Un nou manager şi o nouă şansă pentru Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

Noul director general (manager) al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, muzeograf dr. Felix Marcu, este convins că un proiect modern de management şi o abordare democratică vor ajuta MNIT ca, „de la sine, să-şi regăsească ritmul şi să redevină o instituţie de prestigiu”.

Fără a reproşa ceva, neapărat, fostei conduceri, Felix Marcu recunoaşte, totuşi, că managementul MNIT era „învechit”, raportându-se la „cu totul altă epocă şi la alte paradigme”. De asemeni, spune noul manager, MNIT a avut o relaţie defectuoasă cu autorităţile locale şi din această cauză a ajuns să fie „cea mai puţin vizibilă instituţie de cultură a Clujului, la nivel local şi regional”.  

Muzeograf dr. Felix Marcu a câştigat postul de manager al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei în urma unui concurs de proiecte de management, organizat de Ministerul Culturii. Conform datelor finale anunţate în 23 septembrie, după contestaţii, la acest concurs, Felix Marcu a  obţinut media finală 8,97, faţă de 8,39 – Carmen Ciongradi.

Născut în 1974, Felix Marcu este licenţiat în istorie (1997), are masterat/studii aprofundate în istorie, cu specializarea Antichitate clasică, arheologie dacică şi romană (2000), doctorat în istorie obţinut cu distincţia Magna Cum Laude (2007).

Este expert în arheologie; cercetare inovativă şi fundamentală. Burse şi stagii de cercetare la: Landesdenkmalamt Baden-Württemberg Stuttgart; Amt der NÖ Landesregierung – Archäologischer Park Carnuntum; Fundaţiile Socrates şi Soros la Universitatea din Heidelberg; Fundaţiile Tyssen-Humboldt la Universitatea din Köln; Fundaţia Tyche din America; Institutul de Arheologie din Frankfurt am Main; Academia di Romania, Roma; Hospitationsprogramm März 2012 am Raetischen Limes, München; Universitatea din Osnabruck; Institutul Arheologic din Zabgreb; Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege, München.

Este autorul a trei volume şi a numeroase articole şi studii de specialitate, participant şi organizator al mai multor manifestări ştiinţifice. Din 2002 este angajat pe postul de muzeograf IA, arheolog expert, la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Din 2005 – cercetător la Universitatea „Babeş-Bolyai”, membru fondator al Centrului de Studii Romane din cadrul universităţii, fiind director şi responsabil ştiinţific în cadrul mai multor proiecte de cercetare. A făcut parte din colectivele de cercetare arheologică pe şantierele sistematice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Roşia Montană, Teregova, Sutoru, Sighişoara, Floreşti, Bologa şi Gilău. A participat la numeroase cercetări preventive, de diagnostic sau supraveghere, majoritatea publicate, alături de rapoartele cercetărilor arheologice pe şantiere sistematice, în Cronica de Rapoarte Arheologice. Din 2016 este preşedintele Comisiei Naţionale LIMES şi, totodată, membru în Comisia Naţională de Arheologie.

Felix Marcu o înlocuieşte la conducerea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei pe muzeograf dr. Carmen Ciongradi, care a ocupat postul de director general (manager) din 2011 şi până în prezent. Misiunea noului manager nu va fi deloc una uşoară, dat fiind că, în prezent, muzeul este, cu siguranţă, cea mai decredibilizată instituţie clujeană de cultură. O decredibilizare la care, în ultimele două decenii, au contribuit conflictele dintre unii angajaţi şi foştii directori, dar, mai cu seamă, un contract, considerat fraudulos, încheiat cu firma ARTEX, pentru amenajarea expoziţiilor, şi care a făcut, ani buni, obiectul unei anchete DNA.

Încrezător însă în profesionalismul, dar şi în calitatea umană a angajaţilor muzeului, noul manager al MNIT este convins că, împreună cu aceştia, va reuşi să redea muzeului prestigiul pe care îl merită.  

– Ce v-a determinat, sau ce v-a convins să participaţi la concursul pentru ocuparea funcţiei de manager al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei?

– Proiectul de management pe care l-am propus Ministerului Culturii se vrea a fi o abordare proaspătă a conceptului de management muzeal pentru MNIT. Din acest punct de vedere, instituţia mi s-a părut rămasă în urmă şi am considerat oportună o astfel de propunere.

