Valentin CUIBUS: Rezultatele obţinute de elevii clujeni la Evaluarea Naţională şi la Bacalaureat – o confirmare a rezultatelor obţinute de dascăli la Definitivat şi la Titularizare

E foarte important procentul obţinut de elevii clujeni la Bacalaureat, e foarte frumos că, şi de data asta, Clujul este primul pe ţară, dar, dincolo de aceste aspecte, mai sunt şi altele, care trebuie remarcate. Primul – spune inspectorul şcolar general Valentin Cuibus – este acela că 25% dintre elevii clujeni care au susţinut Bacalaureatul au obţinut medii între 9 şi 10. Apoi, faptul că peste 50% dintre candidaţi au obţinut medii între 8 şi 10. „Foarte important este şi faptul că n-am avut nici o şcoală cu promovabilitate zero. Am avut patru şcoli cu rată de promovare sub 40%. Pentru noi, sub 40% înseamnă un rezultat slab, chiar dacă în alte judeţe 40% a însemnat rata de promovare pe judeţ! De aceea, bineînţeles că vom lua măsurile de rigoare, în acele şcoli, pentru că e clar că acolo lucrurile nu merg foarte bine şi situaţia trebuie remediată” – declară şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, Valentin Cuibus.

– Este al doilea an când Clujul înregistrează cel mai ridicat procent de promovare la Bacalaureat din ţară, iar în privinţa Evaluării Naţionale la clasa a VIII-a se situează pe locul al doilea, între judeţe, ca rată de promovare. Ce înseamnă, pentru dvs şi pentru echipa Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, aceste rezultate obţinute de elevii clujeni?

– Înseamnă satisfacţia pe care ţi-o dă o muncă pe care am desfăşurat-o cu toţii – începând cu elevii şi cu profesorii, pentru că ei sunt cei mai importanţi -, şi care, iată, a dat rezultate. Faptul că se confirmă din nou poziţia pe care Clujul o deţine în ierarhie nu cred că este întâmplător. De ce? Pentru că, dacă am lega rezultatele obţinute de elevi, anul acesta, cu rezultatele pe care le-au obţinut profesorii la Definitivat şi la Titularizare, anul trecut (vă amintiţi, cred, că şi aici am fost tot pe locurile I şi II), am vedea că rezultatele elevilor nu fac altceva decât să confirme rezultatele pe care profesorii le-au obţinut. Cred că acesta e cel mai important lucru. Dar, în spatele acestor rezultate, fiindcă vorbim de un procent foarte ridicat, stă foarte multă muncă. Dacă ne gândim doar la promoţia 2016, rata de promovare se apropie de 90%. A fost de 88,89% şi a crescut după contestaţii la aproape 90%. Ce ne coboară foarte mult sunt elevii din promoţiile anterioare, unde procentul de promovare este de 30-40%.

– La simularea examenului de Bacalaureat de anul acesta, din martie, rata de promovare a fost de doar 47,5%, la Cluj, şi mult, mult mai mică la nivel naţional. A fost mare panică în şcoli, în minister. În ce vă priveşte, spuneaţi, atunci, că rezultatele simulării „sunt un avertisment pentru ceea ce trebuie să se facă în şcoli până la examenul propriu-zis”. Concret, ce aţi făcut, la Cluj ca să ridicaţi procentul de promovabilitate la Bacalaureat, de la 47,5%, de la simulare, la 84,27% la examenul propriu-zis?

– N-am făcut nimic special sau nimic diferit de ceea ce am făcut anul trecut, pentru că anul trecut am fost în aceeaşi situaţie. Dacă vă aduceţi aminte, în momentul în care s-au dat rezultatele simulării am spus că sunt 4 procente în plus faţă de anul anterior, raportând simulare la simulare.

– Cred că aţi fost singurul care nu aţi intrat în panică, mai ales că ministrul însuşi era extrem de dezamăgit şi, cred, panicat de rezultatele simulării.

