Valentin CUIBUS: Anul 2016 – un an în care Clujul şi-a consolidat poziţia de lider în învăţământul preuniversitar din România

Anul 2016 a fost un an în care Clujul şi-a consolidat poziţia de lider în învăţământul preuniversitar din România, declară inspectorul şcolar general Valentin Cuibus, referindu-se la rezultatele obţinute la competiţiile naţionale atât de către elevi, cât şi de către dascăli. Dincolo de rezultatele la concursuri, însă, există, şi la Cluj, o serie de lucruri care trebuie încă îmbunătăţite – aceasta fiind condiţia ca învăţământul preuniversitar clujean să rămână la nivelul la care deja a ajuns sau, şi mai mult, să-l depăşească.

 – Cum apreciaţi că a fost anul 2016 pentru învăţământul preuniversitar clujean?

– Rezultatele vorbesc de la sine. A fost un an bun, un an în care Clujul şi-a consolidat, putem spune, poziţia de lider în învăţământul preuniversitar din România, dat fiind că la toate cele patru competiţii mari – Evaluarea Naţională şi Bacalaureat, pentru elevi, respectiv Definitivat şi Titularizare, pentru dascăli – Clujul a fost pe primele trei locuri, iar la două dintre ele, pe primul loc. Este evident că rezultatele au fost bune şi, de fapt, le-au confirmat pe cele din anii trecuţi.

Toate acţiunile pe care le-am avut în anii trecuţi şi care am văzut că dau rezultate au continuat şi în 2016. Sunt însă şi lucruri, sau măsuri pe care am încercat să le modificăm. Nimeni nu spune că la Cluj totul este perfect, ştim că sunt încă multe, multe lucruri de făcut. Mai este încă o diferenţă mare între învăţământul din mediul urban şi învăţământul din mediul rural, chiar dacă am încercat să facem în aşa fel încât şcolile din urban să „preia”, într-un fel, în coordonare, şcoli din rural, lucru care şi funcţionează, în mare măsură.

Am încercat să atragem profesori calificaţi în marea majoritate a şcolilor şi am şi reuşit. De asemenea, am reuşit să avem o relaţie corectă cu administraţiile locale, în marea majoritate a cazurilor, ceea ce este foarte important pentru ca procesul de învăţământ să meargă bine. Încă avem învăţământ simultan foarte mult şi vom avea în continuare, pentru că avem şcoli în care, pe ciclul primar, de exemplu, sunt cinci, şase, şapte copii din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a, şi evident, nu poţi să faci cu ei patru clase.

Avem, încă, situaţii în care sunt probleme de disciplină. Chiar dacă numărul absenţelor a scăzut în ultimii patru ani, şi în fiecare an cu 5-6%, iar numărul absenţelor este legat de rezultatele pe care elevii le obţin, cu toate astea, că vrem, că nu vrem să recunoaştem, încă mai avem probleme.

Am reuşit să avem foarte puţine cadre didactice necalificate, un număr nesemnificativ raportat la numărul total, actual, dar mai sunt câteva, ceea ce nu e foarte bine.

Şcolile au, în continuare, o relaţie bună cu familia, în general, cu părinţii, dar sunt şi situaţii, încă, punctuale, în care comunicarea nu există sau nu funcţionează. Vinovaţi, ca întotdeauna, sunt şi unii şi alţii. Uneori se lucrează cu familiile foarte greu, nu întotdeauna se înţelege un lucru evident, şi anume că educaţia nu poate să o facă şcoala singură, ci numai împreună cu familia şi împreună cu societatea; altfel, rezultatul care se obţine este departe de ceea ce cred că îşi doreşte familia şi departe şi de ceea ce ne dorim şi noi.

– Câţi elevi şi câţi dascăli are în prezent Clujul?

– Sunt peste 96.000 de elevi, şi dacă socotim aici părinţii fiecăruia şi bunicii, putem spune că toată lumea, din judeţul Cluj, într-un fel sau altul este legată de şcoală, de învăţământ. Şi dacă toată lumea ar înţelege lucrul ăsta, atunci am putea să obţinem cu copiii, pe termen mediu şi lung, rezultate şi mai bune decât cele pe care le-am obţinut până acum. În unele situaţii se întâmplă, în altele nu se întâmplă…

Ca angajaţi, avem 10.147 de posturi – din păcate suntem cel mai mare angajator din judeţul Cluj, ceea ce nu e bine, pentru că ar trebui să fie un agent economic. Din cele 10.147 de posturi, 7.600 sunt de cadre didactice, iar restul, personal nedidactic şi personal auxiliar.

– Este greu de lucrat, ca inspector şcolar general, cu atât de mulţi oameni?

– E cam greu. E cam greu. Dacă socotiţi doar că 1% dintre cadre au o problemă într-o lună – şi 1% e un procent mic! -, înseamnă că 100 de oameni vin în fiecare lună la inspectorat cu o problemă. Dacă mai socotiţi şi că 0,1% dintre elevi sau dintre părinţii lor ar veni şi ei, deja ajungi la sute şi sute de persoane. Deci, evident, fiind un sistem foarte mare, foarte complex, şi problemele sunt la fel. Dar, încercăm să le gestionăm şi, după cum ştiţi, mari probleme, la Cluj, n-am avut.

