PS Vasile Someşanul: Dacă ne ajută Dumnezeu, sperăm să deschidem Centrul de Îngrijiri Paliative chiar de ziua Sfîntului Nectarie

În dorinţa de a veni în ajutorul celor suferinzi de boli oncologice, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului a înfiinţat la Cluj-Napoca Centrul de Îngrijiri Paliative ,,Sfântul Nectarie”. Aici, bolnavilor aflaţi în fază terminală li se va oferi asistenţă medicală şi spirituală, indiferent de vîrstă, sex, apartenenţă socială, etnică, religioasă, geografică.

Pentru finalizarea proiectului însă, mai este nevoie de fonduri, astfel că Arhiepiscopia a făcut, din nou, apel la bunăvoinţa tuturor celor care doresc şi au posibilitatea să se implice.

Despre stadiul în care se află proiectul şi despre rostul unui astfel de proiect la Cluj a acceptat să vorbească Preasfinţitul Vasile Someşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Clujului.

– Aţi demarat, în primăvara acestui an, o nouă campanie de strîngere de fonduri pentru finalizarea lucrărilor la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca. În ce stadiu se află proiectul, în momentul de faţă?

– Sîntem în faza de mobilare şi de dotare a centrului cu aparatură medicală. Pot să spun, aşadar, că sîntem într-o fază înaintată.

Lucrările de pînă acum au pretins un efort financiar important, astfel că am simţit din nou nevoia implicării comunităţii. De fapt, prin natura lui, proiectul pretinde implicarea comunităţii, întrucît internarea şi tratamentul bolnavilor oncologici într-o fază avansată se va face gratuit, fără nici un fel de participare din partea internaţilor sau a familiilor acestora. Avînd în vedere gratuitatea serviciilor oferite, credem că suportul financiar de bază va fi preluat de comunitate.

Potrivit legislaţiei în vigoare însă, o parte din costurile îngrijirii unui bolnav vor fi suportate de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, deci unele servicii se decontează, dar nu în totalitatea lor. Iar cum de la bolnavi şi de la aparţinători nu se percepe nici un fel de taxă, sigur că partea cealaltă a cheltuielilor, care sigur n-o să fie nesemnificativă, va fi suportată prin bunăvoinţa Consiliului Judeţean, a Consiliului Local şi a tuturor oamenilor de bine care realizează importanţa proiectului şi care, din motive de compasiune sau din milostenie, vor dori să se implice şi să ne ajute.

– De cîţi bani aţi avea nevoie pentru a finaliza proiectul?

– N-aş putea spune cu precizie care ar fi suma care să acopere cheltuielile de dotare cu aparatură medicală şi cu mobilier. Doar mobilarea zonei ocupate de administraţia centrului şi de maicile implicate în activităţile sociale ale proiectui ar costa în jurul a 70.000 de lei. Sigur că dotarea cu aparatură medicală este un pic mai… pretenţioasă.

– Necesită acest centru de îngrijiri paliative o aparatură foarte sofisticată?

– Nu neapărat. Este vorba de două generatoare de oxigen…

– Aparatură necesară unei secţii de terapie intensivă?

– Ceva din zona aceasta. Poate mai puţină, însă, decît într-o clinică sau într-o secţie de terapie intensivă.

Oferta pe care o avem pentru aceste generatoare de oxigen ar fi la 24.000 de euro pentru unul.

– Iar dvs aveţi nevoie de minimum două.

– Aşa este. În rest, ca să putem porni proiectul, să putem obţine autorizaţia de funcţionare de la Ministerul Sănătăţii, trebuie ca totul să fie pus la punct şi în stare de funcţiune, inclusiv lifturile. E vorba de trei lifturi – unul pentru targă, unul pentru persoane şi unul pentru alimente. Ne gîndisem că am putea să le terminăm pe parcurs, dar am aflat că pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare trebuie ca totul să fie, în acest centru, în perfectă stare de funcţionare.

– Dvs cereţi acum bani oamenilor. Mulţi ştiu că este vorba de un centru de îngrijiri paliative, însă nu toţi îi înţeleg rostul.

De ce era nevoie de un astfel de centru într-un oraş ca şi Cluj-Napoca?

– Oricît de dureroasă este realitatea, nu poţi să o eviţi, în anumite situaţii. Cînd este vorba de cazuri de boli canceroase – sau boli oncologice, cum se spune un pic mai delicat, acum -, cu toată bunăvoinţa, cu tot sprijinul tuturor celor care pot să se implice în susţinerea unui bolnav, cu toată dăruirea medicilor şi a familiei, cu toată abnegaţia lor, se ajunge la limita extremă, a ieşirii omului din viaţă.

