Otorinolaringologia: profesie și pasiune

Pentru conf. dr. Magdalena CHIRILĂ, medic șef de secție – Secția Clinică ORL a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, otorinolaringologia este „una dintre cele mai frumoase și complete specialități chirurgicale”. O specialitate care aduce la Cluj, anual, circa 13.000 de pacienți din întreaga țară, dintre care aproximativ 2.200-2.300 sunt internați pentru completarea investigațiilor și pentru tratament chirurgical.

– Prin ce se diferențiază Secția Clinică ORL a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj de alte clinici ORL din județ și din țară?

– Suntem o clinică completă: personal medical înalt specializat, ce efectuează toată gama de intervenții chirurgicale din sfera ORL: de la microchirurgia laringiană asistată LASER CO2, la microchirurgia urechii, inclusiv implantul cohlear, chirurgia rino-sinusală și a rinobazei, chirurgia glandei tiroide și a glandelor paratiroide, chirurgia glandelor salivare, chirurgia oncologică a sferei ORL – una dintre cele mai delicate, având în vedere importanța vitală a elementelor anatomice din zona capului și gâtului. Toate aceste „ingrediente” sunt „stropite” din belșug cu dragostea față de oameni, „toping” ce suplinește de multe ori lipsurile sistemului sanitar.

– Câți pacienți ajung la Secția Clinică ORL a SCJU Cluj într-un an și de unde provin ei?

– Secția Clinică ORL are două cabinete ambulatorii de specialitate, în care sunt consultați și tratați aproximativ 13.000 de pacienți pe an, dintre care aproximativ 2.200-2.300 sunt internați pentru completarea investigațiilor și pentru tratament chirurgical. Numai 40% dintre pacienții tratați în Secția Clinică ORL provin din județul Cluj. 60% sunt, în majoritate, din județele transilvane – Alba, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Mureș, Bihor, Maramureș, Satu Mare, Sibiu. Aproximativ 20% dintre cei „din afară” sunt din Banat, Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea… Per total: deservim toată România!

– Care sunt cele mai frecvente afecțiuni și cele mai frecvente urgențe pentru care pacienții se adresează acestei clinci?

– Pe primul loc se află tumorile capului și gâtului, motiv pentru care de la începutul anului 2018 ființează o echipă multidisciplinară de tumori de cap și gât, în componența căreia intră specialiști în oncologie medicală și radioterapie, imagistică de înaltă performanță, anatomie-patologică și ORL. Rolul acestei echipe este de personaliza tratamentul oncologic fiecărui pacient, principiul de bază fiind de a trata individul și nu boala. Într-un top 3, ar urma patologia inflamatorie rino-sinusală și otoscleroza, o afecțiune ce beneficiază de una dintre cele mai spectaculoase chirurgii atât pentru medic, cât mai ales pentru pacient, care urcă pe masa de operație surd și aude din momentul în care scărița (cel mai mic os din corpul uman) este înlocuită cu o proteză minusculă!

Este o diferență mare între motivele pentru care pacienții se adresează frecvent camerei de gardă și urgențele ORL. Urgențele ORL sunt în marea lor majoritate vitale, fiind legate de insuficiența respiratorie acută produsă fie de un corp străin, fie de o tumoră ce blochează căile respiratorii superioare, sau de hemoragii din sfera ORL, de la cele minore, nazale, la efracții vasculare importante, cum ar fi artera carotidă comună erodată de un cancer, sau de o colecție purulentă la nivelul țesuturilor gâtului, ce se complică frecvent cu mediastinită – fuzarea puroiului în torace. Dar, o bună parte din activitatea camerei de gardă constă în consultațiile solicitate de pacienții ce eludează medicul de familie, adresându-ni-se pentru „durere în gât de trei săptămâni” sau, din păcate, pentru un dop de cerumen pentru care au solicitat ambulanța.

– Dintre accidentele din sfera ORL, care sunt cele mai frecvente?

