv care este Cristian Focşanu îl regăsim şi pe istoricul Cristian Focşanu, la fel de atent şi migălos, bun cunoscător al uneltelor de lucru specifice.

Am un mare şi singur regret. M-aş fi bucurat ca susţinerea lucrării să se fi bucurat de un public mai numeros, atît din partea profesorilor de educaţie fizică şi sport, cît şi din partea celor de la istorie şi presă de specialitate, a studenţilor viitori jurnalişti. Nu în fiecare zi avem o asemenea ocazie de a fi martorii unui eveniment academic de ţinută.

Demostene ŞOFRON

Foto : byBarbu