2016 – An negru pentru cultura clujeană

Cultura clujeană a avut parte anul trecut de mai multe lovituri grele, ceea ce ar putea avea repercursiuni pe termen lung.

Marile speranţe puse de clujeni încă din 2010 în obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană s-au năruit în 16 septembrie 2016, când Juriul internaţional de experţi delegat de UE, condus de Steve Green, a decis că Timişoara trebuie să deţină titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021.

Municipiul Cluj-Napoca a pornit ca favorit în cursa pentru Capitală Culturală Europeană 2021. Multitudinea de evenimente culturale, infrastructura destul de dezvoltată şi multiculturalismul erau câteva din argumentele pe care Cluj-Napoca şi-a propus să le folosească pentru a se plasa ca pol cultural pe harta Europei. Pe parcursul competiţiei, municipiul Cluj-Napoca a încercat să arate că ştie să-şi facă temele şi că are suficient potenţial pentru a gestiona cu succes titlul de Capitală Culturală Europeană.

Ce nu s-a reuşit însă a fost să prezinte juriului o strategie culturală dincolo de şi după finalizarea programului Capitală Culturală Europeană 2021. „Titlul de Capitală Culturală Europeană nu acoperă în totalitate scopul şi dimensiunea unei  strategii culturale. Proiectele Academia Schimbării şi Antreprenorii Culturali ar trebui să ofere o moştenire profesională puternică oraşului. Criteriile de sprijin (management şi conducere) au fost corecte”, a arătat juriul de experţi în raportul de evaluare a dosarului de candidatură a municipiului Cluj-Napoca. Totodată, un alt element care a tras în jos municipiul Cluj-Napoca în lupta pentru prestigiosul titlu, dar care nu este prezentat în raport, a constat în faptul că nu s-a putut demonstra că există o comunitate constituită din grupuri etnice şi confesionale cu puternice conexiuni culturale şi care pot acţiona unitar pentru a obţine prestigiosul titlu. La acest lucru au contribuit o serie de factori şi grupuri de interese, care au încercat să profite de contextul competiţiei Capitala Culturală Europeană pentru a-şi atinge cu totul alte obiective. Negarea caracterului multicultural al oraşului, nesusţinerea proiectului de către toţi membrii comunităţii şi încercarea de discreditare a municipiului pe plan european au fost câteva din elementele care au umbrit şansele municipiului Cluj-Napoca în cursa pentru titlul de Capitală Culturală. La acestea s-ar mai adăuga şi problema Pata Rât, faţă de care s-a acţionat puţin pentru a fi rezolvată, în schimb s-a avut grijă din plin să fie prezentată pe plan intern şi extern ca exemplu al segregării şi discriminării.

Una dintre acţiunile care s-au înscris în campania de negare a caracterului multicultural al municipiului Cluj-Napoca a fost cea legată de instalarea plăcuţelor bilingve pe indicatoarele de la intrarea în oraş. Aceasta a fost orchestrată de aşa-zişi „comisari” ai societăţii civile, care nu caută decât să incite spiritele în detrimentul unei bune convieţuiri în acest oraş. Momentul culminant al „comisarilor” societăţii civile a fost atins cu două săptămâni înainte de desemnarea câştigătorului titlului de Capitală Culturală, când aceştia au trimis o scrisoare deschisă către „cetăţenii Europei şi către juriul de selecţie a Capitalei Europene a Culturii” prin care reclamau faptul că Primăria „a eşuat şi eşuează constant în a include limba maghiară pe indicatoarele oficiale cu numele oraşului, menţinând discriminarea lingvistică”.

Proiectul privind Centrul Cultural Transilvania bate pasul pe loc

Ratarea titlului de Capitală Culturală Europeană nu a fost singura lovitură primită de cultura clujeană. Acest domeniu se confruntă de mai mulţi ani cu lipsa de spaţii şi sedii în care să-şi poată desfăşura activitatea instituţii culturale de referinţă din acest oraş, iar anul trecut nu s-a făcut mai nimic pentru rezolvarea acestor probleme, Astfel, Filarmonica „Transilvania” îşi desfăşoară activitatea în spaţii care nu-i aparţin, iar Academia de Muzică „Gheorghe Dima” a rămas fără sediu din 2009, după ce actuala clădire în care îşi desfăşoară activitatea a fost retrocedată. Totodată, soarta Muzeului Farmaciei este incertă din cauză că sediul de pe strada Regele Ferdinand a fost retrocedat, iar instituţiile din România cu drept de preemţiune nu au acţionat pentru a recupera clădirea. Pentru Filarmonica „Transilvania” s-a propus în urmă cu vreo zece ani construirea unui sediu pe Bulevardul 21 Decembrie 1989. De atunci însă lucrurile cam bat pasul pe loc, în timp ce angajaţii Filarmonicii „Transilvania” apelează la tot felul de soluţii imporovizate pentru a-şi continua activitatea. Anul trecut s-a eliberat autorizaţia de construire pentru Centrul Cultural Transilvania de pe 21 Decembrie 1989, însă alt pas concret pentru realizarea proiectului nu s-a mai făcut.