– N-am intrat în panică pentru că ştiam ce urmează şi ştiam care-i diferenţa, în general (ţinând cont şi de activităţile pe care noi le desfăşurăm), între momentul simulării şi momentul examenului propriu-zis. Îmi era clar că există toate premisele, ştiind exact ce vom face, să obţinem un procent ceva mai ridicat decât anul trecut, la examenul propriu-zis. Şi s-a dovedit că aşa şi este!

Ce am făcut? Sau ce a fost? În primul rând a fost semnalul pe care rezultatele de la simulare l-au dat părinţilor, l-au dat profesorilor, elevilor, şcolilor. Adică, în momentul în care ai luat şi ai văzut lucrarea, tu, elev, sau tu, profesor, sau tu, părinte, atunci ai putut foarte uşor să faci o analiză pragmatică şi să spui: „Acesta-i nivelul copilului la momentul X”. Şi atunci, când ai priceput lucrurile foarte clar şi nu mai există loc de dubii, poţi lua măsuri. Ce măsuri? În primul rând ore suplimentare, de remediere, la nivelul unităţilor de învăţământ în care s-au constatat probleme, pe română, matematică, istorie şi nu numai. Controalele care s-au făcut au fost în principal înainte de simulare, dar după simulare s-au făcut mai ales în şcolile al căror procent de promovabilitate era sub media de la nivelul judeţului. Probabil vă amintiţi că erau şcoli inclusiv cu promovabilitate zero! Şi de aceea zic că această muncă din martie până în iunie este foarte, foarte importantă.

Aş mai remarca, însă, câteva lucruri. E foarte important procentul, e foarte frumos că suntem primii pe ţară, la Bacalaureat, dar sunt alte câteva aspecte care trebuie remarcate. Primul este că 25% dintre elevii care au susţinut Bacalaureatul au obţinut medii între 9 şi 10. Apoi, faptul că peste 50% dintre candidaţi au obţinut medii între 8 şi 10. Foarte important este şi faptul că n-am avut nici o şcoală cu promovabilitate zero. Am avut patru şcoli cu rată de promovare sub 40%. Pentru noi, sub 40% înseamnă un rezultat slab, chiar dacă în alte judeţe 40% a însemnat rata de promovare pe judeţ! De aceea, bineînţeles că vom lua măsurile de rigoare, în acele şcoli, pentru că e clar că acolo lucrurile nu merg foarte bine şi situaţia trebuie remediată.

Deci, acestea sunt, cred eu, lucrurile importante: procentul ridicat al celor cu medii foarte mari şi scăderea numărului celor cu medii foarte mici. Să nu uităm şi că am avut anul acesta, pentru prima dată, 19 unităţi de învăţământ cu rată de promovare de 100%! Poate că uneori sunt discutabile rezultatele, în sensul că raportarea şi analiza pe care noi le vom face în continuare vor fi pe numărul de elevi care au fost înscrişi în clasa a XII-a. Pentru a ne menţine la nivelul la care suntem sau pentru a creşte, va trebui să analizăm şi acest aspect, foarte important, pentru că există o categorie de elevi care termină clasa a XII-a, rămân corigenţi şi nu se prezintă la Bacalaureat, sau nu se prezintă în prima sesiune. Trebuie să vedem şi ce facem cu absolvenţii din anii trecuţi, care nu şi-au dat Bacalaureatul şi care, practic, se pierd. Noi am încercat să facem cu ei pregătiri suplimentare, dar am încercat degeaba, pentru că majoritatea nu au venit la aceste pregătiri, chiar dacă ele erau gratuite, nu presupuneau nici un cost, pentru candidaţi. N-au răspuns pozitiv, n-au fost interesaţi de aceste pregătiri.

Sunt, aşadar, două mari probleme, legat de absolvenţii clasei a XII-a, care vor sta în atenţia noastră în perioada următoare şi vom căuta să găsim soluţii, ca să le rezolvăm.

– Diferenţa de procente de la simulare la examenul propriu-zis este foarte mare. Nu credeţi că, în loc de a „pune biciul” pe elev din martie până-n iunie, în loc de a precipita pregătirea pentru Bacalaureat în ultimele două luni ar fi mai eficient dacă s-ar lucra poate mai serios, din vreme?

