Valentin Cuibus: Nu putem să avem copii mai buni decît societatea în care trăim

„Trebuie să se înţeleagă un lucru: şcoala nu va putea niciodată să facă nimic, singură. Dacă şcoala nu va avea alături familia, educaţia copiilor va avea de suferit. În plus, mai este o problemă pe care trebuie să o recunoaştem: nu putem să avem copii mai buni decît societatea în care trăim! Ne place sau nu ne place să recunoaştem, acesta este adevărul! Şi aici, avem, fiecare, partea de vină pentru lucrurile care nu merg bine, şi partea de merit pentru lucrurile care merg bine şi merg în direcţia în care ne dorim” – spune, în interviul acordat ziarului Făclia, inspectorul şcolar general Valentin Cuibus.

Socotind reuşitele şi neîmplinirile anului şcolar 2014-2015, Valentin Cuibus este de părere că acesta a fost „un an foarte bun pentru învăţămîntul preuniversitar clujean”, dovadă stînd, în primul rînd, rezultatele de excepţie obţinute la examene atît de elevi, cît şi de dascăli.

– Cum caracterizaţi anul şcolar 2014-2015 din punct de vedere al rezultatelor obţinute de elevi şi de dascăli?

– Fără lipsă de modestie trebuie să recunosc că a fost un an foarte bun pentru învăţămîntul preuniversitar clujean, în condiţiile în care nu numai că am reuşit să ne menţinem în frunte, ţinînd cont de rezultatele de anul trecut, ci am reuşit şi să creştem peste tot, adică am reuşit, practic, să ajungem să fim pe primul loc în ţară, dacă însumăm rezultatele elevilor cu rezultatele profesorilor. Aşa cum se ştie, la Bacalaureat Clujul a reuşit să fie pe locul I, la Evaluarea Naţională – pe locul II, la Titularizare – pe locul I şi la Definitivat – pe locul II. Deci, două locuri I şi două locuri II, pe ţară, ceea ce nu e puţin! Şi pentru asta vreau să le mulţumesc tuturor celor care au fost implicaţi aici – profesori, conduceri de şcoli şi, nu în ultimul rînd, părinţi. De asemeni, relaţia care există cu comunitatea locală, în marea majoritate a cazurilor, permite obţinerea unor rezultate, eu zic, notabile, sau chiar mai mult decît atît.

– Aţi spus, cu diverse ocazii, că performanţele elevilor se leagă de performanţele profesorilor. Rezultatele din acest an le vedeţi ca o confirmare a spuselor dvs?

– Cred că este evident. Faptul că s-au obţinut locuri foarte bune, primele locuri, atît de elevi, la Evaluarea Naţională şi la Bacalaureat, cît şi de profesori, la Definitivat şi la Titularizare, arată cît se poate de clar că lucrurile sînt legate unele de altele şi performanţa elevilor este legată de performanţa profesorilor. La un moment dat, la unul dintre posturile de televiziune am fost întrebat: „Cum explicaţi faptul că la Cluj s-au obţinut rezultate foarte bune, în timp ce în alte judeţe procentele sînt la jumătate?”. Cred că e foarte multă muncă, în spatele acestor rezultate, e o activitate intensă a tuturor factorilor implicaţi, şi care lucrează, toţi, în aceeaşi direcţie. Apoi, e vorba şi de o stabilitate foarte mare, la Cluj, şi cînd vorbesc de stabilitate mă refer şi la echipa care este în inspectorat.

– Aţi amintit de performanţele elevilor şi profesorilor, dar cred că trebuie amintite şi performanţele inspectorilor şcolari. Nu cred că este lipsit de importanţă faptul că inspectorul şcolar general (adică dvs!) şi amîndoi adjuncţii v-aţi luat concursul cu 10, iar la concursul pentru inspectori, şi aceştia au obţinut, toţi, note foarte bune.

– Într-adevăr, judeţul nostru este printre puţinele, dacă nu chiar singurul din ţară în care inspectorul general, inspectorii generali adjuncţi şi inspectorii sînt, toţi, confirmaţi pe post prin concurs, toţi au reuşit să-şi ia concursul, ceea ce înseamnă din nou un rezultat notabil şi care arată, iarăşi, că lucrurile, toate, se leagă.

