Valentin Cuibus: Înfiinţarea claselor de profesională rămîne cea mai mare realizare a Ministerului Educaţiei, în 2014

Inspectorul şcolar general Valentin Cuibus este de părere că înfiinţarea claselor de profesională de trei ani reprezintă cea mai mare realizare a Ministerului Educaţiei, în 2014. „Cu strîngere de inimă ne-am propus, anul trecut, să facem 22 de clase de profesională, cu 618 elevi, şi am realizat în final 25 de clase, cu 715 elevi!. Date fiind semnalele pe care le avem, după discuţiile cu părinţii şi cu reprezentanţii mediului de afaceri, este evident că în anul şcolar viitor, 2015-2016, va fi nevoie să suplimentăm numărul de clase de profesională cu 30, poate chiar 40%” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, inspectorul şcolar general Valentin Cuibus.

 – Cum apreciaţi că a fost, pentru Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, anul 2014?

– A fost un an în care am avut rezultate bune şi foarte bune. Sînt cîteva lucruri care vor rămîne în timp, lucruri confirmate de rezultatele pe care le-am avut şi anii trecuţi. Faptul că am ajuns, la cele patru concursuri naţionale – Bacalaureat, Evaluarea Naţională – pentru elevi, Definitivat şi Titularizare – pentru profesori -, să fim printre primii pe ţară, iar la trei dintre aceste concursuri chiar pe primul loc, faptul că, atunci cînd s-a făcut un clasament, de către Ministerul Educaţiei, Clujul a fost înaintea tuturor judeţelor din ţară, înseamnă, pe de o parte, o confirmare a rezultatelor obţinute anul trecut, cînd, de asemenea, Clujul a fost în top, şi pe de altă parte o confirmare a activităţii pe care am desfăşurat-o cu toţii, începînd de la profesori, părinţi, conducerile unităţilor de învăţămînt, şi terminînd cu inspectorii IŞJ Cluj. O activitate desfăşurată pe toate direcţiile, că a fost vorba de siguranţa copiilor, că a fost vorba de pregătirea copiilor de excelenţă, că a fost vorba de numărul foarte mare, sute, de controale care s-au făcut în unităţile de învăţămînt, că a fost vorba de schimburile de experienţă între unităţi din urban şi rural. Pentru că, revin la una dintre priorităţile pe care eu le-am enunţat în 2012, cînd am preluat conducerea Inspectoratului: diferenţa dintre rural şi urban, vrem sau nu vrem să recunoaştem, este, încă, foarte mare, şi trebuie să încercăm să facem nu să dispară, pentru că asta nu vom reuşi, dar să încercăm măcar să facem ca această diferenţă să scadă.

Faptul că au fost multe şcoli din rural care au crescut în procente, cu 40%!, în acest an, înseamnă că lucrurile au început, şi în această direcţie, să se mişte.

Cel de-al doilea obiectiv pe care l-am avut, privind învăţămîntul de excelenţă, a început şi el să dea rezultate, şi rezultate din ce în ce mai bune. Numărul de premii naţionale şi internaţionale obţinute de elevii clujeni a fost, evident, mai mare decît anii trecuţi. Putem spune că pregătirea specială a elevilor, în care avem colaborarea universităţilor, începe să-şi arate roadele, pregătirea de la centrele de excelenţă începe şi ea să se vadă şi se văd, evident, rezultatele. De asemenea, faptul că profesorii au obţinut rezultate bune la examenele de Definitivat şi Titularizare se leagă foarte bine de rezultatele copiilor; pentru că, normal, dacă nu ai profesori foarte bine pregătiţi, nu poţi să ai copii foarte bine pregătiţi, lucru pe care l-am spus de nenumărate ori şi care este mai mult decît evident. Procentul celor care au luat note mari, adică note peste 8, la Definitivat, şi peste 7, la Titularizare, a crescut şi el, ajungînd la valori care arată că învăţămîntul preuniversitar clujean se apropie de ceea ce ne-am dori, de altfel, cu toţii.

