Remember Alexandru Chira: Expoziţia lunii iulie la Muzeul Municipal Dej

Pentru perioada 1-31 iulie 2015, Muzeul Municipal Dej a pregătit publicului iubitor de artă expoziţia „In memoriam Alexandru Chira”, cuprinzînd trei lucrări donate de artist muzeului, cu ocazia deschiderii Galeriei de Artă ca secţie adiacentă acestei instituţii.

Artist plastic, profesor universitar şi teoretician al artelor vizuale, Alexandru Chira s-a născut în 29 octombrie 1947, în satul Tăuşeni (comuna Bonţida) din judeţul Cluj. Între anii 1968-1972 a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti. În timpul vieţii a avut un număr impresionant de expoziţii personale şi de grup, atît în România, cît şi în străinătate, printre care şi retrospectiva personală „De-semnul interior” (1992). A primit mai multe distincţii şi premii, între care se numără Premiul Academiei Române (1996) şi Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor, acordat de Preşedinţia României (2004).

În 1994 a început lucrul la Ansamblul Monumental „De-semne spre cer, pentru ploaie şi curcubeu de la Tăuşeni”. Conceput ca o “lucrare fără de sfîrşit”, ansamblul este considerat de critica de specialitate ca fiind cea mai importantă lucrare contemporană de land-art din România, care explorează pe de o parte funcţiile rituale ale unor obiecte, practici şi locuri aparţinînd universului rural şi, pe de altă parte, modurile de operare ale desenului, ca sistem formal care mai curînd modelează realitatea decît o descrie.

Rod al unei viziuni integratoare a omului în univers, complexul sculptural creat de Alexandru Chira este totodată simbolul prin care destinul propriu se îngemănează în mod firesc cu destinul satului din care provine artistul, cele două destine fiind ocrotite şi pecetluite de imensitatea cosmică. „Artistul – scrie Marin Gherasim în „Olimpul lui Alexandru Chira” – invocă, convoacă şi provoacă mereu puterile cosmice prin acţiunea sa magico-poetică, dar nu uită de puterile formatoare şi transformatoare ale Bisericii, ale Şcolii sau ale Căminului Cultural din sat, pe care le conectează sau la care conectează prin fire văzute ori nevăzute lucrarea sa. Traseele încep să conveargă, hexagonul în care e cuprins întreg ansamblul se înscrie, la rîndul său, într-un cerc ce devine sferă. În centrul sferei se află satul natal al artistului, rămas să reflecte în oglinda conştiinţei sale, eterna trecere şi petrecere a lumii. Stau mărturie în acest sens Casa Pastorului, Oglinda pentru semănător, Casa ploii, Model pentru curcubeu, Fîntînă oglinzii cu memorie, Clopotele tăcerii, Icoana pentru ploaie şi curcubeu, Drumul ritualic şi Potecile iniţiatice”.

Între anii 1973-2006 a publicat peste 90 de articole, eseuri şi studii de specialitate şi a susţinut numeroase conferinţe şi comunicări la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice. A fost autorul şi directorul de program al mai multor proiecte expoziţionale realizate, cu impact naţional şi cu participarea a sute de artişti plastici contemporani. Este autorul şi iniţiatorul simpozioanelor naţionale „Postmodernismul şi civilizaţia rurală“ (Tăuşeni, 1996) şi „Proiect şi Utopie în Artă – din deal în deal pînă la Viena“ (Tăuşeni şi Cluj-Napoca).

A trecut în lumea celor drepţi în 11 iulie 2011, la doar 63 de ani, lăsînd în urmă o operă adînc conceptualizată, în cadrul căreia Ansamblul Monumental de la Tăuşeni poate fi considerat un sanctuar al artei contemporane. O lume de semne şi înţelesuri, Olimpul unui mare artist.

M. Vaida