Semnături în Făclia

În contextul aniversării a 30 de ani de la apariţia ziarului nostru, în cadrul acestei rubrici vom publica articole semnate de foşti angajaţi sau colaboratori ai redacţiei, în care descriu ce a însemnat pentru ei experienţa de care au avut parte la Adevărul, Adevărul în Libertate, Adevărul de Cluj, Făclia.

Făclia și scriitorii

Se împlinesc 30 de ani de la noua apariție a Făcliei. Am răsfoit pentru aducere aminte colecția (în biblioteca digitală a BCU „Lucian Blaga”). Primul număr al Adevărului (Adevărul de Cluj, Adevărul în libertate) apărea în 23 decembrie 1989, într-o sâmbătă, ca „expresie a opiniei publice din județul Cluj” cu un supratitlu cu majuscule: „SUNTEM OAMENI LIBERI, ÎN ȚARA LIBERTĂȚII – ROMÂNIA!” Încă din primele numere – entuziaste, dezordonate, neîncăpătoare pentru puhoiul de știri noi, adesea contradictorii, înflăcărate și neliniștitoare, optimiste ori neîncrezătoare, tăioase sau tatonante, pe măsura acelor ore, zile, săptămâni de lume în schimbare –, apar semnături ale scriitorilor clujeni: Mircea Ghițulescu, Adrian Popescu, Liviu Petrescu, Mircea Popa, Leonida Neamțu, Ion Vlad, Petru Poantă, Dorel Vișan, Viorel Cacoveanu, Teodor Tanco, Horia Bădescu, Cornel Udrea etc., etc. Ei scriu despre libertate, demnitate, democrație, importanța culturii, datorie față de neam. Se publică, simbolic, Colindele lui Eminescu și Colindătorii lui Coșbuc. Un titlu din acele zile, Problema Transilvaniei, arată că deja se ițiseră pescuitorii în ape tulburi. România cea nouă, într-o Europă nouă, pare vulnerabilă, dar nu este, nu va fi: „Oare mai poate cineva să creadă, după acest decembrie însângerat, că ne-am pierdut simţul demnităţii şi facultatea, de a lupta?” se întreabă Ioan-Aurel Pop. Universitarii vorbesc despre o reînviată Universitate a Daciei Superioare într-un mesaj lansat în 22 decembrie și semnat, printre alții, de Ion Maxim Danciu, Liviu Cotrău, Ladislau Gyemant, Andrei Marga, Marian Papahagi, Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Ion Pop, Aurel Sasu, Ion Vartic. Un grup de intelectuali maghiari, printre care și scriitori, semnează un manifest prin care arată că își doresc să trăiască și să muncească alături de poporul român în patria comună. Se fac și se desfac planuri, se visează împliniri. „Cea mai bună politică e munca!” stă scris de câteva ori în ziar.

Dar, la acest ceas aniversar, aș propune să avem în vedere întreaga istorie a ziarului clujean. Una legată, încă de la început, de viața literară a Clujului. Anul acesta Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor a împlinit șapte decenii de existență. Tot atâtea revista Steaua (fostă Almanahul literar). În 1946, apare la Cluj ziarul Lupta Ardealului, care are, începând cu 7 noiembrie 1948, un supliment cultural săptămânal extrem de important pentru tinerii scriitori români, care, spre deosebire de scriitorii maghiari, nu aveau nicio revistă în care să se afirme. Publică aici Ion Vlad, A.E. Baconsky, Al. Andriţoiu, Aurel Rău, Ion Horea, Ion Brad, Ioanichie Olteanu, Victor Felea, Dumitru Micu. Pe lângă acest supliment a luat naştere un cenaclu literar, care a devenit mai târziu secţia de tineret a filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, tot el furnizând redactorii Almanahului literar în decembrie 1949.

Din 1968, ziarul a apărut cu numele de Făclia. E așadar, de-un leat cu Echinoxul (care și-a sărbătorit anul trecut semicentenarul), căruia, prin Ilie Călian, un apropiat al echinoxiştilor primi, i-a înregistrat fidel începuturile. Autor de cronici dramatice şi plastice, dar şi de savuroase „gurmanderii”, „Ilie ne făcea publicitate la ziar, publica o mini-cronică săptămânală a cenaclului şi, la un moment dat, ne-a mijlocit obţinerea unor rubrici”, îşi aminteşte Petru Poantă în Clujul meu. Timp de două decenii antedecembriste, Făclia a fost gazdă primitoare şi generoasă pentru mulţi scriitori clujeni (eu însămi am semnat zeci de recenzii și mini-eseuri, dar, fireşte, nu l-am putut concura niciodată pe Mircea Popa, cel mai asiduu comentator de cărţi clujene al ziarului de ieri şi de azi, căruia i se alătură frecvent Ilie Rad și, mai nou, Virgil Rațiu). După 1989, va apărea, o vreme, ca Adevărul de Cluj, dar se va întoarce, în 2007, la vechiul (re)nume, chiar dacă, acum, ca „ziar independent de Cluj”. Din fericire, aş zice, fiindcă Făclia – veche sau nouă – a fost mereu o foaie deschisă artiştilor, atentă la viaţa literară, semnalând prompt evenimentele culturale (expoziţii, spectacole, cenacluri, simpozioane etc.), mai deloc incomodată de paginile politice obligatorii odinioară şi reuşind şi astăzi să-şi păstreze discretă şi echilibrată orientarea, lucru demn de toată lauda.

Făclia cea nouă împlineşte trei decenii. Eu, una, le-aş număra şi pe cele ale vechii Făclii (fostă supliment la Lupta Ardealului) şi aş sărbători mai bine de șapte decenii de existenţă!

Irina Petraș