Acestea ar fi cîteva aspecte legate de rezultate, dar cea mai bună performanţă, cea mai bună realizare, în 2014, este înfiinţarea, de către Ministerul Educaţiei, a învăţămîntului profesional. Am spus de fiecare dată că este un lucru absolut necesar. Se simţea nevoia reînfiinţării învăţămîntului profesional după atîţia ani de lipsă. Mediul de afaceri l-a cerut foarte mult şi ministerul a reacţionat pozitiv şi rapid la această cerere.

– Aţi avut cereri de înscriere peste aşteptări, la clasele de profesională!

– Da, au fost neaşteptat de multe, ăsta-i adevărul. Pe de altă parte, fără să fim lipsiţi de modestie, ştiind că avem de luptat cu mentalitatea părinţilor, în primul rînd, dar şi a elevilor de clasa a VIII-a, am şi organizat foarte mulţe acţiuni de popularizare a claselor de profesională. Amintiţi-vă de caravanele pe care le-am organizat în mediul rural, întîlnirile cu părinţii şi cu elevii de clasa a VIII-a, în foarte multe locuri, materialele publicitare pe care le-am distribuit, vizitele făcute în întreprinderi, participarea unor persoane cu putere de decizie şi cu răspundere în marile întreprinderi la întîlnirile cu copiii şi cu părinţii. Jolidon, de exemplu, a fost reprezentată la întîlnirile din comune de directorul general adjunct!

Am planificat, cu multă strîngere de inimă, 22 de clase de profesională, cu 618 elevi, şi am realizat în final 25 de clase, cu 715 elevi! Deci, o depăşire cu trei clase şi în jur de 100 de elevi, faţă de ce ne-am planificat, ceea ce este extraordinar! Bine este şi că aceste clase funcţionează. Noi am verificat, în controalele pe care le-am făcut în şcoli, şi pot spune că practica funcţionează, întreprinderile încep să dea o serie întreagă de facilităţi. S-a semnat între timp şi contractul pentru clasa profesională în sistem dual de la CUG, în acest sistem implicarea angajatorului fiind mult mai puternică. De exemplu, după ce a văzut că lucrurile încep să meargă, angajatorul asigură transportul elevilor de la şcoală pînă la fabrică, le dă acestora o masă caldă, le dă o bursă suplimentară faţă de bursa pe care o dă statul român, de 200 lei, urmînd ca după aceea să aleagă dintre copii pe aceia pe care doreşte să-i angajeze după cei trei ani de şcoală. De ce şi-a dorit toată lumea acest sistem? Pentru că discutăm de mai bine de un an de practică efectivă, din cei trei, pe cînd şcoala de doi ani avea un număr restrîns de ore de practică, şi atunci, normal, competenţele erau mult mai reduse.

– Pe ce specializări sînt cele mai multe cereri?

– Confecţioneri îmbrăcăminte (anul acesta şcolar am reuşit să facem două clase!), bucătari, chelneri, patiseri…

– Lucrători în turism…?

– La turism este cerere din partea copiilor, dar sînt mai puţine ofertele din partea firmelor. Trebuie să ţinem cont de cererile angajatorilor şi nu facem clase de profesională decît acolo unde avem contracte cu posibilii angajatori. Trebuie să ţinem cont şi de piaţă, pentru că degeaba pregăteşti copilul dacă după aceea nu are cine să-l angajeze.

Noi ne-am propus să ajungem la peste 50% elevi angajaţi, în momentul în care termină cei trei ani de profesională. Dacă reuşim lucrul acesta, e un mare pas înainte.

– Aţi spus, cu diverse ocazii, că părinţii au fost la început rezervaţi, cînd a fost vorba de clasele de profesională. Care este atitudinea acum, cînd au văzut că aceste clase funcţionează şi au înţeles avantajele?