Potrivit datelor tehnice, Centrul Cultural Transilvania va avea o suprafaţă construită de 8.000 de metri, o parcare la subsol de 400 de locuri, o sală de concerte pentru filarmonică, de 1.200 de locuri, precum şi alte spaţii destinate activităţilor culturale. Execuţia lucrărilor pentru Filarmonică ar urma să dureze în jur de doi ani.

Soarta Muzeului Farmaciei – incertă

O altă instituţie clujeană de cultură cu probleme,  pentru care nu s-a mai făcut nimic anul trecut pentru a fi salvată, este Muzeul Farmaciei. Clădirea a fost retrocedată moştenitorilor de drept printr-o sentinţă din 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Clădirea din centrul municipiului Cluj-Napoca, datată din secolul al 16-lea, a fost evaluată la 2 milioane de euro, iar Muzeul Farmaciei ocupă în prezent un sfert din clădire. Îmediat după ce au obţinut dreptul de proprietate asupra clădirii, moştenitorii au anunţat că intenţionează să vândă clădirea.

Conducerea Muzeului de Istorie a Transilvaniei, care administrează şi Muzeul Farmaciei, a cerut în 2012 Ministerului Culturii, condus pe atunci de Kelemen Hunor, să-şi exercite în acest caz dreptul de preemţiune prevăzut de lege şi să cumpere clădirea. Din păcate, conducerea ministerului nu a dat curs solicitării, iar soarta Muzeului Farmaciei a rămas incertă. Şi Primăria Cluj-Napoca şi-a exprimat intenţia de a-şi exercita dreptul de preemţiune însă, pe parcursul anului trecut, nu a mai făcut nimic în această direcţie. Clădirea Muzeului Farmaciei a găzduit prima farmacie de stat din Cluj, începând cu 1573. În 1863 farmacia intră în proprietatea familiei Hintz (de aici şi numele Casa Hintz, sub care este cunoscută). În 1949 clădirea a fost naţionalizată de comunişti, iar în 1954 este transformată în Muzeul Farmaciei, prin intervenţia profesorului Valeriu Bologa.

Nimic nou în privinţa reabilitării clădirii Teatrului Naţional „Lucian Blaga”

Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca şi Opera Naţională Română Cluj-Napoca sunt alte două instituţii importante, care se confruntă cu probleme din cauza spaţiului în care-şi desfăşoară activitatea. În prezent situaţia clădirii e critică, iar pe măsură ce trece timpul, imobilul se degradează tot mai mult. Clădirea a mai fost supusă lucrărilor de reabilitare, însă proiectul s-a blocat.

Clădirea a fost cuprinsă în 2004 într-un program de reparaţii capitale finanţat de ministerul de resort. Contractul pentru executarea lucrărilor de reabilitare a fost semnat cu compania bucureşteană Romconstruct Holding. Contractul a expirat în 31 decembrie 2007, iar responsabilitatea pentru continuarea acestui proiect a fost transferată unei unităţi special înfiinţate – „Unitatea de management a proiectului”, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Firma a executat doar 10% din totalul lucrărilor, în funcţie de sumele primite de la minister. Iniţial contractul avea o valoare de 15 milioane de lei, însă sumele plătite de minister au ajuns la mai puţin de 1,5 milioane de lei. În final, proiectul s-a blocat.

La începutul anului trecut, Guvernul României a cuprins pe lista priorităţi pentru 2016 şi obţinerea finanţării şi demararea procedurilor pentru restaurarea şi modernizarea clădirii Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din păcate, pe parcursul lui 2016, nu a mai anunţat nimeni dacă s-a obţinut acordul de finanţare astfel încât clădirea monument a Teatrului Naţional „Lucian Blaga” şi a Operei Naţionale Române Cluj-Napoca să poată fi redată comunităţii la justa ei valoare arhitecturală, istorică şi culturală, într-un interval rezonabil de timp.

Cosmin PURIŞ