Valentin CUIBUS: Odată ce ai ajuns în vîrf, îţi doreşti să rămîi acolo

Odată ce ai ajuns în vîrf, îţi doreşti să rămîi acolo. Asta este şi dorinţa inspectorului şcolar general Valentin Cuibus pentru învăţămîntul preuniversitar clujean, după ce, şi în 2015, rezultatele obţinute la concursurile naţionale, atît de elevi, cît şi de profesori, au plasat Clujul, de fiecare dată, pe primele locuri.

„Rezultatele din 2015 sînt o confirmare a rezultatelor obţinute în urmă cu un an şi în urmă cu doi ani şi, practic, o confirmare a poziţiei judeţului Cluj în învăţămîntul preuniversitar românesc. Şi, pînă la urmă, o confirmare a muncii pe care am desfăşurat-o cu toţii – profesori, directori, inspectori şcolari. (…) Odată ce am fost în frunte aproape la toate, ne dorim să rămînem acolo. Vrem să obţinem rezultatele cele mai bune pe care le putem obţine” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, inspectorul şcolar general Valentin Cuibus.

– Cum a fost anul 2015, în învăţămîntul preuniversitar clujean, comparativ cu 2014?

 – Din punct de vedere al rezultatelor, pentru judeţul Cluj a fost un an foarte, foarte bun, mai bun chiar decît 2014 care, trebuie să recunoaştem, a fost, la rîndul lui, un an bun. Faptul că judeţul Cluj a fost pe primele poziţii la toate concursurile naţionale – Bacalaureat – locul I, Evaluarea naţională – locul II, Titularizare – locul I, Definitivat – locul II – ne îndreptăţeşte să spunem că s-a muncit foarte, foarte serios.

Rezultatele din 2015 sînt o confirmare a rezultatelor obţinute în urmă cu un an şi în urmă cu doi ani şi, practic, o confirmare a poziţiei judeţului Cluj în învăţămîntul preuniversitar românesc. Şi, pînă la urmă, o confirmare a muncii pe care am desfăşurat-o cu toţii – profesori, directori, inspectori şcolari. Aceste rezultate se justifică cel mai bine, aşa cum am spus şi într-o discuţie cu fostul ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, prin continuitate. La un moment dat, ministrul Cîmpeanu m-a întrebat: „De ce la voi se pot obţine rezultate foarte bune şi în altă parte, nu?” Şi am zis: „Haideţi să socotim cîte modificări s-au făcut în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, cîte schimbări s-au făcut la nivel de directori. Veţi constata că e o stabilitate evidentă la nivelul unităţilor de învăţămînt şi al conducerii Inspectoratului, ceea ce înseamnă, iarăşi evident, rezultate mult mai bune decît acolo unde lucrurile se schimbă de la o zi la alta”.

Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, faptul că lucrurile merg destul de bine la nivelul judeţului Cluj se explică şi prin buna relaţie cu administraţia locală. Adică, dacă toată lumea trage în aceeaşi direcţie, este de aşteptat ca lucrurile să funcţioneze. De aceea, noi le-am explicat şi le-am cerut directorilor să aibă o conlucrare perfectă cu administraţia locală, şi în majoritatea cazurilor asta funcţionează, indiferent că vorbim de municipiul Cluj-Napoca sau de alte municipii ori comune. De asemeni, este foarte bună colaborarea cu administraţia judeţeană – sigur, legată, probabil, şi de faptul că în calitatea mea de consilier judeţean altfel pot să le explic colegilor care sînt nevoile sistemului de învăţămînt preuniversitar. Faptul că s-au alocat 250.000 lei ca premii pentru elevii olimpici şi pentru profesorii care i-au pregătit, faptul că s-au premiat elevii de nota 10, din clasa a VIII-a şi din clasa a XII-a, faptul că s-au premiat toţi copiii cu rezultate deosebite şi profesorii cu rezultate deosebite arată, zic eu, o înţelegere  a faptului că nu poţi avea rezultate de excepţie într-un domeniu dacă nu şi investeşti în acel domeniu.

