Florin Maxa (1943 – 2018)

De doar câteva zile ne-am despărţit de Vasile Gheorghiţă. Nu credeam, mi-este greu să cred şi acum, că scriu despre încă o despărţire, la fel de tristă, cea de Maestrul Florin Maxa.
I – am admirat lucrările încă din anii tinereţii, majoritatea expuse fie la fosta Galerie Mare de pe strada 6 Martie, fie la Muzeul de Artă şi, nu în ultimul rând, la Galeria Mică, la galeriile Tribuna, Filo, Casa Matei, Casa Universitarilor.
Florin Maxa a absolvit Institutul de Arte Plastice ‘Ioan Andreescu’, specializarea pictură, 1966, la clasa profesorului Aurel Ciupe.
Se impune şi se face remarcat încă de la prima expoziţie, 1967, urmată de prezenţe în galerii de prestigiu din ţară (Cluj – Napoca, Bucureşti, Iaşi, Sibiu,…) şi de peste hotare (St. Petersburg, Torino, Budapesta, Berlin, Innsbruck,…).
Activitatea de profesor şi Maestru îi este recunoscută naţional (Ordinul ‘Meritul Cultural’ în grad de Mare Ofiţer) şi internaţional, în acest din urmă caz putând fi amintite diploma şi placheta Men of Achievement Cambridge, diploma Five Hundred Leaders of Influence (acordată de American Biographical Institute, Carolina de Nord) sau World Intelectual of 1993 (Cambridge).
Lucrările sale au făcut obiectul şi subiectul multor scrieri avizate, semnate de Dan Hăulică, Mihai Drişcu, Constantin Prut, Alexandra Rus, Valentin Taşcu, Ilie Călian, Wanda Mihuleac, Gheorghe Buş, Negoiţă Lăptoiu, Andrei Pleşu, Viorica Guy Marica, Vasile Radu,…
Vă supun atenţiei câteva rânduri, scrise de Constantin Prut, citez: “În ecuaţia obiectiv – subiectiv introduce atât elemente raţionale, împinse până la abstracţia pură, cât şi date ce ţin de modul personal de a vedea lucrurile. Câteodată, desenul este realizat în cheie nonfigurativă, prezentându-se asemeni unor construcţii la computer. Impulsurile vitale tind să spargă liniştea compoziţiei, conducându-l la manifestări gestuale” (în ‘Dicţionar de artă modernă şi contemporană’, 2002).
De la o zi la alta suntem, spiritual vorbind, tot mai săraci. Acesta este tristul adevăr. Şi acum, când scriu aceste rânduri, îmi vine greu, foarte greu să cred că ne luăm rămas bun de la Maestrul Florin Maxa.
Demostene ŞOFRON