Revin la ceea ce spuneam înainte, şi anume că sîntem o echipă stabilă, o echipă care lucrează deja de ani de zile împreună. Conducerile de şcoli sînt şi ele cu multă experienţă, şi toate lucrurile astea se văd în rezultate. În plus, se doreşte tot timpul altceva, se doreşte să se obţină un rezultat şi mai bun decît cel care s-a obţinut înainte.

Prima noastră discuţie în Colegiul inspectoratului, după ce am cîştigat locurile foarte bune la examenele elevilor şi la examenele profesorilor, a fost despre ce trebuie făcut în continuare. Adică, sînt rezultate foarte bune, dar asta nu înseamnă că totul este perfect!

– Se mai poate creşte, de aici înainte?

– Va fi foarte greu să mai creştem, haideţi să fim corecţi! Discutăm de procente, la clasa a VIII-a, care depăşesc 90%, deci va fi greu să mai creştem. Dacă reuşim să ne menţinem foarte sus, va fi foarte bine. Ce e important de acum înainte? Noi vom analiza punctual toate situaţiile. Am comparat, de exemplu, notele obţinute la română şi la matematică, la şcoală, cu notele obţinute la Evaluarea Naţională. Deci, în momentul acesta, noi sîntem în faza în care vedem unde mai trebuie lucrat, pentru că, evident, sînt locuri în care mai trebuie lucrat, locuri unde nu s-au obţinut rezultatele pe care le-am dorit. Au fost locuri în care creşterile au fost spectaculoase, dar şi locuri în care nu am avut deloc creştere sau am avut chiar uşoare scăderi. Trebuie să vedem ce s-a întîmplat. Va fi, desigur, o muncă foarte serioasă, în continuare, pentru că, după cum se spune, e uneori mai uşor să ajungi în vîrf decît să reuşeşti să te menţii acolo.

Noi asta am dori, să rămînem în frunte, chiar dacă scopul nostru este educaţia copiilor, şi mai puţin comparaţia cu unul sau altul dintre judeţele ţării.

– Este evident că anul acesta, mai mult chiar decît anul trecut, a fost unul de succes. Care este „cheia succesului”? Ce a trebuit să faceţi sau ce aţi făcut pentru a ajunge la aceste rezultate?

– În primul rînd, am muncit! A fost o muncă intensă din partea tuturor, şi mă refer aici la cei din inspectorat, la conducerile de şcoli, cadre didactice, în colaborare cu părinţii şi cu administraţia locală. Apoi, ceea ce am stabilit, în urmă cu trei ani, ca priorităţi ale noastre: învăţămîntul din mediul rural, învăţămîntul tehnologic şi învăţămîntul de performanţă. Inspecţiile, sutele de inspecţii inopinate care s-au făcut în mediul rural, toate astea au dat rezultate. În învăţămînt, însă, rezultatele nu se văd de azi pe mîine, rezultatele se văd în timp. Faptul că s-au obţinut rezultate, şi încă notabile, este o dovadă în plus că ceea ce am făcut, am făcut bine.

– Bănuiesc (de fapt, aţi recunoscut şi dvs) că există, încă, şi puncte vulnerabile în învăţămîntul preuniversitar clujean. Ce nu este, pînă la acest moment, la nivelul aşteptărilor dvs?

– Mai sînt, încă, lucruri care nu sînt aşa cum le-am dori noi. În primul rînd rămîne o problemă – chiar dacă a crescut, a înregistrat o evoluţie! – învăţămîntul din mediul rural. Faptul că avem învăţămînt simultan, încă, în foarte multe cazuri, nu este deloc benefic pentru copii. Mai avem probleme în unele localităţi, unităţi administrative, în ce priveşte relaţia între şcoală şi administraţia locală (din fericire, însă, foarte puţine astfel de situaţii, dar care, totuşi, există). Avem o problemă cu dotările din zona tehnologică. Faptul că s-au dezvoltat foarte tare clasele de profesională este un lucru extraordinar, dar avem o problemă cu dotările, care sînt foarte vechi. Chiar şi cele pe PHARE, din anii 2002-2003, deja sînt depăşite. Aici vom încerca, pe proiectele europene care se deschid anul viitor, să accesăm fonduri pentru dotarea atelierelor şi laboratoarelor din liceele tehnologice.

