125 de ani de la naşterea lui Lucian Blaga

Lucian Blaga, comemorat la Lisabona ca poet şi diplomat

Expoziţia virtuală „Lucian Blaga, un diplomat la curţile dorului” şi o serie de lecturi, în română şi portugheză, din poemele lui Blaga, în interpretarea a patru actori, vor fi prezentate pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român de la Lisabona, în perioada 4-9 mai. Evenimentele, iniţiate de ICR Lisabona, împreună cu Ambasada României în Republica Portugheză, vor fi postate în contextul împlinirii a 125 de ani de la nașterea poetului Lucian Blaga. Tot în acest context, va fi amintită şi amplasarea bustului Blaga, operă a sculptorului Aurel-Gheorghe Ardelean, în 2014, la Estoril, în faţa Hotelului Palácio Estoril (unde Lucian Blaga a rezidat, ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, în cursul anului 1938).

Expoziţia „Lucian Blaga, un diplomat la curţile dorului” este alcătuită din 32 de panouri şi cuprinde documente din Arhivele Diplomatice ale României şi fotografii din albumul familiilor Blaga şi Brediceanu, din perioada în care poetul a deţinut funcţia de Ministru Plenipotenţiar al României în Portugalia (1938-1939).

Lecturile din poemele lui Lucian Blaga vor fi oferite de actorii Ştefan Iancu şi Bogdan Iancu, din România, şi Nuno Pinheiro şi Luís Lobão, din Portugalia. Fieca actor va recita două poeme în română, respectiv portugheză, din volumul „La curţile dorului“, tradus în portugheză de Micaela Ghiţescu.

Lucian Blaga-filosof, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat, dramaturg, poet-s-a născut la 6 mai, 1895, în Lancrăm. A debutat în ziarele arădene “Tribuna” (cu poezia “Pe ţărm”, 1910), respectiv “Românul” (cu studiul “Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson”, 1914). Editorial debutează cu volumul “Poemele luminii”, în anul 1919. Tot în 1919 îi apare culegerea de aforisme “Pietre pentru templul meu”. Primul text dramatic este “Zamolxe”, îi apare în ziarul “Voința” (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa “Zamolxe” (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). A fost redactor la ziarele “Voința” și “Patria”, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile “Gândirea”, “Adevărul literar și artistic” și “Cuvântul”.

Se cuvins scrise câteva rânduri despre activitatea diplomatică. Începând anul 1926 a ocuapt succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).

În fine, în 1939 devine profesor de filosofie culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în perioada Diktatului de la Viena (1940-1944). A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră, motivul principal constituindu-l noua reformă în învăţământ.

A fost înmormântat în chiar ziua lui de naştere, 9 mai, în curtea Bisericii din Lancrăm.

Demostene ŞOFRON