– Care sunt nemulţumirile dvs, ca arheolog, muzeograf, cercetător, profesor etc., legat de modul în care au decurs lucrurile, în ultimii ani, în MNIT?

– Nu le-aş numi nemulţumiri neapărat, ci mai degrabă aspecte de îmbunătăţit, locuri unde putem crea creştere, unde putem adăuga valoare. Managementul MNIT pur şi simplu este învechit, se raportează la cu totul altă epocă şi la alte paradigme şi consider că e timpul pentru schimbări substanţiale în acest sens.

– Este arhicunoscut faptul că în MNIT au fost mulţi ani de frământări, generate, pe de o parte, de conflicte şi rivalităţi între angajaţi şi conducere, iar în ultima vreme, şi de ancheta DNA privind contractul cu Artex. Cum credeţi că veţi reinstitui liniştea în muzeu? Pe de altă parte, sunteţi convins că în MNIT se poate reinstitui o atmosferă academică?

– În primul rând, nu cred că angajaţii au fost sau vor fi vreodată problema principală a acestui muzeu. Resursa umană a muzeului este de bună calitate profesională şi umană, iar rolul managerului este acela de a inspira angajaţii în efortul de a îndeplini scopurile şi îndatoririle muzeului faţă de societate. În al doilea rând, ancheta DNA nu a vizat întreaga instituţie, ci doar un corp de membri implicaţi direct într-un dosar care a fost clasat în cursul acestui an. Cu toate acestea, atmosfera a fost tulburată, într-adevăr, în întregul corp de angajaţi, din nou, ca urmare a politicii de management neadaptate din acest punct de vedere.

În virtutea a ceea ce am afirmat mai sus, sunt convins că un manager cu un proiect modern şi o abordare democratică va ajuta MNIT ca, de la sine, să-şi regăsească ritmul şi să redevină o instituţie de prestigiu.

– Care sunt problemele fundamentale, actuale, ale muzeului, identificate de dvs şi cum v-aţi propus să le rezolvaţi?

– Sigur că problema cea mai vizibilă a muzeului este lipsa unei expoziţii permanente. Acest handicap împiedică instituţia să-şi îndeplinească rolul principal în societate. În acest sens, cele mai mari eforturi vor fi concentrate înspre îndreptarea acestei situaţii, în condiţii optime pentru instituţie şi public.

Din nefericire, nici relaţia cu publicul nu este un punct la care stăm foarte bine, dar cred că o echipă adecvată şi pregătită în acest domeniu va fi capabilă să aplice proiectul de marketing muzeal şi educaţie muzeală propuse şi să readucă muzeul, ca actor activ, pe scena culturală locală.

Problema spaţiilor este nu mai puţin stringentă. O parte din clădirea principală se află într-o stare îngrijorătoare de degradare, dar se iau măsuri chiar în aceste momente şi sperăm ca, în condiţii normale, să începem remedierea cel mai târziu la sfârşitul anului. În al doilea rând, muzeul are nevoie de spaţii pentru depozite, funcţionale şi moderne. În această privinţă, avem în vedere mai multe variante în analiză şi încercăm să ajungem la o soluţie optimă.

Nu în ultimul rând, MNIT a avut o relaţie defectuoasă cu autorităţile locale. Din această cauză a ajuns să fie cea mai puţin vizibilă instituţie de cultură a Clujului, la nivel local şi regional. MNIT a fost absent din majoritatea manifestărilor culturale locale, ceea ce nu mai poate continua. Vom iniţia colaborări serioase cu toate instituţiile locale, pentru a scoate muzeul din anonimatul curent.

– Muzeul a încheiat, cu nişte ani în urmă, cu firma Artex, un contract (considerat păgubos, motiv pentru care a început şi ancheta DNA) pentru amenajarea expoziţiilor. Dată fiind clasarea dosarului de către DNA, ce veţi face? Veţi continua acest proiect? De unde veţi obţine banii?

– În această privinţă, facem toate demersurile necesare pentru a stabili condiţiile contractuale şi pentru a negocia termeni cât mai avantajoşi pentru MNIT. Este prea devreme să mă pronunţ definitiv, dar interesul instituţiei este acela de a găzdui o expoziţie permanentă onorabilă, pentru a-şi putea îndeplini misiunea şi a-şi justifica existenţa.