– Ce alternativă vedeţi pentru învăţămîntul simultan?

– Acolo unde este posibil, căutăm soluţii. Din păcate, sînt foarte multe localităţi în care numărul de copii a scăzut foarte tare.

– În zonele de munte?

– Da, în zonele de munte, în special, dar în rural, în tot ce e depărtat de municipii şi oraşe, practic începem să avem această problemă. Sînt localităţi în care avem 7-8 copii de la clasa I pînă la clasa a IV-a sau de la clasa pregătitoare pînă la clasa a IV-a. Şi atunci, normal, nu ai cum să faci orele, altfel, decît în regim simultan. Nu poţi să faci învăţămînt… individual şi atunci, sigur, soluţia este să comasezi anumite şcoli şi să faci şcoli în centrele de comună, mai puţin în satele componente. E complicat, însă, pentru cei foarte mici, deşi am mai primit şi avem, pentru perioada următoare, promisiunea să mai primim nişte maşini. În plus, întîmpinăm şi o reticenţă, pe undeva justificată, din partea administraţiilor locale, cînd se pune problema desfiinţării unităţilor de învăţămînt în anumite localităţi. Şi trebuie să spun că, din păcate, avem, în acest moment, cinci localităţi din judeţul Cluj, care au şcoli, şi unde, pe întreaga rază a comunei, sînt sub 50 de elevi.

– Nu există, tocmai pentru a frîna aceste reticenţe, soluţia de „oprire temporară” a activităţii acestor şcoli? Adică, aceste şcoli să nu figureze în documente ca desfiinţate, ci doar ca „închise temporar”?

– N-am avea nici o problemă, aici. Noi anul acesta putem comasa într-un anumit loc, iar anul viitor putem să desfacem ce am comasat, dacă numărul de copii creşte. Din păcate, noi am analizat evoluţia pe următorii 12 ani, pentru că aşa avem datele, pînă la cei care sînt la creşă, acum, sau sînt foarte mici, şi nu vor apărea creşteri spectaculoase. Ceea ce este bine, măcar, este că nu vor apărea nici scăderi spectaculoase în următoarea perioadă, deci va fi o stabilitate, practic, a numărului de copii. De creştere, însă, nu putem discuta, în următorii ani.

– Vorbeaţi de cele trei priorităţi stabilite în urmă cu trei ani, învăţămîntul tehnologic fiind una dintre aceste priorităţi. Cum apreciaţi evoluţia acestuia şi perspectivele de dezvoltare?

– Pe partea relaţiei cu mediul de afaceri, evoluţia este foarte, foarte bună. Dacă anul trecut şcolar discutam, pentru clasele de profesională, cu 40 de firme, anul acesta am discutat cu 293 de firme care şi-au exprimat dorinţa de a avea copii, în clase de profesională! Există însă o reticenţă, încă, din partea părinţilor, care chiar şi în condiţiile astea preferă, copilul lor, să meargă să facă liceul, negîndindu-se că în felul acesta nu-i grăbesc deloc evoluţia; pentru că poţi să termini şcoala profesională şi să mergi pe o rută alternativă, să continui liceul la seral şi să faci o facultate, după aceea.

Aici, deci, este, încă, o problemă de mentalitate, o problemă a anilor în care şcoala profesională n-a existat. Cererea, din partea mediului de afaceri, este, însă, din ce în ce mai mare. Avem firme care apar în fiecare moment, dar nu pentru toate găsim copii care doresc să facă meseria cerută.

– Aceste firme vin acum din proprie iniţiativă? Vă întreb fiindcă, dacă bine îmi amintesc, anul trecut dvs aţi fost cei care au trebuit să le „curteze”…

– Şi, şi. S-a ajuns la o colaborare, după mine, foarte bună, şi acesta iarăşi este un pas înainte. Noi am făcut primii paşi spre agenţii economici, ei au învăţat deja şi în acest moment vin foarte mulţi către noi sau către şcoli. După cum vă spuneam, discutăm de 293 contracte, fiindcă noi nu propunem clase de profesională decît acolo unde există contracte cu agenţii economici, ca să se facă practica în întreprinderi. Şi am încercat să ne axăm numai pe ceea ce doreşte mediul de afaceri.

– Care sînt specializările cele mai solicitate de mediul de afaceri?