– Ar fi ideal! Noi am încercat, dar din păcate programul este foarte încărcat. Dacă vă aduceţi aminte, acum patru ani când am început (pentru că simulările au plecat de la Cluj!), noi am făcut două simulări: una toamna şi una primăvara. Problema este însă că nu există resurse financiare. Simulările nu se plătesc, nici organizarea lor, nici corectarea. Vom încerca un proiect şi dacă vom găsi resurse financiare, vom merge pe varianta pe care am pornit acum patru ani, în sensul că vom face o primă simulare în noiembrie, pentru a avea un prim avertisment în privinţa nivelului de pregătire al elevilor. Spun avertisment pentru că este important să vadă şi părintele unde „stă”, ca şi pregătire, copilul, fiindcă alta este percepţia când îi arăţi şi vede lucrarea decât atunci când îi povesteşte copilul sau chiar profesorul.

Va fi foarte greu să avem două simulări, dar vom încerca, şi dacă va fi doar la nivel de judeţ.

– Cred că ar merita, întrucât perioada din martie până-n iunie este – după părerea mea, evident! – prea scurtă pentru a ajunge la nivelul de performanţă aşteptat.

– Vedeţi, mai este ceva: semnul de întrebare pe care mulţi elevi îl au pe proba a treia, la alegere, a Bacalaureatului. Cei mai buni dintre elevi se hotărăsc, poate, cu doi sau trei ani înainte de examen, dar alţii se hotărăsc abia în clasa a XII-a, în decembrie sau în ianuarie. Şi atunci, asta explică şi rezultatele de la simulare; nu întotdeauna este relevant rezultatul de la proba a treia. La celelalte probe pregătirile încep în clasa a XII-a, prin octombrie. Până în martie nu reuşeşti să recapitulezi toată materia din clasa a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a. Această recapitulare o finalizezi abia în mai! De aceea, rezultatele de la simulare depind de o serie întreagă de factori.

– Aveţi o explicaţie pentru faptul că, deşi la Bacalaureat Clujul este pentru a doua oară pe primul loc, la Evaluarea Naţională este, tot pentru a doua oară, pe locul al doilea? Are Clujul mai multe şcoli în rural decât alte judeţe, mai multe clase simultane, mai multe şcoli în zone izolate? Să fie acestea „de vină” pentru faptul că la Evaluarea Naţională Clujul este doar al doilea (dar, de altfel, cu o rată de promovare foarte, foarte ridicată)?

– Întâi, dacă e să fim foarte corecţi, locul doi este un loc foarte bun la nivel naţional! Procentul despre care discutăm şi aici, de aproape 90% (88,9%), este unul foarte bun. De ce? Pentru că ceea ce spuneaţi dvs este perfect adevărat. Adică, avem zone din rural unde din n motive lucrurile nu merg aşa cum ne-am dori. Acolo, numai în anul acesta şcolar s-au făcut peste 400 de controale inopinate. S-au făcut, de asemenea, schimburi de experienţă între şcolile din rural şi cele din urban, practic o coordonare a şcolilor din rural cu rezultate mai puţin bune. S-au făcut şedinţe de catedră comune, ore deschise ş.a.

Nu trebuie acuzaţi numai cei din vârful muntelui! Ei au un alt material uman, alţi copii cu care lucrează, alte condiţii, şi nu e foarte uşor! Dacă ai lua profesori de la o şcoală de top şi i-ai pune la o şcoală cu copii care au intrat la liceu cu media 3, nu ştiu dacă rezultatele ar fi mult mai bune!

Noi am făcut foarte mult, pe rural, dar sigur că n-am reuşit complet, sigur că mai avem şcoli cu medie generală sub 5, la Evaluarea Naţională. Avem însă şi şcoli din rural care au reuşit să se ridice foarte mult: Belişul, de exemplu, care a fost pe primul loc, anul acesta, a ajuns la o medie generală de peste 7: 7,30-7,40. E un lucru foarte bun. Şcoala din Someşul Rece: în fiecare an este între primele trei-patru din rural. Dar, diferenţa dintre urban şi rural se păstrează. Încă avem probleme. De ce? E simplu. În primul rând e de vină instabilitatea cadrelor didactice. Deşi am discutat de foarte multe ori cu primarii, nu sunt facilităţi pe care comunităţile locale să încerce să le creeze pentru tinerii dascăli, în aşa fel încât aceştia să dorească să rămână în localitate.