– Cel mai frecvent traumatism din sfera ORL este cel al piramidei nazale, apoi vin cele ale membranei timpanice – cel mai frecvent, ca urmare a unui foarte prost obicei de a introduce diferite obiecte în ureche, fie pentru toaleta acesteia (bețișoarele așa-zise „de ureche”), fie în scop „terapeutic” (bucăți de usturoi care ar trebui să aline durerea), sau, destul de frecvent în ultimii ani în rândul studenților, magneți minusculi care au rolul de a facilita fraudarea unui examen.

– Se poate vorbi de afecțiuni ORL în funcție de… vârstă? Adică, există afecțiuni din sfera ORL care sunt mai frecvente la o vârstă decât la alta?

– Categoric, ORL-ul este o specialitate cu patologii caracteristice anumitor vârste: există afecțiuni specifice copiilor, cum sunt vegetațiile adenoide (cunoscute impropriu ca „polipi”), sau otitele medii acute supurate, precum și afecțiuni caracteristice adulților, cum sunt patologia oncologică sau polipoza nazală, sau  scăderea progresivă a auzului odată cu înaintarea în vârstă – presbiacuzia. Regretatul profesor dr. Ermil Tomescu spunea studenților săi că „nu există om care să nu fi avut măcar o dată în viață o boală în sfera ORL, tocmai de aceea Otorinolaringologia este o specialitate unică”.

– Care sunt principalii factori de risc pentru auz? În ce măsură ascultatul muzicii în căști poate afecta auzul?

– Vârsta, afecțiunile urechii, diabetul, hipertensiunea arterială, ateroscleroza, expunerea la zgomot și medicamentele ototoxice sunt principalii factori de risc pentru scăderea auzului. Sensibilitatea urechii la zgomot este diferită de la individ la individ, existând persoane care pierd auzul la prima întânire cu un zgomot puternic.

Nu ascultatul muzicii în căști este o problemă, ci nivelul decibelilor la care este ascultată muzica – aceștia pot produce leziuni ireversibile asupra urechii interne.

Ce trebuie reținut este că adevărata urgență nu este durerea de ureche, ce poate fi produsă de un dop de ceară, ci surditatea brusc instalată ce interesează nervul auditiv, care nu doare, dar se asociază cu acufene, și care are șanse maxime de recuperare în primele 24 de ore!

– Care sunt principalii factori de risc pentru voce?

– Vocea este un atribut uman unic. Kerry Erie spunea că „dacă ochii sunt oglinda sufletului, atunci vocea este barometrul emoțiilor umane”. Tulburările vocii pot avea cauze diverse, de la inflamații produse de malmenajul vocal sau de fumat, la afecțiuni neurologice, oncologice sau chiar psihiatrice. Din păcate puțini conștientizează ce „dar” prețios ne-a oferit natura prin acest instrument unic, vocea umană. Profit de această ocazie pentru a atrage atenția că orice răgușeală ce durează mai mult de trei sâptămâni trebuie obligatoriu evaluată de un ORL-ist!

– Câți specialiști lucrează în prezent în Secția Clinică ORL a SCJU Cluj? Ce deficit de personal aveți?

– Secția Clinică ORL beneficiază de aportul a șase medici primari cu înaltă calificare, cinci dintre ei fiind universitari. La aceștia se adaugă medicii rezidenți și doctoranzii cu frecvență, fără de care ne-ar fi imposibil să ne desfășurăm activitatea, volumul de muncă fiind foarte mare (este suficient să treceți pe coridorul din fața ambulatorului în oricare dintre zilele lucrătoare), iar camera de gardă are o medie de 30 de consultații zilnic… Deficit de personal? În toate categoriile, iar pentru exemplificare: în tura de după-amiază avem două asistente medicale și o infirmieră, iar în tura de noapte rămânem și fără infirmieră… la 50 de paturi. Am avut situații dramatice, cu două epistaxisuri posterioare masive simultan, cu o ruptură de arteră carotidă, medicul de gardă fiind nevoit să solicite ajutorul colegilor de la domiciliu pentru a putea salva viața pacienților.