Dacă ar fi să concluzionăm, am putea spune că sistemul de învăţămînt preuniversitar din judeţul Cluj funcţionează, şi funcţionează, probabil, mult mai bine decît în alte părţi. Dar pe noi nu ne interesează să ne comparăm cu alte judeţe, noi vrem să ne comparăm cu noi înşine şi să obţinem în fiecare an mai mult decît am obţinut cu un an înainte. Asta am şi reuşit, pînă acum, indiferent că este vorba de învăţămîntul din mediul rural, unde este o creştere semnificativă, la clasa a VIII-a, faţă de anii trecuţi, la Evaluarea naţională, sau că este vorba de învăţămîntul de excelenţă, unde există o foarte bună colaborare cu universităţile clujene. Faptul că avem atîtea universităţi în Cluj, că avem o colaborare excelentă cu rectorii acestora, că sînt deschişi la propunerile noastre şi noi la propunerile dînşilor, toate astea înseamnă nişte paşi înainte.

– Numai că niciodată nu poate fi totul perfect. De aceea, cred că ar trebui să vă întreb, şi vă întreb, care au fost cîteva dintre problemele mari pe care le-aţi întîmpinat în 2015?

– Sînt multe probleme pe care n-am putut încă să le rezolvăm. Sînt, în primul rînd, probleme care depind de acte legislative, direcţie în care am făcut o serie întreagă de propuneri. Cea mai serioasă chestiune este cea legată de clasele pregătitoare, unde avem acea problemă teribilă, sau foarte complicată, cu actele de flotant care se fac pentru a înscrie copiii la o anumită şcoală, ceea ce duce la suplimentarea cu foarte mult a numărului de clase în zona centrală. Nu s-a găsit încă o soluţie care să stopeze sau să limiteze aceste practici, astfel că sîntem puşi în situaţia să aducem copiii – cei de clasele a II-a, a III-a şi a IV-a – la ore şi după-amiaza, pentru că nu mai încap în clase, spaţiile din şcolile din zona centrală fiind, totuşi, limitate. Asta este o problemă foarte complicată legislativ, pe care nu am reuşit încă să o rezolvăm.

Sînt apoi nişte chestiuni care vor trebui reglementate, legat de stabilitatea forţei de muncă în rural.

– Ştiu situaţii în care un dascăl trebuie să facă peste 100 km pe zi, de la Cluj la şcoala unde predă şi înapoi, în condiţiile în care nici măcar nu există autobuz pe ruta respectivă! Adică, navetă făcută cu maşina proprie sau cu autostopul.

– Sînt situaţii de genul acesta şi le cunoaştem. Sînt în multe zone de munte, în zone mai depărtate, şi din cauza asta, în unele situaţii dascălii sînt legaţi de autobuze, iar acolo unde nu există autobuze, fac naveta cum pot. Deci, e clar că lucrurile nu funcţionează aşa cum ar trebui să funcţioneze, şi aici trebuie făcut rapid ceva, aşa cum ar trebui făcut, de altfel, şi în cazul titularizărilor în mediul privat. Sînt persoane care se titularizează în mediul privat, pe baza unor concursuri organizate acolo, pe note care s-au obţinut însă în concursul naţional. De exemplu, o persoană vine la concurs şi ia 7,50, notă cu care s-ar putea titulariza. Concurenţa fiind foarte mare, titularizarea s-a făcut cu 9,50! Ei bine, persoana aceea se titularizează în sistemul privat, după care se transferă în sistemul de stat şi eu sînt obligat să o iau! Ceea ce nu e corect, dascălul acela avînd o notă mult mai mică decît a altuia, care a fost ultimul, ca medie, de la stat.

O altă chestiune pe care trebuie să o rezolvăm este cea a pensionarilor. Prelungirea activităţii unui pensionar cu trei ani, care este posibilă, în lege, trebuie, evident, validată de către inspectorat şi nu stabilită numai de către şcoală. De ce? Pentru că în momentul în care tu, ca şcoală, faci o astfel de propunere, în momentul acela tu nu analizezi întreg sistemul, faptul că în alte şcoli eu am unul sau mai mulţi profesori de o anumită specialitate care rămîn pe dinafară. Şi atunci, eu trebuie să analizez în ce măsură pot să-mi permit, la nivelul sistemului, în judeţul Cluj, să dau nişte prelungiri dacă eu nu am catedre libere şi nu pot rezolva titularii care sînt în sistem.

