Proşti sînt toţi cei care par? …

… ne-am întrebat, desigur, nu o dată-n viaţă, căci „ograda” mişună de tot felul. N-ai cum altfel, deşi judecînd la rece ai putea zice: „Şi ce ne pasă nouă? Şi aşa, cînd se bat sau se înfurie elefanţii, suferă iarba!”.

Păi, tocmai asta e: se face praf iarba, adică noi, „ăia mici”, căci prostia e aşa mare (nu doar măreaţă!) că-l întrece chiar şi pe elefant. Unde mai pui că, de obicei, proştii nu doar că sînt mari, dar şi stau pe locuri mari, pe funcţii înalte, forţe înalte, şi acolo sus îi vezi limpede şi cînd tace ca ficusul, şi cînd macină vorbe goale, şi cînd împrăştie panglici frumos colorate ori aburi ameţitori, se vede oho, se vede bine!
Păi, tocmai asta e: de ce trebuie puşi în funcţii mici (mai rar!), mijlocii (nu prea des!), mari (des!), foarte mari (foarte des!), proştii? Că „suferă iarba”, fraţilor, chiar şi cînd e vorba de un pădurar prost, un zidar prost, un pantofar prost, un instalator prost, d-apoi de un ziarist prost (sau vîndut!), medic prost (sau corupt!), politician (şi vîndut şi corupt!) … etc., etc., etc.?

Păi, tocmai asta e: nu ne învăţăm minte! Repetăm greşeli după greşeli, pe lîngă faptul că facem cu nemiluita altele noi, cu o frenezie absolut ridicolă, ca să nu spun periculoasă! Cum care? Le ştim bine, prea bine, perfect, dar … nu contează! De ce? Fiindcă nu ne interesează? Ba da, ne interesează! Şi-atunci? Şi-atunci se pare că sîntem proşti, ce altă concluzie poţi trage?
Păi, tocmai asta e. Gîndim cu piciorul stîng! … Mă rog, stîngaci (cu mîna!) e altceva, căci au fost şi sînt, se ştie, stîngaci celebri, deloc proşti, dimpotrivă: Alexandru Macedon, Leonardo da Vinci, Napoleon, Ioana d’Arc, Albert Einstein, Angelina Jolie, Jim Carrey, Tom Cruise, Pierce Brossnan, Robert de Niro, Silvester Stallone, Brad Pitt, Bill Gates, Barak Obama, bravo lor! Dar ce ne facem cu „stîngacii” ăştialalţi, ce gîndesc şi fac, cu piciorul stîng, de „suferă iarba!?

Păi, tocmai asta e: unii îl iau în serios pe Blaise Pascal (chiar dacă n-au auzit de el!) şi cred că cele mai nerezonabile lucruri din lume devin rezonabile din cauza dereglării oamenilor. Mă uit la Lumea de azi şi mă crucesc: chiar aşa şi e! Ce altceva sînt pasiunile pentru inutil, pentru urît, pentru înarmare, pentru minciună, pentru ură, pentru perversităţi, pentru nedreptăţi, pentru … etc., tot din astea cu care-i pavat Iadul? Şi cel de aici, de pe Pămînt, şi cel de Dincolo, desigur …
Păi, tocmai asta e: unele daruri făcute omului, de pildă îndrăgostirea, curajul, creativitatea şi durerea (mă rog, e totuşi un dar năpraznic, dar din care putem învăţa ceva sau ne putem descoperi sau mîntui!) nu pot fi corelate cu rezonabilitatea, cu normalul, cu raţionalul, nici măcar cu acel tembel: „aşa se cuvine!” sau cu „aşa ar trebui”. E peste toate acestea, aşa au fost şi aşa rămîn – inexplicabile, inefabile şi superbe!

Păi, tocmai asta e: nu putem explica tare multe lucruri, deşi azi Ştiinţa Mare ştie mai multe decît a ştiut vreodată, paradoxal! În plus, există cărţi de înţelepciune nemaipomenite pe care abia azi le putem (dacă am vrea!) înţelege. Thora, Cartea lui Enoh, Popol Vuh, Epopeea lui Ghilgameş, Tăbliţele de argilă din Babilon, Tăbliţele de la Summer, Vedele, Upanişadele, Mahîbharata, Ramayana, Rig Veda, Biblia, Scrierile budiste, Textele tibetane, Coranul, Cartea lui Etana, Textele chineze cu dragoni zburători, Legendele dragonilor etc., etc., etc. Şi totuşi, unii cred în lumea fără şansă a lui Kafka, ori Camus …
Păi, tocmai asta e: în loc să ne bucurăm, căci avem darul de preţ al vieţii, suferim! În loc să ne desprindem din suferinţă, cînd apare (de obicei adusă de noi) o învăţătură sau mai multe, noi o „deturnăm”, căci pe mulţi suferinţa nu-i înnobilează, ci-i înăcreşte şi înrăieşte rău.

Păi, tocmai asta e: ne credem buricul Pămîntului, ba chiar al Lumii, văzute şi nevăzute! Unii chiar aşa şi zic: „noi – intelectualii deştepţi, el poporul imund” … cît de proşti putem fi!
Păi, tocmai asta e: ne pierdem în fleacuri şi cu fleacuri, uitînd esenţele: Iubirea – Credinţa – Speranţa! Şi asta ne costă nefericire …
Păi, tocmai asta e: Proşti sînt toţi cei care par şi jumătate din cei care nu par!*
Păi, tocmai asta e: dacă ajungem să recunoaştem, s-ar zice că sîntem salvaţi. Dar, o facem?
Stela-Maria Ivaneş

* Proşti sînt toţi cei care par şi jumătate din cei care nu par (Garcian).