Noi, la acest centru, avem în vedere în primul rînd asistarea bolnavilor oncologici aflaţi în fază terminală, dar, sigur, nu putem să evităm acel moment. Atît timp însă cît persoana dispune de raţiune, de luciditate, acea persoană poate fi foarte mult ajutată, atît pe planul terapiei durerii, deci al uşurării durerii fizice, cît şi pe plan spiritual. Pentru că, în situaţii de genul acesta durerea fizică nu este singulară ci, de multe ori, este dublată sau amplificată de suferinţa sufletească. Mulţi dintre cei care ajung în astfel de situaţii de boală sînt în stare de tulburare, de nemulţumire, unii trec prin faze de răzvrătire, chiar. Să nu uităm apoi că un tratament şi o susţinere a unui bolnav de felul acesta pretinde şi un efort material, pe care nu întotdeauna familia are posibilitatea sau disponibilitatea de a-l oferi.

De aceea, internarea într-un centru de îngrijiri paliative urmăreşte atît uşurarea suferinţei bolnavului prin intermediul terapiilor cunoscute, cît şi uşurarea sufletului acestuia. Adică, cel internat beneficiază şi de o susţinere spirituală deosebită, în funcţie de starea sufletească pe care o are. Sînt credincioşi, sînt, poate, mai puţin credincioşi, care, evaluîndu-şi situaţia, stadiul de boală, starea lor reală, ştiu la ce să se aştepte şi acceptă. Dar sînt şi persoane care nu-şi acceptă starea aşa uşor şi atunci, sigur, cu ele trebuie lucrat şi pe plan psihic, spiritual, ca să ajungă la o altă cunoaştere şi să dobîndească starea de pace şi de linişte sufletească, de împăcare cu ei înşişi, cu familia, cu prietenii, cu cunoştinţele. De fapt, e vorba de acea stare de demnitate pe care fiinţa omenească trebuie să o aibă în faţa Vieţii şi a tuturor problemelor Vieţii.

– Un revoltat v-ar întreba de ce trebuie să moară omul într-un centru de îngrijiri paliative cînd, la fel de bine, poate muri şi într-un spital oarecare…

–  Am întîlnit şi credincioşi care pun problema altfel: noi ştim că în spital ne internăm ca să ne facem sănătoşi, nu ca să murim.

Poate că şi de aici am primit, oarecum, deschiderea spre centrul de îngrijiri paliative. Eram tînăr, chiar foarte tînăr, cînd mi-a căzut în mînă o carte intitulată „Pregătirea pentru moarte”.

Vedeţi, noi în fiecare rugăciune importantă a Bisericii ne rugăm pentru un sfîrşit creştinesc, în pace, fără dureri. Dar durerea, nu numai în forma ei fizică, apare în viaţa noastră şi numai de la Dumnezeu putem primi puterea de a depăşi tristeţea care de multe ori e adusă de durere. De aceea, e nevoie de o comunicare deosebită cu cel ce se află în starea aceasta de suferinţă, de durere, ca să conştientizeze starea reală în care se află şi să poată depăşi tristeţea şi neliniştea.

La ora actuală sînt foarte multe suferinţe în care medicina intervine cu succes, dar sînt şi situaţii în care, pe linie medicală, nu mai sînt soluţii. Şi atunci, sigur, bolnavul nu mai poate beneficia de îngrijire în spital, medicina nu mai poate prelua în totalitate asistarea bolnavului, iar acesta este orientat fie spre casă, atunci cînd are o familie, fie spre anumite centre de îngrijire. Sînt bolnavi care stau în serviciile de terapie intensivă luni de zile fiindcă familia nu-i mai primeşte.

– Sau, poate, nu are posibilitatea să-i îngrijească…

– Proiectul acesta, al nostru, vizează atît uşurarea suferinţei fizice şi psihice a persoanei internate, cît şi asistarea familiei care este afectată de starea unui membru al ei.

Este apoi şi o altă problemă pe care o cunoaştem toţi în momentul în care ne despărţim de părinţi sau de cineva drag: de legătura pe care am avut-o pe parcursul vieţii cu cel care a trecut la Domnul depinde şi starea noastră de doliu. Pentru unii starea aceasta este mai dureroasă, pentru alţii mai puţin. Or serviciile din acest centru de îngrijiri paliative se extind şi asupra doliului pe care îl are familia în cazul trecerii din viaţă a unui membru al ei.

– În ce sens?