O altă chestiune care ne pune mari probleme este cea legată de consumul etnobotanicelor, mai precis de lipsa laboratoarelor de analize. Consumul de etnobotanice, trebuie să recunoaştem, există, ca şi problemă. Sigur, nu este un fenomen de masă, dar atît timp cît un copil, un singur copil consumă etnobotanice, avem o problemă pe care trebuie să o analizăm şi să o rezolvăm.

Din păcate, în momentul acesta nu există, la nivel naţional, un laborator care să rezolve problema analizelor, ceea ce duce, automat, la imposibilitatea pedepsirii unora dintre cei care se ocupă de acest trafic. E vorba de analiza substanţelor respective, adică a etnobotanicelor. Chestiunea asta este şi ea foarte complicată, deoarece aceste laboratoare de analize ar trebui să se adapteze foarte rapid, pentru că în permanenţă se schimbă componenţa etnobotanicelor. Totuşi, trebuie, odată şi odată, să o rezolvăm! De ani de zile ridicăm această problemă!

– Există şi cazuri de consum de droguri, în şcoli?

– Sînt şi astfel de situaţii, trebuie să recunoaştem! Nu foarte multe, nu e un fenomen, la nivelul judeţului Cluj, dar există şi această problemă. Sigur, este ţinută sub control de cei de la Antidrog, sînt foarte multe acţiuni pe care ei le fac în unităţile de învăţămînt pentru a preveni consumul de droguri şi pentru a-i conştientiza pe elevi asupra consecinţelor consumului de droguri. Dar, evident, la fel ca şi în cazul etnobotanicelor, dacă ai un singur caz înseamnă deja că există o problemă şi este de preferat să o previi, decît să ajungi în situaţia să nu o mai poţi ţine sub control.

– V-aţi referit, pînă acum, la probleme a căror rezolvare depinde de elaborarea unor legi. Aţi avut, aveţi, la nivelul judeţului Cluj, şi probleme strict legate de propria activitate sau probleme în care să puteţi interveni direct?

– Sigur că sînt şi astfel de probleme. Sînt, de exemplu, acele probleme pe care, atunci cînd încerci să le rezolvi, te loveşti, de fiecare dată de reţinerea la schimbare. Adică, în momentul în care vrei să faci o schimbare, automat sistemul devine ca un arici care încearcă să se protejeze.

– De exemplu?

– Numărul de copii scade. Asta duce, de fiecare dată, la o modificare a reţelei, reţea în care numărul de clase este mai mic şi în care, încet, încet, unele unităţi de învăţămînt vor trebui desfiinţate. Ca să mă refer doar la municipiul Cluj-Napoca, la situaţia pentru anul viitor şcolar, sînt peste 250 de copii în minus, ceea ce înseamnă aproximativ zece clase care trebuie tăiate. Ei bine, toată lumea este de acord că trebuie să tai, pentru că nu există copii, dar fiecare vrea să tai de la altul, nu de la el! Şi asta ne creează o foarte, foarte mare problemă, foarte greu de rezolvat.

Mai este o problemă: la nivelul judeţului există situaţii în care avem sub 50 de copii pe unitate administrativă, ceea ce este extraordinar de puţin. Deci, comune în care, pe toată raza lor, avem sub 50 de copii. Nu putem să desfiinţăm şcoala, pentru că ar fi aberant, copiii aceia trebuie să aibă posibilitatea de a învăţa; dar, în acelaşi timp funcţionarea şcolii este foarte dificilă, condiţiile sînt foarte dificile, sistemul de predare este în general un sistem simultan, care nu dă rezultatele pe care nu le-am dori. N-am găsit, încă, soluţii. Anul trecut am primit foarte multe microbuze şcolare care ar putea rezolva naveta copiilor, dar situaţia nu este agreată de administraţiile locale, care nu pot accepta, şi este de înţeles!, să nu aibă o şcoală pe raza comunei. E normal să gîndească aşa, dar, pe de altă parte, să ai 35 de copii, de la grădiniţă pînă la clasa a VIII-a, pe toată raza comunei, este foarte puţin. Sistemul de predare nu poate fi decît simultan, iar rezultatele nu pot să fie decît foarte slabe.

