Când vrei să faci ordine acolo unde nu se vrea a fi ordine…

În 2014, când îl întrebam, într-un interviu pentru „Făclia”, dacă la preluarea mandatului de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență știa ce îl așteaptă acolo, ec. dr. Petru ȘUȘCA mărturisea că știa, însă dimensiunea problemelor constatate, după, era mult mai mare decât își imaginase.

La cinci ani de la acel interviu, managerul SCJU Cluj mărturisește că „nu e deloc ușor să faci ordine acolo unde nu se vrea a fi ordine și transparență”, mai ales când buna funcționare a Spitalului „încurcă multe socoteli din domeniul privat al sănătății”. „Prin modul transparent în care am organizat licitațiile pentru achizițiile publice, prin prețurile pe care le-am obținut pentru aproape toate reperele, mult sub cele practicate până la venirea mea, prin modul corect în care am organizat concursurile de ocupare a posturilor, am închis multe robinete pe care se «scurgeau» banii publici în beneficiul unor interese străine de cele ale unei asistențe medicale performante” – declară, acum, ec. dr. Petru Șușca.

– Aniversăm 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989 și îmi aduc aminte o întrebare care era, în acele vremuri, „la modă”, adresată inițial noului președinte: „Cine ești dumneata, domnule Iliescu? Și ce-ai făcut în ultimii cinci ani?”. Eu nu vă întreb cine sunteți, dar, în „spiritul vremii”, vă întreb, totuși: Ce-ați făcut în ultimii cinci ani, de când sunteți manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj?

– Acești ultimi cinci ani au fost, cu siguranță, plini de provocări și sacrificii. Nu e deloc ușor să faci ordine acolo unde nu se vrea a fi ordine și transparență.

Ce am făcut în ultimii cinci ani se vede, fapt care mă bucură nespus. Vă invit, când aveți timp, să vizitați curtea Complexului Clinicilor, 3-5. Se lucrează la asfaltarea curții, crearea unor locuri de parcare și amenajarea spațiilor verzi. Poate alții ar fi început invers: cu ceea ce se vede, să cârpească pe ici, pe colo. Eu, în schimb, nu mi-am propus „să fac frumos”. Am considerat că pentru un spital de urgență de calibrul celui din Cluj este prioritară îngrijirea pacientului critic. De aici au derivat investițiile în mijloace de diagnostic performante, în dotarea secțiilor de terapie intensivă, a blocurilor operatorii.

În cifre, ultimii cinci ani au însemnat, pentru spital, investiții în achiziția de echipamente, reparații și modernizări ale secțiilor, de peste 100.000.000 lei!

– Pentru că memoria semenilor e, adesea, scurtă (mai ales când e vorba de oameni care au făcut ceva pentru ei), am să vă rog să amintiți, în câteva cuvinte, ce ați găsit la SCJU Cluj la preluarea mandatului de manager și cum v-ați „descurcat” în această situație.

– Așa cum am spus-o și în alte ocazii, am preluat spitalul cu plăți restante către furnizori în cuantum de 13.800.000 lei.  Un an și jumătate mai târziu, spitalul încheia anul fără arierate și plăți restante către furnizori.

În 2018, cum s-a întâmplat în ultimii ani, am înregistrat un excedent bugetar care a făcut posibilă plata voucherelor de vacanță pentru toți angajații spitalului, și a altor investiții, în condițiile în care contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate este depășit sistematic. Importanța strategică a spitalulul și gradul mare de adresabilitate (în creștere) reprezintă, în contextul alocărilor CAS, puncte vulnerabile, întrucât ne vedem, în ultimii ani, nevoiți să acoperim depășirile de contract din fonduri proprii. De exemplu, diferența dintre realizat, validat și contractat, în 2018, a fost de 20.459.673 lei, iar în primele 9 luni din 2019 vorbim de suma de 15.373.164 lei. CAS decontează sumele contractate cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, însă depășirile de contract nu sunt decontate și reprezintă cheltuiala spitalului.

Dacă e să facem un calcul, vă dați seama câte investiții am fi putut face cu 35.000.000 lei!

– De ce ați acceptat să fiți managerul unui spital care se afla într-o situație economică dezastruoasă și ce v-a convins să continuați cu un al doilea mandat?

– Decizia inițială a derivat din dorința de a răspunde unor provocări noi. Am acceptat al doilea mandat din dorința de a continua proiectele începute. Planurile de management sunt multi-anuale.

E nevoie de continuitate și de consecvență în urmărirea obiectivelor de management. Sistemul administrativ din România, în general, este rezistent la schimbare și se mișcă extrem de greu. Dar se mișcă! Am perseverat, am insistat, am creat o echipă, iar rezultatele au început să fie remarcate și apreciate. Este onorantă distincția acordată spitalului nostru de Președintele României, Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de cavaler, pentru eforturile noastre permanente de îmbunătățire a serviciilor medicale oferite.

