Academia de Muzică “Gheorghe Dima” 100

Prof. univ . dr Vasile JUCAN, rector: “Nu sunt obişnuit să abandonez nimic din ceea ce îmi propun”

Academia de Muzică “Dima” împlineşte 100 de ani. O vârstă frumoasă, o vârstă în care un singur cuvânt dă greutate şi defineşte anul aniversar şi acel cuvânt este ARTĂ, ARTĂ la SUPERLATIV ca o completare firească.

Dacă este să intru într-un scurt istoric, atunci acesta reţine următoarele date: înfiinţarea din 1919 sub denumirea de Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Cluj, primul rector fiind compozitorul şi dirijorul Gheorghe Dima, inaugurându-se astfel etapa modernă a învăţământului superior muzical din Transilvania; anul 1931 aduce o nouă denumire, cea de Academia de Muzică şi Artă Dramatică; între 1950 şi 1990 funcţionează sub numele de Conservatorul de Muzică, după care se revine la denumire zilelor noastre, plusul fiind cel de Academia Naţională de Muzică “Gheorghe Dima”!

Într-un An Centenar, rector este prof dr Vasile Jucan. Şi în acest caz îmi face o deosebită plăcere să amintesc un lucru esenţial: când vorbim despre Vasile Jucan vorbim despre o carieră solistică şi concertistică de vârf; vorbim de asemnea şi despre o activitate pedagogică de vârf; vorbim în esenţă despre un Om şi un Artist dedicat şi dăruit instituţiei şi artei interpretative în tot ce au ele mai bun şi mai trainic.

Domnule profesor Vasile Jucan, anul Centenar debutează cum nu se poate mai bine şi mă refer la Conferinţa Europeană pentru Cercetare Artistică, încă în desfăşurare.

V. J.: Responsabilitatea este în primul rând, d eordin moral. Aniversăm 100 de ani, este firesc să ne gândim de unde am plecat, unde am ajuns, ce profesori au fost şi ce profesori sunt, să ne gândim la numeroşii studenţi pe care A cademia de Muzică clujeană I-a avut de-a lungul celor o sută de ani, mulţi ducându-ne faima în lumea întreagă. Nu facem altceva decât să aniversăm actul atestării primei instituţii de învăţământ muzical în limba română, înfiinţat în 1919 şi inaugurat oficial la 28 martie 1920. Mă gândesc de unde am plecat şi am pornit la drum în primul an, cu zece profesori şi 151 de studenţi, mă gândesc apoi că în 1921 a fost inaugurat cursul de flaut, în 1922 secţia pedagogică pentru pregătirea profesorilor de muzică…Măgândesc şi la faptul că în 1926 auluat fiinţă biblioteca şi Muzeul de Istoria Muzicii, primul şi unicul de acest gen din ţară. Revin la Conferinţa EPARM, la care iau parte specialişti din peste 300 de instituţii d eprofil din Europa. Toate evenimentele anului 2019, festivaluri, conferinţe, mese rotunde,…, toate la un loc sunt dedicate Centenarului nostru. Începutul îl dă Conferinţa EPARM, dar trebuie să vă spun că avem în vedere, în cursul lunii noiembrie, organizarea unui concert grandios, cu nume mari care s-au format în cadrul şcolii noastre şi care ne duc numele mai departe. Ne dorim să nu uităm pe nimeni, cei care au fost, cei care sunt încă, cei care ne sunt astăzi studenţi.

Am scris nu cu mult timp în urmă, despre Campusul Academiei de Muzică “Dima”. În ce fază este proiectul acuma?

V. J.: Avem şi un pic de noroc. În acest an am obţinut şi din partea Ministerului Educaţiei acceptţiunea folosirii titulaturii de Academia Naţională de Muzică “Dima”! Acest lucru ne consolidează poziţia în anvergura şi dinamică vieţii muzicale din ţară şi de peste hotare. Cât priveşte Campusul, am depăşit cu brio faza optimistă, suntem într-o realitate care ne bucură, sincer vă spun acest lucru. Cei de la Compania Naţională de Investiţii care se ocupă de acest proiect, au finalizat documentaţia. Mi-am dat însă seama, în timp, cât de greu este, au apărut norme noi care trebuie aplicate acum. Nu este deloc dar deloc uşor să elaborezi o documentaţie pe arhitectură, instalaţii, dotări,…, sunt de elaborat devize pentru fiecare segment în parte, totul cere timp şi răbdare. Nu trebuie uitat faptul că nu suntem singurii cu un proiect pe masa lor de lucru, sunt şi alte instituţii. Am fost bine înţeleşi, cei de la Bucureşti au realizat şi realizează prin ce trecem. Practic, noi vom mai sta în actuala clădire până în 2023. Important este că avem timp să finalizăm construcţia Campusului, să – l dăm în folosinţă. Suntem în faza predării amprentei, a amplasamentului ca să vorbesc în termeni tehnici.

