Prof. univ. dr. Viorica NAGY: Radioterapia, la fel ca orice alt tratament, are şi efecte secundare, dar nu sînt efecte secundare de temut

Este o greşeală cînd se consideră că radioterapia poate afecta întregul organism. Efectele, şi benefice, terapeutice, dar şi efectele secundare sînt locale, loco-regionale – precizează, în interviul acordat ziarului Făclia, prof. univ. dr. Viorica Nagy, medic primar oncologie-radioterapie, şef Secţie Radioterapie III în cadrul Institutului Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca. 

– Cred că majoritatea pacienţilor care urmează să fie trataţi de cancer se tem cel mai mult de efectele secundare ale tratamentului. Care sînt efectele secundare ale radioterapiei şi în ce măsură pot fi ele ţinute sub control?

– Radioterapia, la fel ca orice alt tratament, are şi efecte secundare, dar nu sînt efecte secundare de temut. Asta, în primul rînd pentru că, la ora actuală, scopul acestor metode moderne de radioterapie, de care am amintit, este nu numai de a vindeca într-o măsură cît mai mare tumora, ci şi de a reduce efectele secundare la nivelul ţesuturilor din jurul tumorii, care, într-o anumită măsură, pot fi, totuşi, afectate.

Efectele secundare depind de localizarea tumorii. Radioterapia este o metodă terapeutică loco-regională şi are efect terapeutic, dar şi efect secundar, numai asupra tumorii, respectiv a ţesuturilor strict din jurul ei. Deci, nu are efect secundar asupra întregului organism. Efectul este loco-regional, şi este o greşeală cînd se consideră că radioterapia poate afecta întregul organism.

Efectele secundare depind, spuneam, de zona iradiată. De exemplu, dacă se iradiază un cancer de limbă, atunci efectele secundare sînt asupra cavităţii bucale. Sau, dacă se iradiază, de exemplu, un cancer de col uterin, efectele, şi cele benefice, dar şi efectele secundare, sînt asupra pelvisului. Sigur, aceste efecte secundare sînt efecte secundare acute.

Sînt două categorii de efecte secundare ale iradierii: efectele acute şi efectele tardive.  Efectele acute ale iradierii sînt cele care apar cam în a doua sau a treia săptămînă de iradiere şi sînt specifice organului unde este tumora. De exemplu, dacă, să spunem, se iradiază un cancer de esofag, atunci efectele secundare sînt asupra esofagului, unde este tumora. Se produc dificultăţi de înghiţire, de alimentaţie. Aceste efecte acute, însă, în toate localizările, dispar după terminarea radioterapiei cam în una-două săptămîni. Cealaltă categorie de efecte secundare, efectele tardive, sau aşa-numitele sechele ale radioterapiei, pot să apară şi la ani de zile după terminarea radioterapiei.

– În ce constau aceste efecte secundare tardive?

– Şi în acest caz, depinde de localizarea tumorii. De exemplu, dacă se iradiază cavitatea bucală, se iradiază, să spunem, glandele salivare şi pacientul nu mai are salivă. Este un efect secundar şi în timpul iradierii, dar mai intens tardiv, după terminarea iradierii. Este aşa-numita xerostomie, cînd pacientul nu are salivă, nu are gustul alimentelor, iar la vorbit întîmpină dificultăţi. Trebuie să subliniez însă că efectele secundare sînt rare.

– Efectele secundare tardive?

– Cele tardive, da. Nu sînt la mai mult de 10% din totalul cazurilor iradiate. Aceste efecte nu apar şi nu au o intensitate identică. Adică, pot să fie minore sau pot să necesite o intervenţie terapeutică.

Pe de altă parte, există metode de a reduce, sau de a trata aceste efecte secundare. Pacienţilor, de altfel, li se explică aceste efecte secundare înainte de începerea tratamentului şi totodată li se dau anumite indicaţii pentru a preveni sau a reduce aceste efecte.  De exemplu, în cazul cavităţii bucale, pentru că e foarte sensibilă, în timpul iradierii apar aceste efecte secundare care constau în senzaţie de arsură sau greutate la înghiţire. Şi atunci, pacienţilor li se recomandă să renunţe la fumat (în general, dar pe timpul iradierii în mod special), pentru că fumatul constituie un factor iritativ pentru mucoasa bucală. Se recomandă, la fel, să nu se consume alimente picante. Dacă sînt probleme la înghiţire, se recomandă să se consume mai mult alimente lichide sau care sînt pasate, dar cu conţinut energetic important. Sigur, se pot administra şi antiinflamatoare, fiindcă există şi tratamente speciale, dar este important şi ca pacientul să fie pregătit pentru a reduce aceste efecte secundare.

– Care sînt paşii care trebuie urmaţi în planificarea radioterapiei?

