Somnologia cîştigă, încet şi sigur, teren şi în România

Instituirea unei Zile Internaţionale a Somnului, în urmă cu  cîţiva ani, a adus publicitate unei specializări foarte puţin cunoscute în România, datorită mass-media care marchează evenimentul. În fiecare an, laboratoarelor de somnologie  din centrele universitare sînt asaltate de oameni ulterior datei de 15 martie,  dupa ce în media apar ştiri despre apneea de somn. Încet şi sigur, Somnologia, ca supraspecializare, îşi face loc în clinicile şi spitalele româneşti. Cu fiecare an care trece, sporeşte numărul medicilor specialişti, în paralel cu cel al persoanelor diagnosticate şi tratate de boala numită apnee de somn.

Despre somnologie am stat de vorbă cu conf. dr. Doina Todea, şefa laboratorului de Somnologie din Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello”, din Cluj.

– Cît de nouă este această ramură a medicinei, somnologia?

– În Europa este mai veche, fără a fi foarte veche, totuşi. La noi în ţară laboratoarele sînt conduse de medici care s-au specialializat în străinătate după 1990. Primele laboratoare au fost înfiinţate în Bucureşti şi Iaşi, spre finalul anilor 90. A urmat  Timişoara, apoi Clujul; Laboratorul de la spitalul nostru  funcţionează din anul 2006. După noi au  mai apărut laboratoare la Craiova, Tîrgu-Mureş, Oradea, Braşov şi în alte oraşe mai mici, cum e Baia-Mare, Ploieşti, Galaţi. Cazurile mai dificile sînt trimise către laboratoarele din marile centre univeristare, care sînt acreditate.

– Cîtă importanţă i se acordă somnologiei  în  învăţămîntul medical?

– Deocamdată specializarea nu este în curricula obligatorie a universităţilor de medicină şi farmacie. De patru ani de zile, la Cluj, de exemplu, se desfăşoară cursuri facultative, în cadrul UMF „Iuliu Haţieganu”, pentru studenţii din anii 4, 5 şi 6. Subliniez că, începînd cu acest an, se  obţin compteneţe şi în România, scopul fiind acela de a avea cît mai mulţi specialişti în această supraspecializare. Anual organizăm cursuri postuniversitare care se ţin in toate zonele ţării, pentru medicii din alte specialităţi, dar şi pentru medicii de famile, aceştia  fiind primul eşalon care vin în contact cu pacientul. Din doi în doi ani avem Conferinţa Naţională de Somnologie. Începînd din anul 2006 pînă acum, în cadrul fiecărui Congres Naţional al Societăţii Române există un curs despre somnografie şi afecţiuni ale somnului. Din anul 2005 a luat fiinţă Secţiunea de Somnologie, în cadrul Societăţii Române de Pneumologie.

– Unde se plasează Laboratorul de Somnologie care funcţionează în Spitalul „Leon Daniello” între cele din ţară?

– Datorită faptului că adresabilitatea pacienţilor este în creştere continuă, dar şi a  interesului manifestat de medicii tineri pentru această supraspecializare,  precum şi a corectitudinii diagnostice şi terapeutice,  Laboratorul din Cluj şi-a cîştigat un nume în lumea medicală de specialitate. Aşa se explică de ce avem pacienţi din toate regiunile ţării. Din doi în doi ani, noi organizăm cursuri postuniversitare pentru ca medicii să cunoască cît mai bine aceasta patologie a tulburărilor respiratorii în timpul somnului, diagnosticul, tratamentul şi consecinţele acestora. Sindromul de apnee în somn este, de fapt, o boală de interferenţă a mai multor specialităţi: pneumologie, cardiologie, neurologie, boli de nutriţie, diabet, endocrinologie, stomatologie, ORL, psihiatrie.

– Care este atitudinea autorităţilor din Sănătate faţă de boala tulburării de somn în Europa?

– În Europa, unde ne-am specializat toţi cei care lucrăm în laboratoarele de profil din ţară, i se acordă o foarte mare atenţie somonologiei, iar apneea este privită ca orice altă boală, aparatura necesară tratamentului fiind decontată de casele de asigurări.

– Care sînt cele mai grave consecinţe ale bolii nediagnosticate şi netratate?

– Absenţa depistării precoce a bolii şi a terapiei duce la complicaţii cardiovasculare grave (infract miocardic, tulburări de ritm, hipertensiune arterală rezistentă la tratament), neurologice (accidente vasculare cerebrale), respiratorii (insuficienţe respiratorii, complicarea unui astm bronşic sau a BPOC-ului), diabet zaharat, tulburări erectile, impotenţă, sindrom metabolic şi altele.

– Apneea are şi efecte sociale?

– Răspunsul este cu siguranţă unul afirmativ dacă luăm în considerare accidentele rutiere şi cele de la locul de muncă, deseori soldate cu pierderea de vieţi omeneşti sau rănirea gravă a persoanelor. Boala poate afecta şi cariera profesională, mai cu seamă în cazul celor care au o carieră pubică. Uitaţi-vă la oamenii care nu-şi pot învinge somnul în timpul şedinţelor, chiar dacă sînt sub ochiul necruţător al camerelor de filmat. La noi au venit şoferi care erau suspectaţi că au obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, deşi nu era aşa. Prezenţa apneei îi făcea să arate, însă, ca nişte beţivi.

O altă consecinţă gravă a tulburărilor de somn este legată de viaţa de cuplu. Probelemele pot fi atît de grave, încît să se ajungă la ruperea unor relaţii solide. În ultimul an, de pildă, am avut patru cupluri care au divorţat din cauza sforăitului bărbaţilor şi a  reducerii potenţei.

– Cum vă găsesc pacienţii?

– În  fiecare an, după Ziua Mondială a Somnului,  promovată prin intermediul mass-media, creşte numărul celor care ni se adresează. În restul anului, cei mai mulţi pacienţi sînt indrumaţi spre noi de către  medicii de familie  sau colegii specialişti.

– Apneea este o boală cu şanse de vindecare?

– Boala se poate ameliora şi poate  fi ţinută  sub control.  Evoluţia depinde foarte mult de severitatea sindromului de apnee, dar  şi de momentul diagnosticării şi institurii tratamentului.

M. Sângerozan