Prof. univ. dr. Ioan COMAN, şeful Clinicii de Urologie, Spitalul Clinic Municipal Clujana: Am investit prea mult timp şi suflet în Clinica de la Clujana ca să mă mut în altă parte

Concurenţa este binevenită şi are, în mod cert, efecte favorabile asupra bolnavilor cînd este vorba de medicină. Datorită competiţiei profesionale, medicina clujeană are, acum, doi poli ai chirurgiei urologice: Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal, al profesorului Mihai Lucan, şi Clinica de Urologie de la Spitalul Municipal „Clujana”, a profesorului Ioan Coman.

 Patru luni,  30 de oameni au lucrat voluntar, după orele de serviciu

 – În urmă cu zece ani v-aţi  mutat în casă nouă, cum s-ar zice. Cum a fost acel început din 2002?

– Mi-aduc aminte cu nostalgie că am fost primiţi cu braţele deschise. La acea vreme, la etajul al doilea al Spitalului „Clujana” era un număr de saloane, fără paturi, fără noptiere, fără chiuvete, şi cu un bloc operator impropriu. Privind în urmă, consider că a fost un gest eroic pe care echipa cu care am început activitatea la Clujana l-a făcut.

Timp de patru luni, doctori, asistente, brancardieri au lucrat voluntar, după orele de program, ca să fie selectaţi apoi în secţia nou-înfiinţată. În 24 de ore de la pornirea secţiei, datorită unui ajutor dumnezeiesc, ce a constat în donaţii din partea unor oameni  inimoşi care, spre lauda lor, nu vor să le fie făcut cunoscut numele, aveam 30 de paturi, 30 de noptiere, obiectele sanitare, mobilier pentru camera de gardă, iar sala de operaţii a fost funcţională încă din prima săptămînă.

– Cît de mare era echipa cu care aţi început activitatea în clinică?

– Eram, cu toţii,  30 de oameni.

– Cîţi dintre ei mai sînt în Clinica de Urologie?

– Am rămas zece din echipa de debut. Bănuiţi unde sînt ceilalţi!

– Au plecat afară?

– Confirm.

– Unde pleacă urologii români cînd pleacă?

– Ai noştri au plecat, în principal, în Italia, Franţa, Germania, Anglia, SUA, dar şi în alte ţări occidentale. Victor Matei Deliu, de pildă,  care a lucrat la mine în echipă, este  unul dintre cei mai mari specialişti cu expertiză în robotica urologică  din Italia şi din Europa, fiind directorul adjunct al Diviziei de Urologie a Institutului European Oncologic din Milano, Italia.

Urologia românească era la standarde acceptabile şi înainte de 1990

– Cum au găsit evenimentele de la finalul  anului 1989 urologia românească?

– Nu eram într-o situaţie dezavantajoasă, dimpotrivă. Profesorul Eugeniu Proca a fost cel care a ţinut stindardul sus în chirugia uro-oncologică. Acestuia i-a urmat profesorul Dorin Nicolescu, de la Tîrgu-Mureş, care a dezvoltat endo-urologia. Datorită  lor,  în anu1 1990, urologia românească era la standarde acceptabile.

– Chirurgia este din ce în ce mai dependentă de tehnologie.  Cum a fost realizată, în cazul dumneavoastră, tranziţia de la bisturiu la tehnicile noi?

– Pînă în 2002 am lucrat cu instrumentarul clasic. Ulterior am primit o donaţie de la UMF „Iuliu Haţieganu”, o trusă de laparoscopie. Am început să lucrez pe ea, deprinzînd tehnica la Clinica Chirugie 3, din Cluj-Napoca, alături de profesorul  Sergiu Duca. Următoarea etapă a fost în 2009, cînd m-am specializat în urologia robotică, cu aparatul de ultimă generaţie Da Vinci SiHD, intrat în dotarea Spitalului Municipal „Clujana”.

 Liste de aşteptare cu mii de pacienţi

– Numărul de pacienţi pe listele de aşteptare la clinica pe care o conduceţi este enorm. Care este explicaţia?

– Orientarea clinicii către tehnici minim invazive cum sînt laparoscopia şi robotica, cu aplicaţii în patologia  auxiliară,  a determinat o creştere a adresabilităţii. La noi vin pacienţi din toată ţara, Clujul avînd o bună reputaţie, poate cea mai bună, în acest domeniu.

– Cîtă lume vine, de fapt, la clinică, pe an? Care este ordinul de mărime?