– Ați avut parte, de-a lungul anilor, de nenumărate contestări, atacuri în presă, acuzații de tot felul. Unele au venit direct din spital, altele din partea unui deputat care pare să fi făcut obsesie din a vă ataca.

Există o explicație „logică” în ceea ce privește aceste, până la urmă, hărțuiri? Ce credeți că i-a nemulțumit atât de mult pe cei care vă contestă, încât să ducă, ani de zile, campanii agresive împotriva dvs?

– Spre deosebire de mulți alții, am considerat mereu că pentru mine vorbesc faptele. Nu cred în vorbe, cred în acțiuni concrete. Tocmai de aceea nu voi comenta atacurile în presă ori acuzațiile care mi se aduc. În acest sens, există o acțiune în instanță, care va vorbi de la sine. Ceea ce mă doare, însă, este faptul că în această obsesie există victime colaterale, colege ale mele din Comitetul Director, doamne distinse care își fac meseria cu dăruire și profesionalism. Lor le sunt recunoscător, zilnic, pentru toate eforturile din acești ultimi ani.

În ceea ce privește detractorii mei, nu îi bănuiesc de inteligența necesară pentru perseverența cu care mă atacă, dar ei reprezintă prototipul perfect de marionete în mâna unui sau unor păpușari care urmăresc destabilizarea Spitalului Clinic Județean de Urgență a cărui funcționare, la fel ca și a altor spitale publice din Cluj-Napoca, încurcă multe socoteli din domeniul privat al sănătății, în orașul nostru. Iar prin modul transparent în care am organizat licitațiile pentru achizițiile publice, prin prețurile pe care le-am obținut pentru aproape toate reperele, mult sub cele practicate până la venirea mea, prin modul corect în care am organizat concursurile de ocupare a posturilor, am închis multe robinete pe care se „scurgeau” banii publici în beneficiul unor interese străine de cele ale unei asistențe medicale performante. Iar ca o consecință directă, aceste măsuri nu au fost aplaudate de toată lumea.

– Câte procese ați avut până acum cu cei care v-au contestat și cu ce rezultate? Câte dintre aceste procese au fost înaintate de dvs și câte de cei care vă contestă?

– Au fost mai multe plângeri, unele chiar și penale, depuse împotriva mea, dar care au fost fie soluționate prin neînceperea urmăririi penale, pentru că fapta penală nu a existat, fie au fost soluționate în favoarea mea și a spitalului, de către instanța de judecată.

Acționând în toată activitatea mea de manager doar în spiritul și litera legii, nu puteau fi soluționate altfel, dar ele m-au marcat și mi-au consumat mult din timpul si energia pe care aș fi putut să le dedic pentru activitățile curente din spital. Dar toate aceste acțiuni porneau din aceeași direcție, de la un fost șef de secție de chirurgie, actualmente angajat la un spital dintr-o mare rețea de spitale private. Îmi amintesc de cazul copilului cu malformație complexă de diafragm, pentru care am fost acuzat că nu am permis să fie operat în spitalul nostru, am fost făcut criminal de mai toate mijloacele media locale și naționale, s-a cerut demiterea mea imediată, s-a depus imediat o plângere penală împotriva mea. Atunci nimeni nu a remarcat faptul că acel copil, care a fost urmărit înainte de naștere și de care se știa că are o malformație complexă care este incompatibilă cu viața dacă la naștere nu este asistat în condiții de terapie intensivă extrem de complexă specifică nou-născutului, cu aparatura specială pe care noi nu o aveam în Spitalul Clinic Județean de Urgență, dar care există într-un singur spital în București, nu trebuia adus să fie născut în Cluj! Decizia de a aduce mama copilului în Cluj, de a aduce pe lume un copil cu șanse minime de supraviețuire după naștere, la o clinică al cărei serviciu de neonatologie nu are dotările necesare pentru menținerea în viață a unui asemenea copil, mutarea nou-născutului la o altă clinică care are compartiment de terapie intensivă nou-născuți, fără a informa șeful acelei secții despre gravitatea cazului, apoi măsurile disperate de a ține în viață copilul în condițiile în care nu exista aparatura specială necesară, sunt toate decizii medicale care nu au ținut de voința mea, care sunt economist. Toate acestea, doar pentru că un chirurg, care nu are specialitatea de chirurgie pediatrică, a promis familiei că îl poate opera! Din câte am înțeles eu, problema nu era operația, ci menținerea respirației și a funcțiilor vitale până la operație și în timpul operației, lucru extrem de dificil chiar și în condițiile unei dotări corespunzătoare, și imposibil în condițiile unui spital de adulți, ca al nostru. În timp ce medicii din secția de neonatologie făceau eforturi să țină copilul în viață, principalul vinovat de toată această situație organiza conferințe de presă în care se plângea că nu este lăsat de manager să opereze copilul și astfel să-l salveze. Repet, nu a fost decizia mea, a fost o decizie medicală luată cu responsabilitate de cei competenți să ia decizii medicale, eu am încercat să transfer copilul la București, dar din păcate copilul s-a stins, în pofida tuturor eforturilor medicale, din cauza gravelor malformații respiratorii. Au urmat zile de coșmar, mi-e greu să descriu în cuvinte toată presiunea la care am fost supus, trăirile mele din acele zile în care eram privit ca un criminal. Comisia mixtă a Ministerului Sănătății și a Colegiului Medicilor, sosită la Cluj, a declanșat o anchetă și a analizat toate aspectele, iar concluzia lor a fost că la nivelul conducerii spitalului s-a acționat conform legii și procedurilor medicale. Ancheta penală, începută pentru ucidere din culpă, s-a finalizat prin neînceperea urmăririi penale față de mine și de conducerea de atunci a spitalului. Dar și față de cel care a încercat să profite de viața unui copil, de suferința unor părinți, doar pentru a încerca să mă demită.