Care este valoarea investiţiei?

V. J.: Mare, foarte mare, de cca 33 de milioane de euro. Important este şi altceva, am salvat ceea ce s-a constuit deja, fără a demola. Pe amprenta clădirii la şi în roşu (este vorba despre clădirea începută în 1994 şi abandonată în 1996, care ar fi trebuit să fie Spitalul de Urgenţă; n. DS) construim mai departe Campusul Academiei de Muzică “Dima”.

Anul Centenar propune şi o apariţie editorială, cea a unei Monografii. Ştiu că au fost în lucru două proiecte…

V. J.: Aşa este. A doua Monografie a fost realizată într-un timp foarte scurt, Ea este sintetică, nu exhaustivă cum ne-am fi dorit. Sintetic înseamnă un scurt istoric, apoi personalităţile Academiei de Muzică de-a lungul timpului, spaţiile de învăţământ, programele educative, activitatea ştiinţifică, cea artistică, formaţiile muzicale, relaţiile internaţionale, organizaţia studenţilor, AMGD – ul azi, proiecte şi perspective. Prima Monografie este încă în lucru, este amplă, este ceea ce ne şi dorim să avem, la ea lucrează profesorul Dânşoreanu.

În Monografie sunt cuprinse proiecte şi perspective, putem aminti câteva.

V. J.: Ne propunem valorificarea liniilor de predare în limba engleză, iniţierea programului în limba franceză, nu sunt singurele dorinţe. Trebuie să vă spun ceva foarte important, AMGD – ul, instituţional vorbind, are 87% procent de reprezentativitate a numărului de studenţi pe piaţa muncii! Este un procentaj foarte mare. Ceea ce ne-a determinat şi ne determină să ne gândim la dezvoltarea studiilor de specialitate. A vem muzică electronică, ne gândim ca în cel mai scurt timp să introducem un curs de DJ, meserie foarte căutată şi cerută pe piaţa muncii. Apoi, mă gândesc la muzica sacră. Avem legături cu cei de la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, cu cel Superior de Muzică de la Paris, sunt legături pe care vrem să le întărim în timp prin dezvoltarea unor noi specialităţi. Conservatorul Superior de Muzică de la Paris are un proiect Enescu, cu cei de la Roma am discutat despre cel dedicat muzicii sacre, lucrurile se mişcă în direcţia dorită de noi. Ajung la pian, Mă gândesc la specialitatea pianist corepetitor, sunt şi multe ore, mai ales la canto. A crescut numărul studenţilor la pian, va fi foarte greu să-şi găsească toţi locuri de muncă, este un motiv pentru care trebuie să ne gândim la specializarea pianist corepetitor. În plus, ar creşte concurenţa, selecţia ar fi alta,…

Aveţi un of…

V. J.:Noi, universităţile cu profil vocaţional, nu putem fi finanţaţi pe număr de studenţi şi nu putem pentru că noi lucrăm cu talente. Nu putem lua talentul ca număr, iar talentele autentice sunt puţine. Ar trebui să avem o finanţare separată, în care să nu depindem de numărul de studenţi. Caz în care fiecare profesor în parte ar putea să aducă mult mai multă calitate în ceea ce face.

Am discutat despre profesorul şi rectorul Vasile Jucan. Cât timp liber are omul Vasile Jucan cât timp de studiu are violoncelistul Vasile Jucan?

V. J.: Perzinente observaţii… Timpul, dacă ştii cum să-l împarţi, ar ajunge pentru toate activităţile unei zile. Numai că la un moment dat te uzează. Sunt conectat la tot ce se înâmplă în această instituţie, mă implic în programele şi proiectele instituţiei, în cele ce ţin de viaţa muzicală. Ştiţi bime, Campusul de pe strada Bucium era înscris în proiectul meu de management când mi-am depus candidatura pentru funcţia de rector. Nu sunt obişnuit să abandonez nimic din ceea ce îmi propun. Îmi fac timp şi pentru studiul violoncelului, pentru recitalurile Cvartetului Transilvan, pentru activitatea la catedră, lucrul cu studenţii şi cu cei mici. Este un echilibru excepţional, vă rog să mă credeţi.

Demostene ŞOFRON