– Tot ce ne putem gîndi, aproape, apare, pentru că, aşa cum am spus, sînt aproape 300 de firme, pe profile total diferite.

Este partea de mecanică, tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică, tehnician mecatronist, tehnician optometrist, electromecanic utilaje şi instalaţii industriale, tehnician diagnostic auto, lăcătuş construcţii metalice şi utilaj tehnologic/ tinichigiu vopsitor auto  etc. etc. Pe partea de textile cererea este foarte mare, dar aici deschiderea copiilor nu este întotdeauna la fel de mare, pentru că în zona aceasta nu se plăteşte foarte bine şi atunci există o reţinere. Sînt cereri pentru chelneri, bucătari, patiseri…

– Dacă bine îmi amintesc o declaraţie a dvs de la începutul anului, din ianuarie 2015, v-aţi propus, pentru anul şcolar 2015-2016, o creştere substanţială a numărului de clase de profesională, faţă de 2014-2015…

– Noi am fost foarte oprimişti şi ne-am propus o creştere de peste 90% faţă de anul şcolar care s-a încheiat, ceea ce e, trebuie să recunosc, foarte, foarte mult. Am zis că mai bine să ne propunem un un standard foarte ridicat şi să vedem ce reuşim să facem. Deocamdată, în această etapă de înscriere la şcoala profesională avem acoperit cam jumătate din numărul de locuri, propus.

– Care este acest număr de locuri?

– Ne-am propus 1.100 de locuri, asta însemnînd 42 de clase de profesională.

– În toate oraşele şi municipiile din judeţ?

– Fără discuţie! Peste tot unde există licee tehnologice, pentru că am făcut aceste clase pe lîngă liceele tehnologice, nu aveam cum să facem clase independente.

– Pentru că tot vorbim de un an şcolar care s-a încheiat: cum apreciaţi că a fost, în acest an şcolar, disciplina în şcolile clujene? Au fost probleme?

– Probleme au fost foarte multe, şi sînt inerente, pentru că discutăm de peste 100.000 de elevi, în judeţul Cluj. În condiţiile acestea, cred că vă daţi seama că apar, inerent, probleme, în fiecare zi. Nu au fost însă foarte multe de mare gravitate, pentru că s-au luat o serie întreagă de măsuri, începînd cu cataloagele online – care au dat rezultate, deşi reticenţa părinţilor se păstrează, încă! -, sistemul de camere de supraveghere, sistemul de pază care este asigurat în toate unităţile. Avem şi o colaborare foarte bună cu cei de la Poliţie, Jandarmerie, Antidrog, şi toate astea au dat rezultate. Nu spune nimeni că nu avem probleme, dar nu este un fenomen! Probleme de disciplină, însă, există, sînt şi situaţii în care relaţia şcoală-familie nu funcţionează aşa cum ne-am dori. Trebuie să se înţeleagă un lucru: şcoala nu va putea niciodată să facă nimic, singură. Dacă şcoala nu va avea alături familia, educaţia copiilor va avea de suferit. În plus, mai este o problemă pe care trebuie să o recunoaştem: nu putem să avem copii mai buni decît societatea în care trăim! Ne place sau nu ne place să recunoaştem, acesta este adevărul! Şi aici, avem, fiecare, partea de vină pentru lucrurile care nu merg bine, şi partea de merit pentru lucrurile care merg bine şi merg în direcţia în care ne dorim.

– Cazuri de indisciplină în rîndul cadrelor didactice au existat?

– Au fost şi probleme de genul acesta, pentru că şi aici discutăm de cel mai mare angajator! Avem peste 10.000 de angajaţi, în momentul acesta, în sistemul de învăţămînt preuniversitar din judeţul Cluj şi automat sînt şi probleme. Au fost cîteva cazuri în care s-a ajuns la sancţiuni ale cadrelor didactice.

– Dacă, socotind bunele şi relele, reuşitele şi neîmplinirile, ar fi să daţi o notă anului şcolar 2014-2015, ce notă i-aţi da?

– Dacă ar fi să dau o notă ca la şcoală, sigur, n-aş putea da 10, pentru că nu totul a funcţionat perfect. Cred însă că la nivelul judeţului Cluj, 9 este o notă care reprezintă rezultatele care s-au obţinut şi munca depusă de toţi cei implicaţi.

M. TRIPON