Sitting volleyball, un proiect de integrare socială prin sport promovat de UBB Cluj

Sitting volley înseamnă să stai în şezut şi să trimiţi mingea peste un fileu care, bineînţeles, nu e atît de înalt ca la voleiul normal.

Inventat în 1956, sitting volleyball a fost implementat pentru prima dată la Jocurile Paralimpice din 1980. În 2012, la Londra, în cadrul ultimei ediţii a Paralimpicelor, acest sport a cîştigat definitiv atenţia spectatorilor, reacţia entuziastă a publicului contribuind atît la atmosfera pozitivă a competiţiilor, cît şi la popularitatea jocului.

Despre ce este siting volleyball şi proiectele legate de promovarea acestui sport în România, cu deosebire în Cluj, a avut amabilitatea să ne vorbească prof. univ. dr. Alexandru MUREŞAN, de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, UBB Cluj- Napoca.

 – Aşadar, ce este sitting voleyball?

– Sitting volleyball sau „voleiul şezînd” este o alternativă a jocului de volei concepută pentru persoanele cu nevoi speciale, sau dizabilităţi. Mai simplu spus, înseamnă să stai în şezut şi să trimiţi mingea peste un fileu care, bineînţeles, nu e atît de înalt ca la voleiul normal. Sitting volleyball a fost promovat în România întîi în Bucureşti, apoi în Cluj-Napoca şi alte oraşe printr-un proiect propus mai multor organizaţii de către olandezul John Bestebroer, avînd ca motto “Missing the succes, start with missing the opportunity” („Lipsa succesului începe cu lipsa de oportunitate”).

Preşedinte al Fundaţiei Sport Compass şi antrenor de sitting volleyball, John Bestebroer a obţinut medalia de bronz la Jocurile Paralimpice din 2008 (Beijing, China) cu echipa feminină a Olandei, fiind totodată promotorul proiectului de calificare la Europenele din 2016. De altfel, în Olanda jocul se practică în echipe combinate, persoane cu nevoi speciale (15%) şi oameni fără dizabilităţi (85%). Dar, nu numai în Olanda. În multe alte ţări europene se organizează campionate naţionale cu echipele de club. Acestea sînt formate din persoane cu dizabilităţi sau fără, mai tineri sau mai în vîrstă, bărbaţi sau femei, toţi jucînd împreună în aceeaşi echipă. Este un mod simplu, util şi evident, plăcut, de a integra în societate persoanele cu probleme. Este şi motivul pentru care iniţiativa implementării acestui sport în ţara noastră mi se pare de bun augur.

– Există reguli speciale pentru acest tip de volei?

– Tehnica execuţiilor este adaptată posibilităţilor participanţilor la joc. Jucătorii se deplasează la minge prin sprijin pe mîini şi picioare. Două mîini, două picioare; o mînă, un picior, şi alte forme de deplasare specifice fiecărui jucător.

Metodologia instruirii este determinată de caracteristicile jucătorilor, iar creativitarea antrenorului este nelimitată. Spre exemplu, la Jocurile Paralimpice de la Beijing, o jucătoare nu avea degetul mare opozabil şi tehnica a fost adaptată pentru a o pune în valoare; o jucătoare fără un braţ, medaliată cu bronz la echipe, a obţinut premiul special de cea mai bună atacantă. În linia a doua era schimbată de libero. Modelul de lidership este cel din canotaj, unde există un singur cîrmaci pentru toată echipa. În general însă, coerenţa acţiunilor şi a pregătirii sînt determinate prin regulamentul de joc.

– Spuneaţi că acest sport a fost promovat şi la Cluj. Cum şi de către cine?

– La Cluj, împreună cu antrenorul John Bestebroer şi omul de afaceri olandez Paul Schrijver, am conceput un proiect cadru de promovare a jocului prin Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Babeş Bolyai – „Nou în România – Sitting volleyball sau Volei şezînd”. Primii voluntari care s-au implicat în proiect au fost, alături de mine, lector dr. Codruţa Florina Bulduş, studenţii Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport (Toth Mihai, Ciprian Mureşan, Papp Hajnalka), profesoara de la Palatul Copiilor Cluj, Ioana Alexandra Mureşan, Ioana Bumb şi alţii. Împreună am organizat cîteva acţiuni de promovare, cum ar fi: întîlnire cu voluntarii care au agreeat ideea enunţată pe face book şi în diverse grupuri; prezentarea proiectului în cadrul Clubului Rotary SAMUS Cluj şi Rotary Club Dej; demonstraţie în aer liber în zona „Cluj Arena”, în cadrul proiectului „Living Fitt” (au participat studenţi, voluntari, copii, invitaţi, John); sitting volleyball a fost subiectul emisiunii tv “Sport Someşan cu Ducu Mureşan” din 25 mai, 2014; prezentarea sitting volleyball într-o conferinţă ştiinţifică internaţională la Suceava; prezentare în cadrul Biroului Studenţilor cu Dizabilităţi (BDS), coordonator conf. dr. Adina Rusu, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca.

– Proiectul “Nou în România – Sitting volleyball sau Volei şezînd” cuprinde şi cîteva componente psihosociale. Care sînt acestea?

– Contextul social este unul în care persoanele cu nevoi speciale sînt marginalizate de către majoritari. Aceştia, prin atitudinea lor excluzivă, accentuează sau chiar creează celorlalţi sentimentul de handicap. În aceste condiţii încep explicaţiile, promovarea jocului în sala de sport sau pe terenuri de iarbă. Apar mingile, tricourile şi jucătorii, echipe feminine, masculine sau mixte! Într-o echipă, echipa ta, toţi sînt importanţi, indiferent de diferenţele dintre ei. O etapă psihologică este cea în care „pisica se priveşte în oglindă şi se vede leu”, adică începutul pare mai uşor decît este în realitate. Nu este. Dar, sfatul înţelept care spune „Nu lucra din greu, lucrează inteligent!”, de obicei dă roade…

– „Lucrează inteligent”, sună bine. Prin urmare, la ce etapă aţi ajuns cu implementarea proiectului, după privitul în oglindă?

– Introducerea jocului în România presupune informare, organizare, comunicare, educaţie. Actualmente, cei implicaţi în promovarea proiectului sîntem în faza identificării persoanelor cu sau fără dizabilităţi, care doresc să practice volei şezînd.

În speranţa unei bune integrări sociale, din ambele părţi, cei care doresc să activeze ca voluntari sau să practice jocul pot afla informaţii la Cercul de volei din cadrul Palatului Copiilor Cluj, la Biroul Persoanelor cu Dizabilităţi UBB Cluj – bsd@ubbcluj.ro, sau persoana de contact Ducu Mureşan, tel 0745.686.004.

Sigur, încercăm să introducem şi să dezvoltăm acest sport în România, iar obiectivul nostru este să fondăm cît mai multe cluburi, să identificăm jucătorii talentaţi, pentru ca apoi să alcătuim o echipă naţională care să participe la Jocurile Paralimpice de la Rio, în 2016. Este un obiectiv sportiv, firesc, dar, în primul şi în primul rînd, vrem să le oferim persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a face mişcare, de a socializa, de a se realiza, inclusiv prin sport!

M. Vaida