Revirimentul extremei drepte în Europa

El Pais

Grecia – Ultimul partid care a făcut acest salt este Zori de Aur (Golden Dawn) care a crescut de la 0,2% la 7% procente la alegerile recente, obţinînd 21 de mandate. Discursul său antieuropean şi antiimigraţie a găsit ecou în populaţie, într-un moment în care partidele tradiţionale cedează în faţa exigenţelor troikăi comunitare pentru a impune austeritatea.

Franţa – Marine Le Pen a obţinut un rezultat istoric la 22 aprilie în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Impactul a fost poate mai mic decît cel provocat de tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, care a reuşit să treacă de primul tur în 2002, după înfrîngerea socialistă. Totuşi, procentul ei (17,9) este mai mare decît cel din 2002 (16,86). Astfel încît Marine Le Pen intenţionează să schimbe numele Frontului Naţional, în Adunarea Blue Marine, cu care aspiră să conducă dreapta franceză la alegerile legislative din iunie, profitînd de prăbuşirea partidului lui Sarkozy, Uniunea pentru Mişcarea Populară.

Olanda – Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders a renunţat să mai sprijine coaliţia liberalilor şi democrat-creştinilor, condusă de Mark Rutte – nevoit să-şi dea demisia – la 22 aprilie, refuzînd să accepte austeritatea pentru a reduce deficitul cerut de Tratatul de Stabilitate. Partidul Libertăţii a devenit a treia forţă politică a ţării în 2010 cu un discurs xenofob.

Austria – Heinz-Christian Strache, succesor al defunctului Jörg Haider, a renovat partidul. Nemulţumirea faţă de coaliţia social-democraţilor şi conservatorilor îi plasează pe primul sau al doilea loc în sondaje, în perspectiva alegerilor de anul viitor. În octombrie 2010, Partidul Libertăţii a obţinut un mare rezultat opunîndu-se vălului şi construcţiei de moschei. Cu două luni înainte de decesul lui Haider, în octombrie 2008, partidul său a obţinut 10,7% din voturi la alegerile legislative.

Norvegia – Sondajele din toamnă acordau 11,4% Partidului Progresului lui Siv Jensen, care în 2009 obţinuse 23% din voturi la alegerile naţionale, un record pentru o ţară cu o amplă tradiţie social-democrată. Dublul atentat al lui Anders Behring Breivik , care a secerat viaţa a 69 de persoane, a prejudiciat amplu acest partid afectat şi de scandaluri sexuale.

Elveţia – Partidul Popular Elveţian (extremă dreapta) a devenit dintr-un mic partid rural cea mai mare grupare politică prin campania sa agresivă împotriva imigraţiei şi membrilor UE. Partidul Popular, condus de omul de afaceri Christoph Blocher, a obţinut procentul record de 29% printr-o campanie ce a promovat xenofobia şi interzicerea minaretelor .

Marea Britanie – Ultimele alegeri muncipale au făcut Partidul Naţional Britanic să piardă 10 din cele 12 primării care au organizat alegeri. Căderea nu este atît de semnificativă dacă se are în vedere că s-au prezentat puţini candidaţi din lipsă de fonduri. PNB, a fost marea surpriză din 2009 obţinînd 6,3% din voturi la alegerile europene cu un discurs rasist agitînd spectrul ameninţării imigraţiei care afectează insulele britanice.

Danemarca- Social-democraţii au recuperat puterea în septembrie 2011 după căderea guvernului liberal-conservator şi extremiştii Partidului Popular Danez, al premierului Pia Kjaersgaard. Acest guvern a adoptat cele mai dure măsuri împotriva imigraţiei, de exemplu în materie de reîntregire a familiei. Extremiştii de dreapta rămîn a treia forţă politică cu 12,3%.

Suedia – Democraţii Suedezi, conduşi de Jimmie Akesson, au intrat prima dată în parlament în octombrie 2010 cu 5,7% din voturi obţinînd 20 de mandate. Discursul lor antiimigraţie a prins într-o societate în care 14% din populaţie este străină, iar 6% sînt născuţi în ţară din părinţi imigranţi.

Belgia – Partidul fascist şi xenofob Vlaams Belang, separatist flamand, a obţinut 7,6% din voturi la alegerile din 2010, cel mai prost rezultat al său din 1991, după marea surpriză din 2007, cînd a strîns 12% din voturi.

Finlanda – La alegerile prezidenţiale din ianuarie 2012, Partidul Adevăraţii Finlandezi al lui Timo Soini a pierdut aproape jumătate din voturile obţinute la alegerile parlamentare din aprilie 2011, obţinînd doar 9,4%. Discursul său este contrar UE şi ţărilor “cheltuitoare” din sud.