– În dialogurile pe care le-am avut v-aţi, referit, de cele mai multe ori, la problemele din rural. Per ansamblu, rural-urban, care au fost câteva dintre problemele majore ale anului 2016 în învăţământul preuniversitar clujean?

– Problemele nu sunt foarte noi, trebuie să recunoaştem. Sunt lucruri pe care le regăsim şi în anii trecuţi. Unele am reuşit să le înlăturăm, altele nu reuşim să le înlăturăm sau nu reuşim să le înlăturăm complet. Avem o instabilitate a cadrelor didactice mai mare în rural decât o avem în urban. Avem situaţii în care cadre didactice iau postul – ştiţi foarte bine, sunt acele repartizări publice -, iar a doua zi, după ce ajung acolo, doresc să plece, neconvenindu-le condiţiile, transportul, distanţa,  şi noi să trebuiască să găsim pe altcineva. În general, nu şcoala e cea care îi sperie, pentru că şcolile, cele mai multe, au dotări acceptabile, au condiţii, dar distanţa e un impediment, şi posibilităţile de cazare. Mai avem situaţii în care primarii nu decontează transportul – ceea ce e în afara legii! -, dar noi n-avem varianta să-i obligăm, decât să sesizăm problema la fiecare primărie. Nu sunt multe astfel de cazuri, din fericire.

Deci, astea ar fi: dotările din mediul rural, care sunt mai slabe, evident, decât cele din mediul urban, pentru că posibilităţie financiare ale primăriilor care ar trebui să se ocupe de lucrul ăsta sunt mai reduse în unele locuri, iar în alte locuri, din păcate, priorităţile din învăţământ nu există pentru unele administraţii locale. Acestea preferă să facă un drum, preferă să facă investiţii care sunt mult mai uşor văzute de alegătorul care este în comună decât faptul că evoluţia copilului este foarte importantă peste 10 ani sau peste 15 ani şi înseamnă foarte mult pentru dezvoltarea întregii comunităţi.

– Există o zonă „cea mai problematică”, în judeţul Cluj, pentru învăţământul preuniversitar?

– N-aş putea să spun că există neapărat „o zonă”. Există localităţi cu mai mari probleme, există localităţi în care numărul de copii a scăzut foarte mult şi în care funcţionează învăţământul simultan de care spuneam, dar pentru care nu ai altă variantă. Este evident că în momentul în care tu ai clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a împreună, n-o să ai rezultatele pe care le ai când o oră întreagă se lucrează la o materie doar cu copii de acelaşi nivel.

Deci, clar, nu este o zonă, sunt însă localităţi în care avem probleme şi încercăm să le rezolvăm pe fiecare în parte.

– În afară de absenteism, care au fost problemele de disciplină în rândul elevilor, cele mai frecvente, în 2016?

– Nu avem probleme speciale, sau, să zic aşa, nu putem vorbi, la Cluj, de „un fenomen”. Absenţele încă sunt multe, chiar dacă v-am spus că ele au scăzut foarte mult în ultimii patru ani. Copiii sunt dificili, mult mai dificili decât înainte. Foarte multă lume consideră – ceea ce vă spuneam înainte! – că şcoala trebuie să facă educaţie singură, lucru care este imposibil şi este o mare greşeală să priveşti lucrurile aşa. Apoi, sunt mulţi copii care au familiile plecate în străinătate, ceea ce, evident, iarăşi creează probleme. Sunt mulţi copii care, în situaţia asta, stau cu bunicii, care-i supraveghează mai greu; când cresc, este mai dificilă educaţia lor. Deci, sunt probleme şi pe partea asta.

Problema cea mare pe care noi am identificat-o este, însă, alta: la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a, sunt elevi care nu mai continuă, deşi discutăm de îmvăţământul obligatoriu. Principalul motiv sunt problemele financiare ale familiei, copiii trebuind să se deplaseze de la domiciliu. Sigur, li se decontează transportul, dar nu li se decontează masa.

– Este vorba de copiii din mediul rural, bănuiesc.

– De cei din rural, dar există o componentă de 15-20% şi din urban, de copii care nu-şi continuă şcoala, după terminarea clasei a VIII-a.

– Cam câţi elevi se pierd într-un an?

– La trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a pierdem în jur de 150-200 de elevi. Depinde, de la an la an. Noi i-am identificat, în 2016, pe aceşti copii, am trimis adrese scrise cu numele lor la fiecare primărie, pentru ca serviciile specializate să se ducă la familiile acestor copii, să discute, să vadă cum stau lucrurile, care este situaţia şi să încerce să-i convingă să se reîntoarcă la şcoală. Reuşim să aducem o parte dintre ei, dar numai o parte.

– Din moment ce şcoala este întreruptă din cauza lipsurilor materiale, ce credeţi că se poate face?

