Profesor emerit Mircea Bejan: Inginerii, inventatorii și oamenii de știință sunt reperele societății moderne

Profesorul emerit Mircea Bejan al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, prezintă, pentru cititorii cotidianului „Făclia”, cel de-al cincilea volum al suitei „INGINERIA – ARTĂ SAU MEȘTEȘUG”, apărut în debutul acestui an.

Inginerii, inventatorii și oamenii de știință sunt reperele societății moderne

Reporter Făclia: Dumneavoastră, domnule profesor universitar Mircea Bejan, organizaţi, de ani buni, importante manifestări academice menite să evidenţieze rolul major al inginerului în industria şi economia naţională. O suită de cinci volume apărute sub titlul „INGINERIA ARTĂ SAU MEȘTEȘUG” ne convinge că inginerii sunt, în fapt, cercetători ştiințifici în diverse domenii de specialitate, sunt creatori de produse inovative, menite să genereze progrese în mecanismele industriale. Inginerii profesează în proiectarea, organizarea, conducerea și întreținerea proceselor tehnologice din industrie, agricultură, dar și din administrație. Să le prezentăm, aşadar, cititorilor „Făclia”, volumul al V-lea al suitei amintite, apărut în debutul acestui an. Fiecare din cele nouă capitole ale volumului este captivant.

Prof. univ. dr. Mircea Bejan: Inginerii, împreună cu inventatorii și oamenii de știință, reprezintă reperele societății moderne. Prin munca lor, oamenii de știință descoperă secretele ascunse ale naturii, pe care inginerii – cu inteligență și imaginație – le utilizează spre a produce bunuri materiale în favoarea societății, a oamenilor, a civilizației. Sistematizarea în relativ puține pagini a celor mai semnificative înfăptuiri inginerești din domenii foarte diverse, sugerarea și creionarea unor perspective de viitor în aceste sectoare, iar în cadrul unor subiecte discutabile și controversate, prezentarea acelor convingeri, prejudecăți și aspecte ce se transmit percepției și cunoașterii noastre (prin unele mituri și legende propagate de-a lungul timpului), tocmai pentru a da posibilitatea cititorului să discearnă și să-și formeze o părere proprie cât mai realistă, cât mai apropiată înțelegerii și opiniilor personale, au constituit imperativepresante și în finalizarea volumului al V-lea. Prezenta lucrare are 944 pagini şi este bogat ilustrată cu peste 1100 de fotografii.

Reporter Făclia: Primul dintre capitole este dedicat unei invenţii inspirate de zborul libelulei – elicopterul -, care poate decola şi ateriza pe verticală. Primele schițe de elicopter au fost realizate de Leonardo da Vinci. În 1754 Mihail Lomonosov realizează primul model cu elice acționată de arc.

Prof. univ. dr. Mircea Bejan: O “specie” aparte de “zburătoare” create de inteligența umană este elicopterul.

Din expresiile helikos (helix) și pteron (aripă), Gustave Ponton d’Amécourt a inventat cuvântul „elicopter”. Aparatul de zbor la care sustentația este asigurată prin una sau mai multe elice cu ax vertical (în termeni științifici poartă numele de rotoare, elicopterele putând fi monorotoare, birotoare sau cu mai multe rotoare), antrenate de motoare cu piston, turbomotoare, chiar motoare cu reacție, reprezintă o mașină extrem de versatilă, de neînlocuit în activități civile sau militare. Elicopterele pot face multe lucruri pe care avioanele nu le pot face: se pot mișca drept în sus sau în jos și se deplasează în aer fără a se mișca; pot zbura, de asemenea, înapoi și în lateral; pot chiar să decoleze sau să aterizeze fără existența vreunei piste amenajate. S-ar putea spune că elicopterul este o adevărată minune inginerească la a cărui dezvoltare au contribuit atât niște genii ale aerodinamicii, cât și interesul militarilor pentru a avea aparate de zburat capabile să aterizeze și să decoleze aproape oriunde. Primul capitol al cărţii, Elicopterul prezintă avantajele și dezavantajele elicopterelor; aerodinamica acestui aparat de zbor, un scurt istoric al elicopterului, principii și realizări de zbor, surprinzătoarea viziune a unui elicopter pe Marte; elicopterul american McDonnell Douglas AH-64 Apache; Gheorghe Botezatu – românul care a creat, acum 100 de ani, cel mai bun elicopter din lume. În 1930, inginerul rus de aeronave Igor Sikorsky (1889-1972), vrăjitor al aeronauticii, nutrea convingerea că viitorul avionului şi al călătoriilor prin aer îl reprezenta zborul vertical.