– S-a schimbat foarte mult, în bine. În primăvară, la primele întîlniri pe care le-am avut cu dînşii, reacţia a fost de multe ori negativă. Ne-au reproşat, unii, că vrem să revenim la un sistem „învechit”. În paranteză fie spus, un sistem care funcţiona! Ei bine, acum şi-au dat seama că e în avantajul lor şi în avantajul copiilor: faptul că fiecare copil primeşte o bursă din partea statului român, faptul că face, copilul, o meserie, că face practică într-o întreprindere şi că e în interesul acelei întreprinderi să-l pregătească bine, deoarece la final ar putea să-l angajeze. Părinţii, dar şi copiii şi-au dat seama că poţi să cîştigi mult mai bine fiind un muncitor bine pregătit, de bună calitate, decît dacă termini o facultate şi nu-ţi găseşti după aceea loc de muncă, sau cu facultatea terminată ajungi vînzător într-un supermarket.

De aceea, cred că în anul şcolar 2015-2016, după semnalele pe care le avem în urma întîlnirilor cu părinţii şi cu reprezentanţii mediului de afaceri, vom suplimenta cu 30-40 la sută numărul de clase de profesională.

– Anul trecut şcolar aveaţi încă probleme cu elevii care lipsesc de la ore, în şcolile clujene. A rămas, absenteismul, o problemă?

– Situaţia este, acum, mai bună. Măsurile pe care le-am luat au dat roade. Numai că, vedeţi dvs, efectele măsurilor care se iau în învăţămînt nu se văd, neapărat, de azi pe mîine. Practic, noi am reuşit să reducem absenteismul de acum doi ani: anul trecut, faţă de acum doi ani, cu 5%, anul acesta, faţă de anul trecut, cu încă 5%. Dar încă sîntem departe de ceea ce ne-am dori. Departe, pentru că, fără a avea o problemă mare cu disciplina în şcolile clujene, numărul de absenţe este, încă, destul de mare.

Reticenţa părinţilor în ce priveşte introducerea cataloagelor online în toate şcolile, aşa cum ne-am dori, ne creează probleme. Sigur, este opţiunea părinţilor, şi dacă ei nu doresc acest lucru, fără acordul lor noi nu putem introduce aceste cataloage online, deşi este un lucru extraordinar ca, în timp real, tu să poţi şti ce absenţe are copilul, ce note are. Adică, eşti plecat din Cluj şi poţi să accesezi, de acolo de unde te afli, catalogul online şi să vezi în orice moment care-i situaţia lui la şcoală şi să iei apoi măsuri. Sînt multe şcoli care au acceptat acest sistem, dar sînt şi şcoli care nu.

– Cîte şcoli au cataloage online?

– În jur de 60% din numărul de şcoli din urban, fiindcă în rural aceste cataloage nu ar avea eficienţă.

– De ce sînt reticenţi părinţii la ideea de catalog online?

– E greu de spus. Foarte greu înţeleg faptul că aceste date, din cataloage, nu sînt făcute publice. Adică, fiecare părinte are acces doar la datele propriului copil, nu poate toată lumea să vadă la toată lumea. Tu, ca părinte, ai o parolă, a ta, care-ţi permite să vezi în timp real absenţele şi notele copilului tău, şi nu ale copilului altcuiva. Mulţi părinţi zic, însă: „Dacă intră altcineva în contul meu şi vede notele copilului…?” E o mentalitate greu de schimbat.

– Spuneaţi că nu sînt probleme foarte mari, de disciplină, în şcoli, referindu-vă, evident, la elevi. Cu dascalii, însă, aţi avut probleme de disciplină?

– Probleme serioase, nu. Probleme de disciplină au mai existat, au mai fost persoane care au fost sancţionate pentru nerespectarea regulamentelor şcolare, au fost persoane care au avut anumite probleme de comportament. Gîndiţi-vă că discutăm de un sistem care are peste 10.000 de angajaţi, şi-n momentul cînd discuţi de peste 10.000 de angajaţi, evident că discuţi şi despre anumite probleme. Nu am avut însă probleme foarte grave. Chiar dacă unele dintre aceste probleme au fost lansate şi-n presă, în majoritatea cazurilor s-a dovedit că lucrurile sînt departe de ceea ce s-a… povestit iniţial.

