Cu ce irigăm grădinile?

Căldurile mari din ultima vreme ne dau tot mai multe bătăi de cap. De efectele negative ale temperaturilor înalte nu scapă nici agricultorii. Prin deplasările noastre pe teren, tot mai des avem ocazia să vedem plante uscate sau legume distruse.

În anii ’80 (şi chiar şi după aceea, o perioadă), toată Valea Someşului Mic a fost irigată în mod sistematic. În prezent, doar ici-colo am văzut aspersoare. La Jucu, de exemplu, cele 50 hectare cultivate cu legume sînt întreţinute ştiinţific, conform normelor europene. Renumiţii legumicultori din această mare comună au reuşit să amenajeze ei sisteme proprii de irigaţii, Someşul Mic aflîndu-se la doar doi paşi. La Bonţida, la fel, am observat astfel de preocupări gopspodăreşti. În ambele comune administraţia locală poartă grija gospodarilor şi sprijină pe deplin activitatea legumicultorilor (ei asigură cu produse proaspete şi pieţele clujene!). Însă, în alte sate, multe grădini se află în paragină. Fără apă nu se poate face legumicultură în ziua de astăzi.

La marginea municipiului Gherla, în cartierul Băiţa, fosta IAS a amenajat un sistem de irigaţii pe mai mult de 100 hectare. În prezent şi şanţurile de scurgere a apei s-au umplut cu resturi vegetale (!), să nu mai vorbim de ţevile aruncate… Totul a rămas doar amintire! Părţile componente ale sistemelor de irigaţii au ajuns de mult la Remat sau în… curţile unor aşa-zişi gospodari! Păcat, fiindcă de ape curgătoare nu ducem lipsă.

Bine că magazinele şi pieţele noastre sînt pline cu verdeţuri aduse din Spania sau Italia, frumoase ca aspect, dar uneori fără nici un gust. Ale noastre zac în sărăcia cumplită a agriculturii…

SZ.Cs.