Prof. univ. dr. Anca BUZOIANU: Este o provocare să fii un decan tînăr

La vremea cînd a fost aleasă decan al Facultăţii de Medicină, pentru primul său mandat, era cel mai tînăr membru al Consiliului profesoral, un Consiliu în care erau doar 4 femei, dintre 30 de profesori.

„Este o provocare să fii un decan tînăr” – spune, acum, prof. univ. dr. Anca Buzoianu, prima femeie care a ocupat şi ocupă, pentru al doilea mandat, funcţia de decan al Facultăţii de Medicină clujene. Remarcînd, totodată, că provocarea majoră a fost, cel puţin la început, să demonstreze nu numai că face faţă, dar şi că aduce un suflu nou şi un plus de valoare şcolii care a format-o.

Provocările pe care le presupune funcţia de decan al Facultăţii de Medicină, studenţii şi profesorii de ieri şi de azi, realizările de pînă acum şi proiectele de viitor – sînt doar cîteva chestiuni asupra cărora am insistat în interviul pe care prof. univ. dr. Anca Buzoianu l-a acordat ziarului Făclia.

– Sînteţi prima femeie care ocupă scaunul lui Iuliu Haţieganu; altfel spus, prima femeie decan al Facultăţii clujene de Medicină. A fost o ambiţie?

– Nu cred că putem vorbi de ambiţie; nici un medic, atunci cînd termină facultatea, nu îşi propune să ajungă decan. Ambiţia mea a fost să ajung un profesionist bun, să devin medic bun şi dascăl bun. Încă din facultate mi-am dorit să devin cadru didactic, mă uitam la profesorii şi asistenţii mei ca la nişte semizei, mi se părea cea mai frumoasă profesie dintre toate. La vremea aceea era un vis mult prea îndepărtat, irealizabil, nu aveam background-ul necesar pentru a accede la cariera didactică. După Revoluţie, am avut marea şansă să intru în corpul didactic al Facultăţii de Medicină şi de atunci mi-am dorit să devin un dascăl bun.

Dacă mă intrebaţi de ambiţie, pot spune că am avut ambiţia să ajung profesor universitar, urcînd toate treptele ierarhiei didactice, de la preparator şi pînă la profesor universitar, în anul 2006. Pot spune că am muncit foarte mult, dar am ajuns să îmi îndeplinesc mai mult decît visurile, pentru că niciodată nu m-am gîndit că voi ajunge decan al Facultăţii de Medicină. Cred că pentru mine a fost o şansă deosebită şi, totodată, o mare provocare.

– Care sînt principalele provocări pe care le presupune funcţia de decan al Facultăţii de Medicină?

– O primă provocare a fost, pentru mine, chiar alegerea mea ca decan, fiind prima femeie care a ocupat această funcţie în cei 140 de ani de existenţă a Facultăţii de Medicină din Cluj. Şi acum sînt cuprinsă de emoţie respectuoasă la gîndul că ocup aceeaşi funcţie cu profesorul Iuliu Haţieganu, primul decan al Facultăţii de Medicină din Cluj, poziţie ocupată de atunci de mulţi corifei ai şcolii medicale clujene. De asemenea, este o provocare să fii un decan tînăr. La vremea cînd am fost aleasă pentru primul meu mandat, eram cel mai tînăr membru al Consiliului profesoral, forul care conduce facultatea şi în care de regulă intră doar numele grele ale şcolii de medicină.  A fost un Consiliu în care eram doar 4 femei, dintre 30 de profesori, iar eu eram cea mai tînără dintre toţi membrii Consiliului, într-o poziţie în care, aşa cum aţi menţionat, nu mai fusese nici o altă femeie, iar comunitatea academică avea anumite aşteptări…

A fost, cu siguranţă, o provocare majoră să demonstrez nu numai că fac faţă, dar şi să aduc un suflu nou şi plus de valoare şcolii care m-a format, pe care o iubesc din tot sufletul meu. Cred că am reuşit să dovedesc acest lucru, pentru că la al doilea mandat am fost aleasă în Consiliul facultăţii cu cel mai mare număr de voturi din facultate.

Una dintre cele mai importante provocări a fost pentru noi să ajungem şi să rămînem cea mai bună şcoală de medicină românească. Facultate modernă şi dinamică, medicina clujeană se individualizează printr-o ofertă educaţională atractivă: patru programe de studiu la nivel de licenţă, unsprezece masterate, şi pregătirea în toate specializarile pentru rezidenţiat, misiunea echipei de conducere fiind creşterea permanentă a calităţii actului didactic şi implicit a actului medical.