– Avem mii de  pacienţi, anual, şi liste lungi de aşteptare, din cauza numărului limitat de paturi pe care îl deţinem: 30. Avem însă o veste bună. Vom deschide la Spitalul Clinic „Clujana” un al doilea bloc operator, care va fi situat  la etajul al doilea al clădirii. Datorită acestui lucru, va creşte rulajul şi, în consecinţă, vor fi scurtate listele de aşteptare.

– Cît se aşteaptă acum pentru o intervenţie chirurgicală?

– Cîteva luni, două-trei.

Numărul bolnavilor s-a mărit odată cu creşterea speranţei de viaţă

– Care este tendinţa în manifestarea bolilor urologice? A crescut numărul bolnavilor?

– Există o creştere care este determinată de faptul că s-a mărit speranţa de viaţă. Iar bolile  pe care le tratăm  noi sînt cele ale persoanelor ce sînt incluse în aşa-numita „vîrstă a treia”.

– Care sînt cele mai frecvente boli ale pacienţilor dvs?

– Cancer de rinichi, prostată, vezică urinară, litiază reno-ureterală, adenomul de prostată, malformaţiile tractului uro-genital, tumori de suprarenală ş.a.

– Cît de frecvent este cancerul de prostată?

– Foarte frecvent. Unii specialişti susţin că dacă bărbaţii ar trăi 120 de ani, ar muri toţi de cancer la prostată. Serios vorbind, ştim sigur că este o legătură între această boală şi vîrsta pacienţilor. În lume, acest tip de cancer este al doilea ca incidenţă în patologiile de cancer la bărbaţi, după cel bronho-pulmonar.

– Operaţi numai persoane adulte?

– Nu. Din păcate avem şi cazuri de copii cu maformaţii ale rinichilor, ale  tractului uro-genital.

– Cît de mare vă este echipă după zece ani de activitate?

– Ne-am dublat numărul. Acum, în echipă sîntem 30 de doctori, 15 medici specialişti primari, plus 15 rezidenţi,  şi 30 de asistente şi infirmiere.

– Aveţi probleme cu banii?

– Cine nu are? Sistemul este subfinanţat şi, din păcate, adesea anumite lucruri trebuie cumpărate de pacienţi.

 Numai consumabilele pentru o operaţie cu Da Vinci costă 2000 de euro

 – Desfăşuraţi activitate ştiinţifică?

– Desigur. În 2008 am înfiinţat la Cluj-Napoca Societatea Ştiinţifică Medicală  AMROMA (Aging Male Romanian Medical Association), sub egida căreia am organizat mai multe  congrese naţionale cu participare internaţională, dar şi cursuri cu medici de familie şi urologi din ţară şi din străinătate. Evident, am promovat divizia laparoscopică şi robotică.

– Revin la bani. Cît costă o operaţie cu robotul?

– Relativ mult. Consumabilele, doar, costă 2000 de euro. Dar numărul operaţiilor este limitat de către Ministerul Sănătăţii.

– La cît?

– Prin Programul Naţional sînt finanţate 150 de operaţii pe an.

– Cîţi roboţi Da Vinci sînt în România?

– Cinci, patru în Bucureşti şi al nostru, la Cluj-Napoca. De funcţionat funcţionează, însă, cel de la Institutul Clinic Fundeni, unde profesorul Irinel Popescu face chirurgie digestivă,  şi al nostru, pe care se face chirurgie generală şi urologie.

– Care este preţul  unui asemenea robot?

– Peste tot în lume, Da Vinci, care este produs de o companie americană, costă aproximativ două milioane de euro. La noi, în România, cele două aparate Da Vinci SiHD au fost cumpărate cu o parte din banii proveniţi din taxa pe viciu.

 Soluţia Coman, prezentată la simpozionul „Progrese în uro-oncologie”

 – A fost lungă sau scurtă  tranziţia de la bisturiu la chirurgia cu robotul?

– Curba de învăţare a fost scurtată semnificativ de laparoscopie. Altfel, aş fi avut nevoie de o perioadă mult mai lungă de „iniţiere”.

– Care este cea mai bună performanţă a chirurgului Ioan Coman prin intermediul lui Da Vinci SiHD?

– Am o premieră naţională care face deja obiectul unor comunicări ştiinţifice. Este vorba despre extirparea vezicii canceroase cu toţi ganglionii din zona pelviană şi înlocuirea vezicii cu un segment de intestin din care se face o pungă cu toate proprietăţile vezicii urinare, fără să deschidem abdomenul. Numele ştiinţific al metodei nu vi-l spun, ca să nu  enervez cititorii. Are  o mulţime de litere.