– Sunteţi de părere că merită şi că trebuie investit în actuala clădire în care funcţionează muzeul sau v-aţi propus continuarea unor eforturi mai vechi pentru a obţine, pentru expoziţiile de bază ale MNIT, un edificiu reprezentativ şi cu o mai bună vizibilitate?

– Muzeul de istorie beneficiază de o locaţie privilegiată, în centrul istoric al oraşului, aproape de majoritatea mijloacelor de transport în comun şi în vecinătatea unuia dintre cele mai critice puncte culturale şi de leisure din Cluj – Piaţa Muzeului. Prin urmare, considerăm locaţia mai mult decât adecvată unei astfel de instituţii, în condiţiile în care clădirea va fi consolidată, reabilitată şi dotată la un nivel civilizat. În privinţa vizibilităţii, după cum am mai menţionat, nu clădirea este principalul dezavantaj.

Pe de altă parte, vom încerca să identificăm alte spaţii, în special pentru depozitarea şi prelucrarea patrimoniului mobil, iar aici un rol esenţial îl vor avea parteneriatele cu autorităţile locale şi judeţene.

Există clădiri administrate de autorităţile locale care s-ar preta foarte bine pentru reamenajări muzeale şi organizare de expoziţii, de aceea vom iniţia un cadru de discuţii pe această temă.

– Când credeţi că va putea fi redeschis Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei?

– Este foarte greu de spus. Dacă vom reuşi să punem în aplicare prevederile planului de management şi vor exista resurse materiale necesare, care nu sunt nesemnificative, noi vom face toate eforturile să redăm publicului clujean patrimoniul extraordinar deţinut de MNIT.

– Deşi muzeul este, după nume, “de istorie a Transilvaniei”, zone întregi numai din judeţul Cluj nu au fost cercetate arheologic, cu toate că, la începutul secolului trecut, în mai multe localităţi s-au făcut descoperiri întâmplătoare, dar deosebit de valoroase. Vă este în intenţie şi cercetarea unor localităţi mai puţin investigate, precum Călata (se ştie de „Ţara Călatei”), Călăţele, Văleni, Mănăstireni sau alte localităţi apropiate de Bologa? Sunteţi de părere că judeţul Cluj, unde se află MNIT, merită… un pic mai mult interes arheologic?

– Judeţul Cluj este unul dintre cele mai ”binecuvântate” din ţară din punct de vedere al patrimoniului arheologic. De-a lungul proiectelor noastre au fost identificate sute de situri arheologice de importanţă uriaşă, în imediata apropiere a Clujului sau în diferite alte puncte din judeţ. Sigur că ele merită atenţia noastră necondiţionată, dar primul pas în a le putea asigura protecţia necesară este identificarea lor pe teren şi inventarierea lor. Aceasta este una din priorităţile ştiinţifice ale muzeului şi vom face toate eforturile necesare pentru a o îndeplini. Sigur că, în condiţiile finanţării, cercetările arheologice vor fi încurajate şi susţinute.

În plus, în parteneriat cu muzeele locale, judeţene sau naţionale, cu Direcţiile Judeţene pentru Cultură şi cu Institutul Naţional al Patrimoniului vom accelera acţiunile de inventariere a monumentelor imobile din întreaga Transilvanie.

– Cum credeţi că veţi încuraja munca ştiinţifică a colegilor dumneavoastră?

– Angajaţii muzeului au variate îndatoriri, printre care cele ştiinţifice ocupă un rol important. Vom încerca să încurajăm revitalizarea activităţii ştiinţifice a muzeului prin măsuri concrete, cum sunt actualizarea şi acreditarea revistei muzeului – odată, una de prestigiu european, în prezent nepublicată din 2013 -, sau prin reactivarea conferinţelor şi sesiunilor de comunicări ale muzeului.

– Care sunt primele măsuri pe care le veţi lua, ca director general (manager) al MNIT?

– În primul rând, avem de gând să deschidem contacte cu celelalte instituţii clujene publice şi de cultură, pentru a ne face cunoscute planul şi intenţiile şi pentru a putea demara măsurile necesare revitalizării instituţiei. Apoi, pentru punerea în aplicare a planului propus este nevoie de o echipă energică şi de coordonare, care să ne asigure nivelul de dedicare necesar racordării MNIT la principiile „noii muzeologii” şi, astfel, îndeplinirii misiunii noastre.

– Nu-mi rămâne decât să vă urez succes!

M. TRIPON