– Aici pot fi o serie întreagă de proiecte europene, pot fi hotărâri de consiliu local, care să ajute copiii respectivi. Dacă tu ai zece copii într-o comună, poţi să scoţi o hotărâre de consiliu ca să plăteşti, de exemplu, o masă pentru aceşti copii, sau să le plăteşti, evetual, internatul, ca să rămână în Cluj. Deci, posibilităţi ar fi, numai că, din păcate, foarte puţine administraţii locale reacţionează pozitiv la astfel de propuneri. E adevărat, sunt cheltuieli mari, care dau rezultate pe termen mediu şi lung.

– Droguri în şcoli: există sau nu există, la Cluj?

– Da, dar nu este un fenomen. Este exact ca în anii trecuţi, pentru că lucrurile nu s-au schimbat foarte tare. Deci, nu avem o problemă. Avem chiar o scădere a consumului, atunci când vorbim despre etnobotanice. Am avut mult mai puţine cazuri în ultimul timp, dar asta nu înseamnă că nu există. Repet, însă: nu este un fenomen în acest moment, dar atât timp cât avem două, cinci, zece cazuri, putem spune că există o situaţie.

– Care consideraţi că au fost lucrurile cele mai bune care s-au întâmplat în învăţământul preuniversitar clujean, în 2016?

– Noi suntem foarte mulţumiţi în primul rând de rezultate. Aşa cum am mai spus, noi nu concurăm cu nici un judeţ, noi concurăm cu noi înşine şi vrem să încercăm să ne depăşim propriile rezultate, ceea ce, de altfel, am şi reuşit în ultimii doi-trei ani. Apoi, o mulţumire specială este pentru noi acel proiect pe care l-am derulat la Institutul Oncologic şi care continuă şi anul acesta. Este un proiect foarte greu, dar absolut necesar. Faptul că unii dintre copiii internaţi la Institutul Oncologic au reuşit să-şi ia examenele este o mare bucurie şi o mare satisfacţie. Ştiţi, probabil, că avem copii cu bacalaureatul luat, dintre cei care altfel pierdeau examenul, şi avem copii care au intrat la facultate, iar asta e o mare mulţumire atât pentru ei, cât şi pentru profesorii voluntari care au predat acolo.

– Spuneaţi că veţi extinde proiectul şi în alte spitale, unde copiii stau internaţi perioade lungi de timp.

– De încercat, încercăm, dar, din păcate, lucrurile nu merg foarte simplu. La Institutul Oncologic am găsit o deschidere totală, dar să nu uităm că un astfel de proiect înseamnă ca profesorii să vină şi să-şi desfăşoare activitatea de cele mai multe ori chiar în salon, la patul bolnavului. Nu peste tot găsim înţelegerea şi deschiderea pe care am găsit-o la Institutul Oncologic dar, încet, lucrurile merg înainte.

– Care este situaţia noului sediu al Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj? În ce măsură au avansat lucrările, în 2016?

– Asta este una dintre insatisfacţiile anului 2016. Din păcate, în privinţa asta nu am putut merge înainte decât foarte, foarte puţin. Am pierdut foarte mulţi bani, am reziliat contractul deoarece constructorul n-a fost în stare sau n-a vrut să-şi facă treaba. Contractul a fost reziliat şi, de altfel, firma a şi intrat în faliment şi nu ne-a rămas altceva decât să elaborăm un nou caiet de sarcini, să lansăm o nouă licitaţie şi… să sperăm că, dacă toate lucrurile merg bine, în martie anul acesta să ne putem apuca din nou de lucru.

– În ce fază au ajuns lucrările?

– Sunt două componente: pe partea de inspectorat, cam 60-65%, iar pe partea de Club „Viitorul”, cam 6% sunt realizate lucrările. Abia sunt turnate fundaţiile şi, din păcate, în 2016 am pierdut 7-8 milioane.

– Proiecte speciale pentru anul 2017?

– Nu avem neapărat nişte noutăţi, ci mai mult continuarea unor proiecte care au mers bine şi schimbarea unor lucruri pe care le-am identificat că nu funcţionează încă perfect.

– De exemplu?

– De exemplu, trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a, respectiv relaţia dintre învăţător şi profesorii de română şi matematică, la care lucrăm deja de doi ani. Încă e un şoc, pentru copil, momentul în care trece de la învăţător la profesor, de aceea spun că mai avem de lucrat.

Este, apoi, colaborarea între mediul urban şi mediul rural, respectiv şedinţele de comisie, comune, şedinţele comune ale catedrelor din urban şi rural. Şi aici au început să meargă lucrurile, dar încă sunt departe de ceea ce ne-am dori noi.

Deci, cam astea ar fi. Nu vom veni cu prea multe proiecte noi, pentru că, atât timp cât ceea ce am demarat deja funcţionează, vrem să mergem înainte. Suntem o echipă care a înţeles lucrurile astea, iar oamenii care au tras până acum vor trage în continuare în aceeaşi direcţie, pentru că dorim, toţi, să rămânem la nivelul de sus la care am ajuns, dacă nu chiar să-l depăşim.

M. TRIPON