Reporter Făclia: În ceal de-al doilea capitol al cărţii, intrăm, fascinaţi, într-o bibliotecă a inginerului…

Prof. univ. dr. Mircea Bejan: Într-adevăr, citim aici despre Arta de a-ți forma o bibliotecă, despre renumita Bibliotecă din Alexandria, cea mai renumită bibliotecă a Antichităţii, cu peste 900.000 de pergamente; Biblioteca lui Celsus din Efes, construcţie din 117 d.Ch., dedicată guvernatorului Asiei, Gaius Julius Celsus. Apoi avem la dispoziţie, în acest capitol,date despre frumoasa Biblioteca Zhongshuge-Jangzdou (Shanghai, China); despre Casa de Editură Larousse, specializată în dicţionare; despre Primul dicționar tehnic românesc; despre Dicționarul Academiei Române (Dicționarul Tezaur) și Atlasul lingvistic; Şi, cu totul atractiv, aflăm despre un „Dicționar de vorbe esențiale”, alcătuit de Iulian Boldea, în 2012, care reuneşte cele mai importante şi mai cunoscute „citate, maxime, reflecţii, paradoxuri ale unor personalităţi ale culturii, ştiinţei şi artei universale. Filosofi, scriitori, oameni de ştiinţă, artişti sunt reprezentaţi în paginile acestei cărţi prin formulări sintetice, paradoxale, sugestive, care le exprimă concepţia despre lume, despre viaţă, destin sau divinitate”.

***

Capitolul al III-lea Anticiparea viitorului științei și tehnologiei.

Magie sau pură coincidență, unii oameni au prezis cu acuratețe ceea ce se va întâmpla în viitor. Adevărul exprimat de un proverb chinezesc: „Cel care ar putea să prevadă desfășurarea lucrurilor cu trei zile înainte ar fi bogat pentru mii de ani“, spune multe. În cadrul capitolului se prezintă sinteze care analizează unele previziuni despre schimbarea lumii:  Cele mai bune realizări inginerești din istorie  Transformarea energiei  Electronică Next-gen  Smartphone-ul și gadgeturile purtabile  Programul Spațial Apollo  Canalul Erie  Sistemul roman de distribuție a apelor  Catedrala Hagia Sophia – Sfânta Sofia. Sunt, totodată, prezintaţi oameni care au prezis viitorul, precum Nostradamus, apoi celebrul Jules Verne, scriitorul care a anticipat viitorul ştiinţei şi tehnologiei; inginerul John Elfreth Watkins care a văzut viitorul prin ochii trecutului și predicţii mai vechi de 100 de ani care s-au adeverit; futuristul Raymond (Ray) Kurzweil. Unii scriitori celebri au prezis viitorul cu o precizie uimitoare: Mary Shelley – transplantul de organe și electroterapia; Jonathan Swift care a prezis viitorul – sateliții lui Marte; celebrul vizionar Arthur C. Clarke – inteligența artificială.

Capitolul al IV-lea – Arhitectură neobișnuită are cea mai vastă întindere și tratare în cadrul volumului. De-a lungul mileniilor s-a spus că arhitectura ar reprezenta geneza tuturor științelor. Ludwig Mies van der Rohe (1886-1969), menționa: „Arhitectura începe când așezi cu grijă două cărămizi împreună.” Și „Mama artei este arhitectura. Fără o arhitectură proprie nu avem un suflet al propriei noastre civilizații.” – spunea Frank Lloyd Wright (1867-1959), unul dintre cei mai proeminenți și influenți arhitecți ai primei jumătăți a secolului XX.

„Aproape lunar, arhitecții chinezi reușesc să uimească lumea întreagă cu creațiile lor ieșite din tiparele convenționale – clădiri ascuțite, cu susu-n jos, sferice, răsucite. Aceasta este noua tendință în materie de arhitectură, constructorii fiind din ce în ce mai îndrăzneți și nonconformiști”; avem în acest capitol date despre cele mai înalte clădiri în România, arhitectura spațiilor deschise, clădirile cu certificat „verde”.

Capitolul al V-lea: Blindaj, armură, concepte inginerești. Capitolul al VI-lea: Artizani ai economiei românești. Capitolul al VII-lea: Ingineria – esența unor construcții memorabile; Capitolul al VIII-lea: Înfăptuiri inginerești inedite; Capitolul al IX-lea Ingineria și tehnica militară.

„Întotdeauna inginerul a avut o atitudine activă în legătură cu obiectul muncii sale, atât în etapa în care ingineria era meșteșug, cât și în prezent, când, după începutul secolului XX, a devenit știință şi artă”, afirmă prof. univ. dr. Mircea Bejan.

Carmen Fărcaşiu