Semnături în Făclia

În contextul aniversării a 30 de ani de la apariţia ziarului nostru, în cadrul acestei rubrici vom publica articole semnate de foşti angajaţi sau colaboratori ai redacţiei, în care descriu ce a însemnat pentru ei experienţa de care au avut parte la Adevărul, Adevărul în Libertate, Adevărul de Cluj, Făclia.

Ziarul continuității

Există în viața fiecărui popor momente hotărâtoare care pot cuantificate valoric prin chiar prezența lor neântreruptă și activă, înr-un domeniu de activitate sau altul.  Și înaintașii noștrii au trebuit să apeleze la astfel de argumente când,  într-un moment de nesăbuință, un ins îngâmfat, cu iz de orgolios „civilizator”, ne-a contestat cultura și trecutul. I s-au pus pe masă tomurile celor 42 de ani de apariție ai „Familiei” și cele și mai multe ale „Convorbirilor literare”. Și i s-a înfundat cârtirea.  La Cluj, în 1952, ziarul de care vorbim, se numea „Făclia Ardealului”, iar Emil Isac era mândru că putea să-și vadă poeziile publicate în coloanele lui. Mai apoi, s-a numit doar simplu, „Făclia”, iar în urmă cu 30 de ani, când o orânduire revolută a fost răsturnată,  vocea lui s-a făcut auzită sub numele de „Adevărul în libertate”. Și, libertate a fost și când a luat din nou numele tradițional de „Făclia”, însemnând că istoria Cetății, prezența acestei  „făclii” călăuzitoare a fost mereu necesară.  A ține în mână o „făclie” care să lumineze și să îndrume nu e puțin lucru. Cu ea, și prin ea,  locuitorii Clujului și ai județului nostru și-au afirmat identitatea și personalitatea, iar în această sublimă „goană a torțelor”, ei au putut recunoaște că oglinda pusă în față de paginile ziarului i-a reprezentat la modul deplin, și în momentele de înălțare, și în cele de restriște, de neîmpliniri. Am putea spune, ca la revoluție, că „Făclia”a fost cu noi! Că ea s-a implicat  la modul profund în viața noastră, în așa fel încât bătaia de fecare zi a orelor orașului să le auzim mai puternic și mai profund, atât în bătaia lor triumfală, cât și în cele de alarmă și vaier. Ziarul a crescut și s-a împlinit odată cu noi, iar oamenii redacției au trecut puțin cu puțin în eternitate ducând pe mâinile lor cerneala tipografică și umbra unor idei.

Ziarul de care vorbim face parte din viața noastră, a clujenilor. El ne dă „ora exactă”, prin știrile proaspete transmise, ne trezește din somn atunci când în numele nostru se fac aranjamente și „de-aranjamente” care impietează bunul mers al treburilor obștești. Fiind vorba de o Cetate universitară, vom regăsi în ea și suflul nou al studențimii, și înțelepciunea dascălilor care de o sută de ani stau aici lângă monumentul Școlii Ardelene înarmându-i pe aceștia cu puterea cuvântului și a minții.Dacă e ceva ce-mi place la acest ziar, care a rezistat asaltului vremurilor, în timp ce multe altele s-au topit în neant, e partea de cultură a lui, prin care își legitimează și își înseamnă, mai bine ca altele, rolul lui pe răbojul vremii. Puțina presă care ne-a mai rămas (cinste și celorlalte publicații, precum „Ziua”, „Monitorul”, „Gazeta de Cluj” sau „Mesagerul”) s-a specializat într-un fel, ca să poată juca fiecare mai bine pe propriul teren. „Făclia” a rămas în bună parte cu ideea de „magazin”, acolo unde găsești de toate, inclusiv mica publicitate sau răbojul morților, dar și informațiile de  primă mână despre acțiunile culturale, festivitățile academice și universitare, lansările de cărți, concertele, expozițiile, succesele sportive sau școlare, militare, bancare sau economice, edilitare sau urbanistice, întrunirile și reuniunile cu caracter sărbătoresc, jubiliar,  sau normal, de fiecare zi.  Implicarea ziarului e deplină și acest lucru s-a putut observa prin spațiile generoase acordate unor materiale legate de Centenarul Marii Uniri, de centenarul universității și a unor instituții de prim ordin în viața orașului. Nu putem ignora aportul substanțial la promovarea valorilor, a respectului pentru muncă și profesionalism, a ideilor și planurilor mărețe ale orașului, cum nu putem ignora saloanele de cărți, premiile  Uniunii Scriitorilor, viața bibliotecilor etc. etc. prin care viața de fiecare zi a cetățeanului se rostuiește și se împlinește.

Au trecut, iată, trei decenii din viața noastră, de la evenimentul din decembrie 1989, când am crezut că totul se va schimba dintr-odată, iar noi vom fi mai bogați, mai împliniți, mai fericiți. Dacă nu este așa cum am sperat, e și vina noastră, a cetățeanului simplu, al cărui spirit cetățenesc s-a tocit sau a „îmbătrânit”. E nevoie de cineva care să ne insufle această datorie, să ne redeștepe, să ne călăuzească pe drumul cel bun, să ne tragă de mână când am greșit, să ne felicite când reușim câte ceva. „Făclia” cred că și-a îndeplinit această menire, stând neabătut la căpătâiul „bolnavului” și veghindu-i somnul ca să „nu nască monștri”. În jurul nostru sunt destui care visează și la așa ceva, visează să ni-l ia pe Goga de la Ciucea, să ne ia clădirile cele mai impunătoare, să ne ia pădurile și pământurile. Veghea „Făcliei” trebuie să se întețească, ca, punând flacăra ei pe metereze, să nu lase nimic neluminat, nimic care să nu fie prins în obiectiv. Lumina ei trebuie să fie și mai puternică și mai convingătoare, în așa fel ca ea să devină un fel de cronică a locului și a oamenilor  care trăiesc aici. Urăm celor care s-au implicat și se implică în realizarea ei, succese tot mai mari și mai depline ! La mulți ani!

Prof. univ. Mircea Popa, președintele Astrei