O altă provocare pe care mi-am asumat-o împreună cu colegii mei şi care a fost de fapt viziunea pe care am propus-o cînd am candidat, a fost internaţionalizarea şcolii de medicină clujene, transformarea facultăţii noastre într-un lider în oferta de servicii educaţionale nu numai în România, dar aspirăm la o relevanţă cît mai pregnantă la nivelul Europei Est Centrale, prin dezvoltarea programelor de studiu în limbile engleză şi franceză. Putem spune că acest obiectiv a fost atins, astăzi facultatea noastră fiind facultatea cu cel mai mare număr de studenţi străini din România. De remarcat că Facultatea de Medicină din Cluj este printre puţinele facultăţi din lume care oferă o specializare – medicina – în trei limbi: română, engleză şi franceză. Datorită calităţii deosebite a pregătirii lor, absolvenţii secţiilor străine ale facultăţii noastre se transformă în ambasadorii şcolii medicale clujene în toate colţurile lumii, crescîndu-i acesteia renumele şi valoarea.

Un alt obiectiv al echipei noastre a fost introducerea în curricula facultăţii a metodelor moderne de predare şi învăţare, preponderent în pregătirea practică a studenţilor noştri, avînd în vedere că medicina este o profesie practică prin excelenţă. Medicul trebuie să ştie să facă anumite manopere medicale cu mîinile lui. În acest scop am introdus în curriculum Abilităţile practice de bază şi Antrenamentul în Centrul de Simulare, oferind oportunităţi de învăţare şi exersare pentru toate nivelurile de manopere medicale, de la simplele injecţii intravenoase şi pînă la proceduri chirurgicale complexe. Noile metode de învăţare bazate pe simulare permit studenţilor cîştigarea competenţelor şi atitudinilor adecvate, fără riscuri asupra pacienţilor, avînd ca scop creşterea siguranţei actului medical.

O altă provocare importantă a fost, şi este încă, modernizarea curriculumului facultăţii şi adaptarea la tendinţele şi direcţiile de dezvoltare ale şcolilor medicale europene. La Facultatea de Medicină din Cluj am introdus în curriculum mai multe premiere naţionale, care ulterior au fost preluate şi de alte facultăţi din ţară, de la cele menţionate mai sus, la Primul ajutor medical, Comunicarea medic – pacient sau Învăţarea prin rezolvare de probleme.

– În această ipostază, de decan al Facultăţii de Medicină, este un avantaj sau un dezavantaj să fii femeie?

– Aceasta poate fi considerată o întrebare cu răspunsuri multiple, ca să fac o glumă didactică. Chiar dacă la început faptul că sînt femeie a putut să pară un dezavantaj, cred că în timp am dovedit că poate fi şi un avantaj.

Lăsînd gluma la o parte, cred că în orice poziţie ai fi, nu contează dacă eşti femeie sau bărbat atît timp cît eşti profesionist bun şi împlineşti aşteptările celor care te-au ales. Consider că cel mai mare avantaj al meu a constat în capitalul foarte mare de timp pe care l-am investit în conducerea facultăţii. Am învăţat foarte mult în aceşti 7 ani; administraţia este o meserie nouă, pe care o cunoşteam prea puţin la vremea alegerii mele ca decan, responsabilitatea şi totodată provocările au fost foarte mari şi nu am dorit în nici un fel să le înşel încrederea colegilor mei. Aşa că m-am apucat de lucru.

Cred că nu o să uit niciodată ziua de 6 februarie 2008, după ce m-a votat Senatul Universităţii ca decan, după euforia clipei şi felicitările colegilor, cînd m-am dus în biroul decanului, iar secretara şefă mi-a adus un vraf de hîrtii pentru semnat. Am avut un moment de anxietate, peste care am trecut amintindu-mi sfaturile mentorilor mei care m-au îmbărbătat tot timpul, m-au sprijinit şi nemijlocit m-au ajutat atunci cînd am avut nevoie. Şi am avut! În plus, m-am bucurat de o echipă de prodecani foarte puternică şi deosebit de unită.

Poate că a fost un dezavantaj faptul că, femeie fiind, mamă şi soţie, am luat foarte mult din timpul care ar fi trebuit să fie al familiei şi l-am investit în munca de la facultate, dar m-am bucurat întotdeauna de suportul necondiţionat al celor trei băieţi ai mei şi l-am inclus aici şi pe soţul meu.

– Cîţi studenţi are astăzi Facultatea clujeană de Medicină şi care sînt zonele din care ei provin?

– Facultatea de Medicină din Cluj are astăzi 4.200 de studenţi la ciclul de licenţă, 140 de masteranzi la cele 11 masterate pe care le oferim şi aproximativ 500 de doctoranzi, la specializările medicină generală, asistenţă medicală, fiziokinetoterapie şi recuperare medicală şi radiologie şi imagistică. Putem spune, aşadar, că sîntem, ca dimensiune, a doua facultate de medicină din România, iar după rezultatele obţinute de absolvenţii noştri la concursul naţional de rezidenţiat, în ultimii 10 ani ne-am situat constant pe locul 1.

Spre bucuria noastră, avem studenţi nu numai din Transilvania, dar şi din Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Suceava etc. Practic, avem studenţi din toate judeţele ţării, evident, majoritatea fiind din Transilvania.