– Cum apreciaţi, în prezent, colaborarea cu părinţii?

– Colaborarea cu părinţii este o prioritate a noastră, dar în acelaşi timp este unul dintre lucrurile cele mai dificile, în acest moment. Pe zi ce trece se colaborează din ce în ce mai greu.

– De ce? Sînt mai… ocupaţi părinţii decît pe vremuri? Sau mai puţin interesaţi de copiii lor?

– Evident că sînt mai ocupaţi. Dar sînt, foarte mulţi, şi bulversaţi, toată lumea e preocupată de ziua de mîine, unii au mari probleme, situaţia financiară îi obligă, pe unii, să lucreze două norme, deci nu mai au timp să se ocupe şi de copil. Din păcate, în România este şi o mentalitate, în momentul acesta, că tu, ca părinte, iei copilul, îl pui la şcoală şi şcoala trebuie să-i facă educaţie. Şcoala nu va putea face niciodată educaţie dacă nu are familia aproape. Educaţia trebuie să o facă şcoala împreună cu familia şi împreună, din păcate, cu societatea, care, iarăşi, este o componentă dificilă.

– În ce sens?

– În sensul că şi aici, exemplele pe care copilul le vede în fiecare zi nu sînt cele mai benefice, nici cele de pe internet, nici cele de la televizor, din nici un punct de vedere. Şi atunci, clar, este mult mai complicat decît a fost cu ceva timp în urmă.

Sigur, marea majoritate a părinţilor sînt deschişi, au o relaţie foarte bună cu şcoala, ceea ce este benefic în primul rînd pentru copii. Dar procentul celor cu care se lucrează greu – pentru că nu au timpul fizic la dispoziţie sau poate pentru că unii nu consideră şcoala o necesitate (şi există, din păcate, exemple din care poţi să vezi că şi dacă nu faci şcoală poţi să „te realizezi”!) – este încă mare.

– Care a fost, pentru dvs, cea mai mare realizare din 2014 şi care a fost cea mai mare dezamăgire din acelaşi an?

– După părerea mea, cea mai mare realizare rămîne învăţămîntul profesional. E cea mai mare realizare nu pentru noi, cei de la Cluj, ci pentru întreaga ţară.

Dezamăgire? Nu pot să spun că am o dezamăgire anume. Sînt cîteva nerealizări, lucruri pe care ni le-am propus şi încă nu am reuşit să le facem aşa cum am dori, dar pe care, evident, le vom continua pînă cînd vom obţine rezultatul optim. Mă refer aici la colaborarea dintre unităţile de învăţămînt din urban şi cele din rural, la schimburile de experienţă dintre ele. Nu funcţionează încă aşa cum trebuie, deşi ne-am propus o îmbunătăţire, relaţia dintre învăţătorul de la clasa a IV-a şi profesorii de română şi matematică de la clasa a V-a. Vrem ca şi aici să fie o colaborare foarte bună, care să ajute copiii în trecerea de la învăţător la profesor. S-au făcut nişte paşi, dar sîntem încă departe de ceea ce am dori.

O altă nerealizare este faptul că nu am reuşit să ne terminăm noul sediu. Am făcut şi aici nişte paşi înainte, am primit 3,4 milioane de la minister, pentru investiţia de acolo, se lucrează foarte intens şi sperăm ca în septembrie 2015 să fie gata, dacă vom avea sprijin, pentru că e vorba de alocaţii bugetare.

– Proiecte majore pentru 2015…?

– Aşa cum am spus deja, creşterea numărului de clase în învăţămîntul profesional şi finalizarea sediului Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj.

M. TRIPON