– Cînd o să  fie revăzută această  „soluţie Coman”, ca să-i spun aşa?

– Tocmai marcăm împlinirea a zece ani de activitate a Clinicii de Urologie din Spitalul Clinic Municipal „Clujana” prin organizarea simpozionului „Progrese în uro-oncologie”. Acolo va fi prezentată operaţia care va fi, de altfel, transmisă în direct din sala de operaţie a clinicii noastre urologice în Amfiteatrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”. De altfel, în Aula Magna a UMF vor mai  fi văzute alte patru operaţii realizate în clinica noastră.

– Vor fi participanţi străini la simpozion?

– Desigur. Vor veni  invitaţi, nume de primă mărime din Italia, Franţa, Anglia, Olanda.  Pe lîngă urologi, vor veni şi oncologi, anatomopatologi şi ginecologi. Sublinez că la simpozionul nostru vor veni chiar şi asistentele medicale cu practică în domeniu, pentru care am organizat o sesiune distinctă.

 Echipa – cea mai mare realizare

 – Care a fost cea mai mare realizare în cei zece ani la conducerea Secţiei de Urologie de la Spitalul Clujana?

– Eu i-aş spune bucurie. Este vorba despre echipa pe care am reuşit să o coagulez, şi mă refer la Crişan Nicolae, Mihaly Zoltan, Dan Stanca, Călin Giurgiu, Carmen Lăpuşan, Cristian Manea şi Paul Prunduş. Evident că nu i-am uitat pe cei care i-am format şi i-am pus la dispoziţia altor centre medicale. Este cazul doctorului Bogdan Petruţ (Institutul de Oncologie “Ioan Chircuţă” din Cluj-Napoca),  al lui Daniel Porav Hodade, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş, a  doi urologi care lucrează la Spitalul Judeţean Satu-Mare, Cristian Rusu şi Bogdan Feciche. Aceştia sînt cei care au rămas în ţară.

– Din ce parte a ţării sînt pacienţii clinicii dvs?

– Mă asaltează oameni din toată ţara, inclusiv din Bucureşti.

– Ştiu de la cei cu care lucraţi că aveţi operaţii care durează 10-12 ore. Sînteţi şi prorector la UMF „Iuliu Haţieganu”. Cum staţi cu timpul?

– În glumă v-aş spune că n-am timp să vă răspund. Stau rău, ca toţi chirurgii. Dar şi listele de aşteptare sînt lungi, iar pacienţii trebuie operaţi. După ce deschidem al doilea bloc operator o să fiu mai uşurat, o să stau în spatele echipelor de chirugi tineri.

 Alternativa la intervenţia chirurgicală

 – Aveaţi o campanie pentru depistarea precoce a cancerului de prostată la bărbaţii de peste 50 de ani…

– Aveam şi mai avem. Se numeşte „Fii Tu Primul”. Mii de bărbaţi au  aflat, în urma testului rapid de sînge PSA, dacă suferă de această afecţiune. Am luat în evidenţele noastre, în perioada 2005-2009, 10.000 de bărbaţi clujeni, din cei aproximativ 95.000. Campania merge mai departe, în permanenţă fiind intrări noi.

– Care este alternativa la intervenţia chirugicală în bolile urologice?

– Pînă în  2005 era utilizatiă castraţia chirurgicală, iar dupa 2005 s-au  dezvoltat la Cluj tehnici de extirpare medicală a cancerului prostatic. Pe lîngă operaţiile laparoscopice, pentru pacienţii cu afecţiuni  ordinare am dezvoltat brachiterapia (grăunţe radioactive care se implantează în prostată), prin dr Kacso Gabriel,  şi criochirugia (îngheţarea prostatei), realizată de Valerian Lucan (LucMed) şi terapia cu ultrasunete şi HIFU (ablaţia tumorii prostatice cu ultrasunete), la Clinica EndoPlus (dr. Cristian Manea).

– Care sînt cauzele cancerului de prostată?

– Nu se cunosc cauzele, spre deosebire de cancerul de vezică, unde se ştie că nicotina este una din cauze şi, pînă nu demult, consumul de apă din apropierea grajdurilor, care conţinea nitriţi şi nitraţi. Expuse la acest tip de cancer sînt şi persoanele care lucrează în mediul chimic, chiar şi pictorii.

– O să vă mutaţi vreodată de la „Clujana”?

– Nu. Am investit prea mult timp, suflet şi pasiune în acel loc ca să mă mut în altă parte.

Maria Sângeorzan