– În sensul de a asista familia o perioadă de timp, după ce a pierdut un membru al ei. Se spune că părinţii, pentru pierderea unui copil sînt în doliu o viaţă întreagă. În alte situaţii, perioada de doliu poate să ajungă pînă la cîţiva ani. Biserica organizează slujbe speciale la un an, la doi, pînă la şapte ani, perioadă în care se consideră că pentru cineva care a pierdut pe cineva drag viaţa va reintra în normal.

În rest, sîntem oameni şi nu avem capacitate suficientă pentru a sesiza ce se întîmplă dincolo de trecerea din viaţă a unui semen. Sigur că pentru noi, creştinii, credinţa aduce multe argumente, de o mare putere, pentru că sînt întemeiate pe descoperirea dumnezeiască. Dar vedeţi că în situaţii de boală şi de suferinţă omul mai uită uneori. Pentru unii boala e un motiv de întărire a credinţei şi de sporire a nădejdii, pentru alţii, din contră, suferinţa poate aduce tulburare, poate duce la diminuarea calităţii vieţii.

– Cine vor fi cei care vor beneficia de serviciile Centrului de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie”, dat fiind că aici numărul de paturi este limitat, iar bolnavii oncologici în fază terminală sînt, din păcate, foarte mulţi?

– Cazurile care vor fi preluate cu prioritate sînt cele sociale. În toată această lucrare de acordare a asistenţei medico-sociale, Biserica Ortodoxă nu pune nici un fel de îngrădire referitoare la religia celui bolnav sau la etnia lui.

– Adică, în acest centru vor putea fi internate şi persoane care nu sînt ortodoxe sau care au altă etnie decît română?

– Bineînţeles.

– Ştiţi deja cine sînt cei care vor lucra în Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie”?

– Avînd o echipă cu care am pornit proiectul şi am făcut pînă acum faţă situaţiilor – nu puţine şi nu uşoare! -, deja s-a creat un colectiv. Este un colectiv format din voluntari şi care va continua să funcţioneze tot pe bază de voluntariat.

D-na prof. univ. dr. Mirela Maria Gherman Căprioară este cea care va asigura partea de management medical. În centru vor lucra un medic cu normă întreagă, şase asistente şi în jur de zece infirmiere. După o evaluare a costurilor, această echipă va fi remunerată cu aproape 50.000 de lei lunar.

– Din ce fonduri?

– Organizarea campaniei de informare şi strîngere de fonduri pentru Centrul „Sf. Nectarie” din Cluj are şi acest obiectiv, de a crea un fond iniţial. În momentul în care vor începe activităţile propriu-zise, o parte din serviciile centrului vor fi decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate şi banii vor reintra în fondul de bază al proiectului, iar în felul acesta sperăm să se alimenteze încontinuu.

Revenind la echipă: Dintre voluntarii care au pornit de la început acest proiect l-aş pomeni pe părintele Călin Ficior, cu studii de Teologie pastorală, dar care este şi licenţiat în Business la UBB. Este apoi maica Mavra Epure, care de zece ani conduce Policlinica fără Plată „Sf. Pantelimon” din Mănăştur.

– De partea spirituală cine se va ocupa?

– Va fi numit un preot. În cadrul acestui hospice avem şi o capelă şi sperăm să găsim persoana potrivită pentru astfel de slujire, care nu este deloc uşoară. De asemeni, sperăm să formăm şi un grup de maici care să se ocupe de pacienţi pe partea de suflet, să stea de vorbă cu ei, să le insufle curaj şi linişte.

– Cînd speraţi să deschideţi Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca?

– Dacă ne ajută Dumnezeu şi campania de strîngere de fonduri se va desfăşura în condiţii bune, sperăm să deschidem acest centru în 9 noiembrie, de ziua Sfîntului Nectarie.

                                                        ***

Cei care doresc să sprijine finalizarea şi funcţionarea Centrului ,,Sfîntul Nectarie” o pot face:

• trimiţînd un SMS în valoare de 2 euro la numărul 8840 (nu se percepe TVA), valabil în reţelele Cosmote, Orange şi  Vodafone;

• apelînd numărul 0900 900 680 în valoare de 2 euro, valabil în reţeaua Romtelecom (nu se percepe TVA);

• donînd direct în conturile Centrului ,,Sfîntul Nectarie” deschise la Banca Transilvania:

Lei: RO08BTRL01301205C66031XX;

Euro: RO80 BTRL 0130 4205 C660 31XX.

„Fiţi încredinţaţi că numai împreună putem alina suferinţa, că numai inimă lîngă inimă putem cunoaşte că o binefacere se poate revărsa oricînd şi asupra binefăcătorului” – spune PS Vasile Someşanul, în mesajul campaniei de strîngere de fonduri.

M. TRIPON