Ioan-Aurel Pop este noul preşedinte al Academiei Române

Academicianul Aurel Pop a fost ales joi, de Adunarea Generală a Academiei Române, cu 86 de voturi. Contracandidatul său din turul al doilea – Victor Voicu – a obţinut 56 de voturi.

Mandatul de preşedinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deţine această funcţie de două ori.

Preşedintele îşi va prelua prerogativele după 15 zile de la data alegerilor.

Pe data de 20 aprilie vor avea loc alegerile pentru celelalte funcţii din Biroul de Prezidiu: patru vicepreşedinţi şi un secretar general, precizează Biroul de presă al Academiei Române.

Profesorul clujean Ioan-Aurel Pop (63 de ani) este istoric. S-a născut în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca şef de promoţie. În 1989 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată “Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”.

A desfăşurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, conferenţiar; din 1996 este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universităţi. Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, SUA (1991 – 1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003 – 2008).

În perioada 1994 – 1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 şi 2007 directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

Pe 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar la 30 martie 2010 – membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepţie “Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România”.

Din 1990 este membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice (Milano), iar din 1999 – membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte (Paris); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia din 2005; membru al Ateneo Veneto, din 2005; membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia, din 2006; membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă (Salzburg), din 2013; membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame, din 2013; membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015).

Este autor a peste 50 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare, volume îngrijite şi a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici în volume separate, reviste de specialitate şi publicaţii de cultură.

Academicianul este coautor la sintezele: A History of Romania (1995, 1996, 1997); Istoria României: Transilvania (vol. I, 1997) şi unul dintre coordonatorii lucrărilor: O istorie a românilor (1998, apărută în mai multe limbi); Istoria Transilvaniei (3 vol., 2003 – 2008; tradusă în engleză); Istoria României: Compendiu (2004, 2007; tradusă în engleză).

Printre altele a fost distins cu Premiul “George Bariţiu” al Academiei Române (1991) şi Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011) şi numeroase ordine şi medalii.