Sfînta Cuvioasă Parascheva

Cuvioasa Parascheva, numită cea nouă, de la Iaşi, a Moldovei luminătoare şi lauda întregii Ortodoxii, este pomenită în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 14 octombrie.

Cunoscută, îndeosebi, de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă şi sîrbă, Sfînta Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, într-o familie de neam bun şi cu credinţă în Dumnezeu, Parascheva a primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă.

La 15 ani, aflîndu-se într-o biserică, a auzit cuvîntul evanghelic ‘cine va vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie’. Profund marcată, iese din biserică, îşi împarte hainele săracilor şi se hotărăşte să-şi dedice viaţa lui Hristos Dumnezeu. Astfel, a intrat într-o mînăstire de fecioare din oraşul Ieracleea Pontului. Petrecînd cinci ani în acea mînăstire, s-a dus apoi să viziteze mormîntul Domnului, din Ierusalim, unde a rămas într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului. La 25 de ani s-a reîntors în locurile natale şi s-a nevoit încă doi ani în biserica satului, după care a trecut la cele veşnice.

Cîţiva ani mai tîrziu, în urma unor minuni petrecute la mormîntul ei, moaştele sale au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, pentru închinare şi cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani.

În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Tîrnovo, în Bulgaria, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.

În anul 1393, după ce Bulgaria a căzut în mîinile turcilor, moaştele sale au fost dăruite, pentru trei ani, lui Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, unde au rămas timp de 125 de ani. După ce turcii au ocupat şi Serbia, moaştele sale au fost duse la Constantinopol, unde au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12 mii de ducaţi de aur, rămînînd în catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În 1641, însă, acestea au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu, drept recunoştinţă a achitării datoriilor Patriarhiei către turci.

În acelaşi an, moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iaşi, fiind aşezate cu cinste în biserica recent zidită, cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Acolo au stat pînă în decembrie 1888, cînd au fost scăpate ca prin minune de la un incendiu, fiind mai tîrziu transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.

* * *

Sfînta Parascheva de la Iaşi se bucură alături de Sfîntul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, de un cult deosebit, mai mult decît toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pînă seara tîrziu, se face un mic pelerinaj, cu credincioşi de toate vîrstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducînd flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, sănătate şi binecuvîntare.

Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră. În această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pînă la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rînd pentru închinare.

În seara zilei de 14 octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumînări în mîini poartă racla cu moaştele sfintei, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cîntări bisericeşti. După aceea se aşază moaştele în biserică la locul lor şi se cîntă paraclisul Sfintei Parascheva.