– Cred că o mare problemă o ridică şi clasele simultane, mai ales când e vorba de clasele VII-VIII.

– Din fericire nu avem foarte multe asemenea situaţii, dar există! Aceasta este, încă, o problemă şi va trebui să luăm taurul de coarne, cum se spune, pentru că avem unităţi de învăţământ cu un număr extraordinar de mic de copii. Avem cinci cazuri, în momentul acesta, în care pe raza unei comune sunt sub 50 de copii în total, în toate clasele, de la grădiniţă la clasa a IV-a, pentru că de clase gimnaziale nici nu mai poate fi vorba. Va trebui să se înţeleagă că acele microbuze şcolare de aceea există, ca să ducem copiii la şcoală, chiar dacă trebuie să-i deplasăm dintr-o comună în alta, în aşa fel încât să facă şcoală cum trebuie. În simultan nu se va face niciodată şcoală cum trebuie! Din păcate, însă, aici ne trebuie, conform legii, hotărâre de consiliu local, şi nici un consiliu local cu care am discutat până acum chestiunea aceasta nu a fost de acord. Pe undeva le înţelegem poziţia: fiecare doreşte să aibă şcoală în comunitate.

– Pe vremuri, înainte de ′89, şi la sate funcţionau internate. Că tot aţi pomenit de Beliş: aici, la internat, erau cazaţi elevi din Giurcuţa, Dealu Botii, Smida, Poiana Horii, Finciu, chiar. Elevi de la clasa a V-a la clasa a X-a, şedeau în internat de lunea până sâmbăta, după ultima oră de curs, căci atunci şi sâmbăta era zi lucrătoare.

– Eu recunosc că am avut ideea asta şi ne-am gândit să construim sau să reabilităm, acolo unde se poate, vechile internate. În urmă cu vreo patru ani, însă, când s-a făcut un sondaj în rândul părinţilor din rural, am fost şocaţi de rezultate: doar 8% dintre părinţi au declarat că acceptă ideea de internat, în care să stea copilul lor. Iar în momentul în care s-au pus în discuţie şi costurile cu masa, măcar, pe care părinţii ar trebui să le suporte (în jur de 150 – 200 de lei, pe care oricum îi cheltuie, şi dacă stă copilul acasă, fiindcă de mâncare trebuie să-i dea!), procentul a scăzut la 3%! În condiţiile acestea este evident că o investiţie în internate este inutilă. De altfel, şi în oraş, la Cluj-Napoca, gradul de ocupare cu elevi al internatelor este foarte scăzut. 10-12% sunt elevi, restul celor care populează internatele sunt studenţi.

– Revenind la examenele de anul acesta: care sunt concluziile? Care sunt… învăţămintele care trebuie trase? Ce urmează de acum înainte?

– Am ajuns foarte sus, dar nu ne va fi foarte uşor să ne menţinem aici. Lucrurile sunt diferite, însă, în privinţa celor două examene – Bacalaureatul şi Evaluarea Naţională. În primul caz v-am spus ce vom face începînd din toamnă. Cât priveşte Evaluarea Naţională, pentru a obţine în continuare rezultatele pe care ni le dorim va trebui să intensificăm controalele, sau mai degrabă monitorizarea acelor şcoli în care rezultatele au fost slabe, să mergem pe ore suplimentare de pregătire, să încercăm să facem în aşa fel încât să nu mai avem învăţământ simultan. Sunt importante şi schimburile dintre învăţătorii de la clasa a IV-a şi profesorii de română şi matematică de la clasa a V-a: rezultatele au fost foarte bune, în sensul că elevii au fost obişnuiţi din timp cu ce urmează, astfel încât să nu mai apară acel şoc la trecerea de la învăţător la profesor. Deci, toate lucrurile pe care le-am făcut până acum şi s-au dovedit benefice vor trebui continuate, ca să ne menţinem la nivelul la care am ajuns acum sau chiar să mai creştem.

M. TRIPON