Monumentele cu care Clujul intră în lista UNESCO

Programul de înscriere în lista UNESCO a siturilor de pe teritoriul României ce au format graniţa Imperiului Roman este în plină derulare. Până acum au fost identificate peste 350 de astfel de monumente dispuse pe traseul graniţei Dacia din perioada ocupaţiei romane. Printre acestea se află şi o serie de obiective din judeţul Cluj. Este vorba de castrele Turda, Căşeiu, Bologa şi Gillău, dar şi de siturile din localităţile Chiuieşti, Vânători, Hodişu şi Poieni. Astfel, dacă lucrurile merg bine, cel mai amplu monument unitar de patrimoniu din România va face parte din Patrimoniul Mondial.
Activităţile ştiinţifice de identificare şi documentare a acestor situri arheologice se derulează prin intermediul Programului Naţional Limes (2015-2019), instituit de Ministerul Culturii. Procedura este extrem de complexă, aceasta presupunând localizarea precisă a monumentelor, stabilirea limitelor siturilor şi zona lor de protecţie. În paralel este necesară comunicarea constantă şi corelarea demersurilor cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţiile Judeţene de Cultură, precum şi autorităţile locale şi judeţene pentru stabilirea regimului juridic al terenurilor, includerea lor în viitoarele documentaţii de urbanism şi strategii de dezvoltare, în vederea punerii în valoare şi monitorizării adecvate a acestora. Întregul proces ştiinţific şi birocratic în acest program este gestionat de următoarele instituţii muzeale: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Acesta din urmă are un rol extrem de important în programul de înscriere în lista UNESCO a siturilor de pe teritoriul României ce au format graniţa Imperiului Roman. Pe de o parte datorită faptului că directorul acestei instituţii asigură şi conducerea Comisiei Naţionale Limes, organism care coordonează activitatea în cadrul proiectului, iar pe de altă parte deoarece muzeului clujean i-a revenit sarcina de a se ocupa de ceea mai mare parte a judeţelor în care se află elemente (castre, turnuri de observaţie, valuri de pământ, drumuri) ce compun sistemul de apărare roman al provinciei Dacia – Limes-ul,
În încercarea de a eficientiza activitatea de documentare a siturilor care formează monumentul trans-naţional denumit Frontiers of the Roman Empire (FRE), Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a găzduit în luna aprilie o reuniune a specialiştilor în frontierele romane din mai multe ţări europene. Printre participanţii la conferinţă s-au numărat dr. C. Sebastian Sommer (Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege, München), René Ployer de la Departamentul de Studii Clasice din cadrul Universităţii din Viena, Katalin Wollak (Ungaria), Lubica Pinèíková (Slovacia), Nemanja Mrdic (Serbia), Snežana Golubovic (Serbia), Bojana Mihaljevic (Serbia), Silva Sabkova (Bulgaria), Kalin Dimitrov(Bulgaria) şi Steve Bödecker (Germania). Una dintre concluziile desprinse atunci a fost legată de necesitatea coordonării activităţii de întocmirea documentaţiior necesare procesului de clasare. Printre monumntele Limesului European propuse spre clasarea UNESCO se numără cele patru castre din judeţul Cluj. Castrul roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetăţii, a fost construit de soldaţii acestei legiuni în anul 168. Odată cu începerea conflictelor marcomanice, Roma a trimis în jurul anului 168 Legiunea a V-a Macedonica din Moesia, de la Troesmis, la Potaissa pentru a întări defensiva nord-vestică a Daciei romane. Legiunea a construit aici cel mai mare castru cu funcţionare îndelungată din această provincie romană. Cu laturile lungi (de nord şi de sud) de 573 m şi cele scurte (de est şi de vest) de 408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafaţă de 23,4 ha şi adăpostea 5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7–2 m, fiind realizate din mortar şi piatră. În faţa zidurilor exista un şanţ cu apă lat de 12 m şi adânc de 3 m. Avea două străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) şi patru porţi (Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecţia drumului principal cu cel pretorian. Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din judeţul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07208). Acest obiectiv urmează să fi supus unui proces de restaurare şi punere în valoare printr-un proiect european în valoare de 5 milioane de euro. Castrul roman Samum de la Căşeiu, judeţul Cluj, a fost construit în jurul anului 106, ca şi parte a şirului de castre de apărare Moigrad-Porolissum – Tihău – Căşeiu – Ilişua. Castrul a fost construit pe malul râului Someş, aproximativ la şase kilometri de municipiul Dej şi era unul dintre punctele strategice de apărare a Daciei nordice. Castrul (situat în punctul Cetăţele) este înscris pe lista monumentelor istorice din judeţul Cluj elaborată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România în anul 2010. Resculum (Bologa, judeţul Cluj) a fost un castru antic roman, reprezentând cea mai veche aşezare din zonă. A fost ridicat în jurul anului 106, drept garnizoană a cohortelor I Aelia Gaestorum milliaria şi a II-a Hispanorum, a căror misiune era, probabil, apărarea graniţei Imperiului Roman. Pe măsură ce romanii au încercat să consolideze graniţele, în secolul II au fost aduşi colonişti din Grecia, se crede din zona Patras. Ruinele castrului sunt vizibile şi astăzi în locul numit Grădişte, deşi majoritatea zonei a fost folosită ca suprafaţă agricolă. În apropierea acestuia există şi ruinele unei băi romane. În sudul comunei Gilău se găsesc vestigiile unui castru militar roman şi a unei aşezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ şi lemn şi castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m).
Pe lângă aceste castre, în judeţul Cluj mai există situl de la Hodişu (comuna Poieni) – unde se află o fortificaţie de mai mici dimensiuni, care proteja turnurile romane de pe graniţa de vest. De asemenea, la Negreni este o fortificaţie de mai mici dimensiuni, care supraveghea valea Crişului Repede, situată în faţa turnurilor de pe graniţa de vest. La Chiuieşti avem ruinele unui turn roman, prin care se controla Valea Mănăstirii şi Valea Strâmbului.
Odată cu clasarea acestor obiective din judeţul Cluj în patrimoniul UNESCO, alături de vestigii similare din alte ţări europene ce conţin segmente ale Limesului European, se va permite atragerea de fonduri în vederea conservării şi valorificării turistice a acestora. Consecinţele directe ale acestui demers vor consta în dezvoltarea locală a turismului şi serviciilor aferente.
Înscrierea frontierei romane din diferitele ţări europene (Marea Britanie, Olanda, Germania, Austria, Ungaria, Serbia, Bulgaria) pe care le străbate a fost un obiectiv comun, fiind desemnat în lista UNESCO, în 2005, un monument trans-naţional denumit Frontiers of the Roman Empire (FRE). Ca parte integrantă a sistemului general defensiv al Imperiului Roman, limesul dacic are o valoare culturală extraordinară. Sectorul de limes al Daciei este cel mai lung din Europa, însumând peste 1000 km, fiind totodată şi cel mai complex. Frontiera Dunării (Ripa Danuvii) are pe teritoriul României cel mai mare interval cronologic de utilizare din întregul Limes roman din Europa, fiind în acelaşi timp şi cel mai lung sector de pe cursul fluviului care traversează teritoriul unui stat – 1,075 km, din care aproximativ 700 km sunt sectoare comune cu Bulgaria şi Serbia.
C.P.