În paralel, a mai fost o acțiune în care același medic șef de secție, împreună cu întregul colectiv al clinicii, m-au acționat în instanța de contencios administrativ pentru motive inventate. Alte zeci de ore pierdute, sute de documente întocmite pentru ca să demonstrăm în instanță legalitatea acțiunilor noastre. Și această acțiune s-a încheiat în favoarea conducerii spitalului. Dar satisfacția unei victorii în instanță este mult mai mică decât tristețea, apăsarea, consumul de energii și tracasarea pe care le-am resimțit.

Și poate nu atât procesele, cât controalele de la Ministerul Sănătății venite ca urmare a plângerilor repetate venite din aceeași direcție, au fost cele care mi-au consumat cel mai mult timp și energie. Aproape fiecare dintre miniștrii care s-au succedat pe la minister în acești ultimi ani a trimis cel puțin un corp de control, alții chiar câte două controale, în plus și un control al Corpului de Control al Primului Ministru, venit în prag de Crăciun acum trei ani. Concluziile la fiecare din aceste controale au fost că am acționat conform legii, în direcția asumată prin programul de management, că am acționat pentru bunul mers al spitalului. Nici unul dintre controale nu s-a soldat cu ceea ce ar fi dorit inițiatorul plângerilor, și anume cu demiterea mea. Pentru simplul motiv că am fost corect.

În ultimii ani, deputatul de care ați pomenit și-a făcut un obiectiv din a mă desființa aruncând tot felul de minciuni și acuzații nefondate la adresa mea. În acest caz am ales să mă apăr în instanță, având de partea mea acțiunile corecte, pentru bunul mers al spitalului și al angajaților săi, dar în primul rând pentru a oferi pacienților care ni se adresează condiții mai bune de diagnostic și tratament. Chiar în aceste zile, trei noi membri ai Consiliului de Administrație al spitalului au întocmit un document prin care se cere revocarea mea din funcția de manager pentru încălcarea atribuțiilor ce îmi revin în domeniul politicii de personal. Documentul se bazează pe o serie de observații ale ultimului control din septembrie 2019, care nu mai sunt de actualitate la data de 19 decembrie, când a fost întocmit raportul. În răspunsul meu către Minister am demonstrat că atât sub aspect formal, cât și sub aspectul fondului, nu am nici o culpă, întrucât, fiind o unitate în subordinea Ministerului Sănătății, multe din aspectele relatate nu au fost realizate din motive care țineau de o legislație interpretabilă, existența bugetului, și nu neapărat de managementul spitalului. Nu știu care va fi finalitatea acestui demers, dar solidaritatea manifestată de imensa majoritate a șefilor de secție (43, din 49 prezenți la Consiliul Medical din 20 decembrie au semnat un memorandum prin care dezaprobă propunerea de revocare a mea, întocmită de trei membri ai CA), a asistentelor șefe (45 de asistente șefe au semnat un document pentru sprijinirea actualei conduceri) reprezintă pentru mine o garanție a faptului că ceea ce am făcut pentru spital a fost bine.

– Suntem la sfârșit de an 2019. Dincolo de „intrigi”, de campanii de calomniere și de atacuri în presă, ce a însemnat acest an pentru SCJU Cluj?

(Răspunsul, în ediția de marți, 31 decembrie, a ziarului Făclia)

M. TRIPON