Sistemul pavilionar în care funcționează spitalul ne este un alt dușman, pentru că la solicitările colegilor din alte secții clinice trebuie să se deplaseze singurul medic de gardă – conform normelor Ministerului Sănătății, dar care, conform acelorași norme, nu are voie să părăsească garda! Rezolvarea? „Sună un prieten”, care vine de acasă fără a i se putea deconta deplasarea din timpul liber (conform acelorași norme, secția beneficiază de linie de gardă, deci nu poate avea și gardă la domiciliu…!).

– Cât de bine este dotată secția? De ce aparatură dispuneți în prezent și ce vă lipsește pentru a funcționa așa cum vă doriți?

– Până cu un an în urmă m-aș fi plâns de aspectul de „1967” al secției… În ultimul an însă, cu ajutorul prețios al întregii conduceri a spitalului, care a înțeles situația dramatică în care ne desfășurăm activitatea – singura secție de ORL cu primire urgențe din Cluj-Napoca -, am început să ne modernizăm: un aparat nou de anestezie generală, o masă de operație multifuncțională, o lampă de sală de operație cu sistem video. Chiar zilele acestea a început renovarea coridorului ce duce spre cabinetele de consultații. Nu este mult, dar este un început. Cu câțiva ani în urmă eram candidați pentru realizarea unui film de epocă în blocul nostru operator, azi sper în reabilitarea capitală a blocului operator!

– Care este partea cea mai frumoasă a otorinolaringologiei? Dar partea cea mai grea?

– Din punctul meu de vedere, otorinolaringologia este una dintre cele mai frumoase și complete specialități chirurgicale: poți face chirurgie clasică (chirurgia cervicală) sau chirurgie sub microscopul operator (atât microchirurgia laringiană, cât și cea a urechii) sau chirurgie endoscopică (chirurgia rinosinusală și a rinobazei). Fiecare tip de chirurgie necesită gesturi și aptitudini chirurgicale diferite, ce sunt o continuă provocare pentru fiecare chirurg ORL.

– Dvs de ce ați ales această specialitate?

– De la 8 ani mi-am dorit să devin chirurg… În alegerea specialității chirurgicale am fost influențată de un regretat prieten chirurg pediatru – dr. Călin Fârtea -, care mi-a prezentat exact aceste aspecte provocatoare ale otorinolaringologiei.

– V-a tentat vreodată să plecați în străinătate, pentru a profesa? De ce ați rămas în țară și de ce ați rămas la Cluj?

– Tentația cred că a existat la oricare dintre medicii care profesează azi în România… Cred că eu am rămas în țară tocmai pentru că, din punct de vedere profesional, aici pot aborda toate aceste provocări ale specialității! Și când spun „aici”, mă refer atât la România, cât și la Cluj. Îl aduc din nou în discuție pe regretatul profesor dr. Ermil Tomescu, cel care m-a determinat să rămân la Cluj (în anul IV de rezidențiat mă pregăteam să merg în București); tot dumnealui a fost cel care m-a indrumat prin meandrele ORL-ului, făcându-mă să-l îndrăgesc! Azi îi aduc prinosul recunoștinței mele.

– Cât timp îi rămâne unui ORL-ist pentru el însuși? Și ce face el cu acest timp?

– Dacă ești numai ORL-ist, probabil că e mai simplu. În cazul meu, similar cu al majorității medicilor Spitalului Clinic Județean de Urgență din Cluj, este puțin mai complicat deoarece, universitari fiind, timpul profesional trebuie judicios împărțit în trei direcții: medical, academic și de cercetare.

Vorbesc despre timpul profesional pentru că la fel de important este și cel dedicat familiei, iar fiul meu, Alexandru, „solicită” o cotă egală de atenție! În plus, ador să ascult muzică, să citesc o carte bună sau să merg la plimbare cu un prieten devotat, ciobănescul meu german…

– Ce vă doriți cel mai mult, pentru anul acesta, legat de clinică?

– În contextul economic și legislativ din România este dificil să faci planuri, dar îmi doresc să pot să reabilitez spațiul în care își desfășoară activitatea cele două ambulatorii de specialitate și blocul operator; bineînțeles, cu ajutorul d-lui manager Petru Șușca, al d-nei director medical conf. dr. Adela Golea, al conducerii Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, precum și al Consiliului Județean Cluj.

M. TRIPON