Tristeţe în industria şi turismul din Cluj

Golul lăsat în economia judeţului Cluj de plecarea companiei Nokia nu a putut fi umplut nici de companiile autohtone, tot mai afectate de o recesiune ce pare a nu se mai încheia, şi nici de eventuale investiţii a unor companii străine, astfel că producţia industrială a scăzut dramatic nu numai faţă de anul 2011, dar şi – fapt cu atît mai alarmant – faţă de 2012, an în care din Nokia mai rămăsese doar o amintire.

Nici în prima lună din acest an, industria clujeană nu a dat semne că şi-ar putea reveni la parametri cît de cît satisfăcători, începutul lui 2013 fiind chiar şi mai trist decît cel al anului anterior. Astfel, în ianuarie, producţia industrială a judeţului Cluj a scăzut cu 7,04% faţă de cea din aceeaşi lună a anului trecut, însă indicele valoric al cifrei de afaceri din industrie a fost, surpinzător poate, cu 11,2% mai mare faţă de cel din ianuarie 2012, fapt ce poate fi pus pe seama creşterii preţurilor de livrare. Însă, creşterea preţurilor nu poate reprezenta, nici măcar pe termen scurt, un motor al creşterii economice.

Pentru a oferi o dimensiune reală a situaţiei, reamintim că atît producţia industrială cît şi cifra de afaceri au scăzut cu circa 50% după plecarea de la Jucu, în 2011, a companiei Nokia. Impactul pe care l-a avut acest fapt este reflectat şi de activitatea de comerţ exterior, care, în perioada ianuarie-noiembrie din 2012, s-a concretizat în realizarea unor exporturi de 829 milioane euro şi a unor importuri de 1567,9 milioane euro. Conform datelor furnizate de Direcţia Regională de Statistică Cluj, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2011, exportul a scăzut cu 61,3%, iar importul s-a diminuat cu 27,5 %. În 2010, Nokia era al doilea cel mai mare exportator din România, după fabrica de automobile Dacia.

Investiţii insuficiente în industrie

Nu doar plecarea Nokia a afectat industria clujeană, ci şi dispariţia, mai puţin spectaculoasă poate, a unor întreprinderi locale. Este şi situaţia fostei fabrici de mobilă Libertatea, desfiinţată “de facto” în 2011, pe locul căreia se va construi un parc tehnologic, sau a combinatului Someş Dej – intrat în insolvenţă în ianuarie, asta ca să nu mai amintim şi de alte unităţi de producţie din judeţ, aflate într-o situaţie precară sau chiar în pragul de a-şi pune lacăt pe uşă.

Din păcate, nici eforturile, notabile de altfel, ale administraţiei locale de a a atrage investitori străini nu au, pînă acum, un impact notabil în economia judeţului. Deocamdată trenează investiţiile anunţate în parcul Tetarom III, unde funcţiona Nokia, ale companiilor DeLonghi şi Bosch – care au cerut un ajutor de stat -, iar despre italienii de la Battistero nu se mai ştie mare lucru, după ce negocierile cu Consiliul Judeţean s-au împotmolit, motivul invocat fiind imposibilitatea de a li se acorda suprafaţa de teren solicitată. Ce-i drept, au fost anunţate alte două mari investiţii, cea mai aproape de realizare părînd a fi cea a companiei germane Karl Heinz Dietrich International Exped, care ar urma să construiască un depozit de mari dimensiuni. De asemenea, s-a mai vorbit despre o uriaşă investiţie, de 1 miliard de euro, dar pînă acum nu au fost făcut public numele posibilului investitor.

Ceea ce este însă cert este că grupul Emerson, care ocupă parcul industrial Tetarom II, a ales să-şi dezvolte o investiţie nu în Cluj-Npoca, ci în altă zonă a ţării, respectiv la Oradea. Şi tot cert este că în ianuarie au fost înmatriculate în Cluj doar 24 de societăţi comerciale cu participare străină la capitalul social, valoarea capitalului subscris fiind de numai 25.955 euro. Luînd în calcul dimensiunea capitalului subscris este greu de crezut că aceste firme vor activa în domeniul industrial.

Nici turismul nu o duce mai bine

Turismul nu a fost niciodată un punct forte al economiei clujene. Lipsa unor atracţii turistice importante şi, poate, insuficienta exploatare a celor existente, totul pe fondul inexistenţei unor investiţii serioase şi consecvente în domeniu, fac ca turismul să rămînă un fel de “cenuşăreasă” a economiei clujene. Astfel, cu toate că în anii anteriori s-au făcut investiţii la Băile Cojocna sau la cele din Dej şi Gherla, aceste facilităţi rămîn de interes local şi depind fundamental de sezonul de vară, iar pentru Băile Şomeşeni – ajunse în paragină – bani se vor aloca doar în acest an. Nici la Băişoara, staţiune a cărei principală atracţie rămîne schiatul, nu s-a întîmplat prea mare lucru, şi această locaţie rămînînd în continuare dependentă de condiţiile de climaterice, respectiv de zăpadă. Excepţie face doar Salina Turda, amenajată la standarde competitive pe plan mondial, dar care încă nu a trezit cu adevărat interesul turiştilor străini. Poate că situaţia se va schimba cît de cît în viitor, Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism, anunţînd că Salina Turda va fi inclusă în pachetele turistice cu care România se va prezenta la expoziţii internaţionale.

Probabil că cea mai bună caracterizare pentru turismul clujean este cea de turism de “servicii”, în servicii fiind incluse tratamentele medicale, deplasările în interes de serviciu sau de afaceri, vizitele părinţilor la elevii şi studenţii din oraş sau al rudelor din alte părţi ale ţării sau chiar din străinătate – şi aici este mai ales vorba despre cetăţenii unguri, care reprezintă o pondere importantă dintre turiştii străini care ajung prin Cluj.

Cîteva date statistice sînt relevante. Informaţiile Direcţiei Regionale de Statistică Cluj arată că, în ianuarie, unităţile de turism din judeţ au oferit 3.914 camere cu 7.779 locuri, în care au fost cazaţi 18.926 turişti, dintre care doar 2.975 turişti străini (22% din total), cei mai mulţi dintre ei provenind din Italia (469), Germania (413), Ungaria (354), Regatul Unit al Marii Britanii (219) şi Spania (178). Comparativ cu aceeaşi lună a anului anterior, numărul turiştilor străini a scăzut cu 10,8%. Deşi a fost cu 1,5% mai mare faţă de cel din ianuarie 2012, indicele de utilizare netă a locurilor de cazare din prima lună a acestui an a fost de numai 12,3%.

Viorel DĂDULESSCU