O altă problemă este cea a instabilităţii forţei de muncă – din păcate, şi datorită salariilor care sînt aşa cum le ştim, în învăţămînt.

– Vă referiţi strict la mediul rural?

– În general, în mediul rural; dar, în ceea ce priveşte posturile de învăţători-educatoare, avem probleme inclusiv în municipiul Cluj-Napoca. În mediul rural, însă, cu cît localitatea este mai departe de reşedinţa de judeţ, cu atît problemele cresc. Din păcate, nici administraţiile locale nu fac nimic pentru a stabiliza forţa de muncă, la nivel local.

– Aţi avut, în 2015, cazuri de indisciplină în rîndul cadrelor didactice?

– Din păcate, da. Fiind un sistem în care avem peste 10.000 de angajaţi, şi problemele sînt inevitabile. Cred că vă daţi seama că nu ai de unde să ştii, în momentul în care omul dă un concurs profesional, care va fi implicarea lui, care sînt cunoştinţele lui pedagogice, care va fi reacţia lui în momentul în care va fi pus în faţa clasei. Sînt persoane care s-au dovedit a nu fi potrivite pentru a preda la clasă. Dar, aici, din păcate, posibilităţile noastre, ca inspectorat şcolar, de a reacţiona, sînt foarte restrînse, pentru că şcoala este cea care stabileşte, comisiile sînt făcute în şcoală, sancţiunile sînt date în şcoală. Conform legislaţiei actuale, noi, ca inspectorat şcolar, nu putem să influenţăm, sub nici o formă, o măsură luată în şcoală.

– Cum apreciaţi că a fost colaborarea cu părinţii, în 2015?

– Discutăm de un sistem care are peste 90.000 de elevi, şi asta înseamnă 180.000 de părinţi şi 360.000 de bunici. Cred că vă daţi seama că, în condiţiile astea, sînt şi probleme. Dar, în proporţie de 99%, părinţii înţeleg lucrurile şi colaborarea cu ei este bună.

– În toamna anului trecut aţi demarat un proiect în sprijinul copiilor internaţi la Institutul Oncologic. Cum apreciaţi că funcţionează acest proiect?

– Proiectul de la Institutul Oncologic este un proiect de suflet al nostru. Este adevărat, este un proiect foarte greu, în care lucrăm cu profesori voluntari. Sînt copii din 16 judeţe, numărul lor se schimbă de la o săptămînă la alta, cazurile sînt diferite, unele foarte grave şi, din punct de vedere psihologic, este… complicat şi pentru colegii noştri, care sînt nevoiţi să lucreze individual, cu copii, uneori la marginea patului. Este un proiect care trebuia făcut, este un proiect care funcţionează şi în care am avut sprijinul mediului de afaceri şi înţelegerea şi sprijinul celor de la Institutul Oncologic. Toate semnalele pe care le avem pînă acum, şi din partea părinţilor şi din partea tuturor celor implicaţi, sînt mai mult decît pozitive.

– Cea mai mare realizare şi cea mai mare dezamăgire, în 2015?

– Sufleteşte, cea mai mare realizare este acest proiect, cu Institutul Oncologic. Cea mai mare nerealizare rămîne imposibilitatea rezolvării sistemului de învăţămînt simultan din mediul rural.

– Proiecte majore pentru 2016?

– Odată ce am fost în frunte aproape la toate, ne dorim să rămînem acolo. Vrem să obţinem rezultatele cele mai bune pe care le putem obţine, vrem să mergem mai departe cu proiectul de pregătire pentru învăţămîntul de excelenţă, cu universităţile clujene. De asemeni, vrem să finalizăm, în sfîrşit, construcţia Inspectoratului Şcolar.

– Succes!

M. TRIPON