– Faceţi parte din ultima generaţie de studenţi medicinişti de dinainte de ’89. Ce îi motiva pe tineri să aleagă profesia de medic înainte de Revoluţie şi ce îi motivează acum?

– Cred că este vorba de aceeaşi motivaţie de bază, şi atunci ca şi acum. Dorinţa de a-ţi ajuta semenii, de a alina suferinţa omului bolnav este chemarea fără de care nu ai ce căuta în această profesie. De asemenea, respectul de care se bucură medicii a fost şi rămîne foarte important în alegerea profesiei. Probabil astăzi putem vorbi şi de faptul că este o profesiune liberală care îţi permite să munceşti pe piaţa globalizată a serviciilor de sănătate, iar asta îi creşte mult atractivitatea. Însă, aşa cum am spus, dacă nu ai chemarea de a dărui din sufletul tău pentru a ajuta, mai bine îţi cauţi altă meserie.

– S-a schimbat ceva în felul de a fi al studenţilor de dinainte şi de după ′89?

– Şi înainte de ’89, ca şi acum, studenţii erau tineri, entuziaşti şi frumoşi la suflet. Asta nu s-a schimbat. Părerea mea e că atunci veneau mai bine pregătiţi din liceu, concurenţa era cu mult mai mare, iar selecţia mai severă. Se intra la medicină cu medii peste 9, iar asta spune ceva. Se învăţa pe rupte, pentru că exista spectrul repartiţiei în mentalul nostru, iar notele mici te îndepărtau cu sute de kilometri de casă.

În schimb, astăzi avem studenţi care gîndesc cu mult mai liber, sînt mai pragmatici, mai bine informaţi datorită exploziei digitale şi au marele avantaj al culturii moderne date de posibilitatea de a călători. Studenţii noştri de astăzi sînt mai pretenţioşi faţă de actul educaţional şi mult mai critici. Aceste lucruri trebuie să le privim ca provocări, să ne adaptam dinamismului generaţiilor tinere şi să devenim la rîndul nostru mult mai flexibili.

Evident, progresul rapid al medicinii şi al tehnologiei, schimbările în mentalitatea tinerilor care doresc să devină medici, mobilitatea profesională a absolvenţilor noştri au impus adaptarea educaţiei medicale la cerinţele moderne ale serviciilor de sănătate. Într-o societate globalizată, unde concurenţa acerbă obligă la practicarea standardelor de maximă exigenţă, formarea medicilor trebuie să urmeze două coordonate fundamentale: dobîndirea expertizei profesionale şi a abilităţilor practice necesare şi, în paralel, obţinerea unor competenţe superioare de comunicare, grefate pe o etică profesională ireproşabilă.

– În ceea ce priveşte profesorii, s-a schimbat ceva?

– Şcoala medicală clujeană a avut şi are dascăli deosebit de valoroşi. De mai bine de o sută patruzeci de ani, Facultatea de Medicină din Cluj a stat în slujba sănătăţii comunităţii, formînd generaţii întregi de medici bine pregătiţi şi devotaţi. Aceasta nu s-ar fi putut face fără dedicarea întregului corp academic, fără efortul şi dăruirea de zi cu zi a acestora.

Dacă doriţi să fac o comparaţie: cred că acum 25 de ani profesorii erau mai severi şi mai pretenţioşi faţă de, să le spunem, aspectele formale, cum ar fi ţinuta studenţilor, punctualitatea etc. Îmi aduc aminte că nu am intrat niciodată în amfiteatru după profesorii mei.

– Se poate face o comparaţie între oferta educaţională a facultăţii, de dinainte de ’89, şi cea de acum?

– În 1989, Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, aşa cum se numea la acea vreme, avea 4 facultăţi: medicină generală, pediatrie, stomatologie şi farmacie. În anul 1991, IMF Cluj a luat numele de UMF, iar din 1992 universitatea poartă numele ilustrului nostru mentor Iuliu Haţieganu.

Astăzi, Facultatea de Medicină din cadrul UMF Cluj are în oferta educaţională 6 specializări: medicină în limba română, medicină limbile engleză şi franceză – cu durata de 6 ani, asistenţă medicală – durata de 4 ani, precum şi specializări cu durată de 3 ani: fiziokinetoterapie şi recuperare medicală şi tehnicieni de radiologie şi imagistică. Toate aceste specializări sînt în acest moment foarte cerute pe piaţa muncii, iar absolvenţii lor pot să îşi exercite liber profesia în sistemele de sănătate europene, recunoaşterea studiilor fiind automată.

– Spuneaţi că Facultatea de Medicină din Cluj este facultatea cu cel mai mare număr de studenţi străini din România. Ce îi atrage pe studenţii străini aici?

(Răspunsul, în partea a doua a interviului, din ediţia de marţi, 17 februarie, a ziarului Făclia) 

M. TRIPON