– Aşa cum deja am amintit, decizia de a efectua radioterapie se ia în cadrul unui comitet multidisciplinar, după care pacientul este îndrumat către medicul radioterapeut care îl tratează. Are loc consultul clinic al pacientului, din nou, de către medicul radioterapeut, care mai indică anumite investigaţii speciale, necesare pentru o localizare mai exactă a tumorii şi a extinderii acesteia. După aceea începe pregătirea radioterapiei, aşa-numita simulare a radioterapiei. Simularea se face la un aparat care este asemănător cu aparatul de iradiere externă, dar nu are fasciculul de radiaţii. La acest simulator se definesc, de fapt, parametrii iradierii, ai cîmpului, ai fascicolului de iradiere, cît de mare să fie fascicolul, cît de extins, în ce profunzime să fie administrată doza de iradiere. La ora actuală, aceste simulări le facem  cu ajutorul unui computer tomograf, pentru o delimitare cît mai precisă a tumorii şi a organelor sănătoase din jur. După aceea, radioterapeutul, împreună cu fizicianul, elaborează un plan de tratament personalizat pentru pacientul şi pentru tumora respectivă, care include doza de iradiere, cîte cîmpuri de iradiere să fie, fiecare cîmp în ce unghi să ţintească tumora, timpul de iradiere.

După ce este finalizat planul de tratament, pacientul este introdus la aparatul de iradiere propriu-zis, unde tehnicianul de radioterapie, împreună cu medicul radioterapeut şi, dacă este nevoie, şi cu fizicianul, verifică, în primul rînd, ca pacientul să fie aşezat în poziţia de iradiere deja precizată şi care trebuie să fie identică pe tot parcursul radioterapiei, după care are loc prima şedinţă de iradiere. Ceea ce trebuie să ştie pacientul este că, deşi este introdus izolat în această cameră de iradiere, unde este aparatul, el este urmărit tot timpul printr-un ecran de televizor şi poate comunica şi verbal, dacă este nevoie, cu tehnicianul sau cu medicul radioterapeut. Iradierea durează cîteva minute, 10-15 minute cu aşezarea pacientului, cu tot. Poziţia de tratament trebuie să fie foarte exactă, şi nu are voie să se mişte, pacientul, în timpul iradierii. În timpul în care este iradiat, pacientul nu simte nimic, deci radioterapia nu doare.

– Necesită internare, radioterapia?

– Nu. Este o iradiere care, în marea majoritate a cazurilor, permite tratament ambulator. Numai că la Institut, dar şi la alte centre de iradiere, sînt pacienţi care vin din toată ţara şi atunci este nevoie să fie internaţi. Sau, sînt cazuri mai speciale, cînd pacienţii au o stare generală mai agravată şi necesită şi îngrijire medicală.

– Cîţi pacienţi puteţi trata într-o zi, la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă”?

– În jur de 200 de pacienţi pe zi.

– Aveţi personal suficient, în secţie?

– Personalul este destul de deficitar, şi mă refer în primul rînd la tehnicienii de iradiere. Sînt aparate la care se lucrează în trei ture şi tehnicienii se schimbă. Întotdeauna trebuie să fie doi tehnicieni deodată, pentru că unul este la consola aparatului, iar celălalt merge cu pacientul la aparatul de iradiere.

– Sînt mai afectaţi bărbaţii de cancer decît femeile, sau invers?

– Nu există o diferenţă, diferenţele sînt doar în ceea ce priveşte localizările tumorale. De exemplu, la femei e mai frecvent cancerul mamar, la noi în ţară – cancerul de col uterin, dar tot mai mult apare şi cancerul pulmonar. La bărbaţi – cancere digestive, de prostată, cancerul pulmonar.

– Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu spunea că, dacă este descoperit într-o fază incipientă, cancerul este vindecabil. Sînt vindecabili cei care fac radioterapie?

– Ceea ce se ştie, la ora actuală, este că 50% dintre pacienţii cu cancer, indiferent de localizare, se vindecă. Vindecare înseamnă pe ani de zile, peste 5 ani, adică nu se consideră vindecare dacă e vorba de… o lună.

– Cît timp, după tratament, sînt monitorizaţi pacienţii care au făcut radioterapie?

– Pacienţii noştri sînt urmăriţi, monitorizaţi, continuu. Această monitorizare se face şi în timpul, dar şi după terminarea radioterapiei, prin controale periodice.

– Ce înseamnă „controale periodice”?

– În primul an, pacientul este chemat la interval de trei luni, în al doilea an – la interval de şase luni, iar după aceea controalele sînt anuale. Pînă nu demult, intervalul acestor monitorizări a fost pînă la 5 ani, dar la ora actuală s-a extins şi se consideră că pe tot parcursul vieţii este nevoie de această urmărire a pacienţilor. Bineînţeles, perioadele pe care le-am amintit se respectă dacă pacientul nu are probleme. În cazul în care apar probleme, pacientul revine pentru control ori de cîte ori este nevoie. Avem pacienţi care revin pentru control şi după 20-25 de ani.

– Bine, sănătoşi?

– Da! Şi e o mare satisfacţie şi o mare bucurie să întîlneşti pacienţi peste care au trecut anii.

– Mi-aţi spus, cînd ne-am întîlnit, că aţi avut pacienţi tineri şi v-aţi bucurat cînd au venit la control deja cărunţi.

– Asta este cea mai mare satisfacţie. Avem rezultate foarte frumoase, chiar în cazuri avansate, de boală. O confirmare sînt şi studiile clinice, prin care ne evaluăm rezultatele, şi cu care putem să ne mîndrim, Institutul, fiindcă rezultatele noastre, în multe situaţii şi în multe localizări sînt comparabile cu cele de pe plan mondial. Şi aceasta este satisfacţia majoră: nu doar cînd întîlneşti un pacient pe care l-ai tratat cînd era tînăr, iar acum este cărunt, ci şi cînd statistica demonstrează că ai obţinut rezultate frumoase.

M. TRIPON