Prof. Mariana POP: Meseria de dascăl reclamă, pe lângă competenţe, şi nişte inimi pline de dragoste

„Sunt convinsă că în viaţă nimic nu se petrece fără rost sau întâmplător. Chiar dacă nu percepem acest lucru în acest fel, eu am credinţa că tot ce facem, sau ne este dat să facem, e  legat de dragoste şi bunătate. Pentru mine nu există tristeţea provocată de un pahar gol, ci bucuria că mai există o picătură. Conştientă fiind că niciodată nu am avut parte de cele mai rele lucruri care mi se puteau întâmpla mie sau familiei mele, am avut noroc să realizez că vine un moment în viaţă când trebuie să dai celorlaţi. Timp avem destul, oricum nu este al nostru, doar  modul în care îl folosim ne aparţine” – spunea, într-un interviu din 8 august 2016, inspectorul şcolar general adjunct, prof. Mariana Pop, referindu-se la proiectul de pregătire şcolară a elevilor bolnavi de cancer internaţi la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, pe care îl iniţiase şi pe care îl coordona, fiind, în acelaşi timp, primul voluntar al proiectului.

„Am pornit acest proiect din dorinţa de a fi alături de cei care au nevoie, eu fiind ani la rând voluntar, şi aşa mi-am educat şi elevii şi fetele” – spunea, tot atunci, insp. şc. gen. adj., prof. Mariana Pop.

Declaraţia de acum, aceea că „meseria de dascăl reclamă, pe lângă competenţe, şi nişte inimi pline de dragoste”, nu face altceva decât să „lămurească” felul de a fi al unui inspector şcolar general adjunct care, înainte de a fi inspector, a ales să fie şi să rămână un mare OM.

– După părerea dvs, s-au făcut paşi înainte în învăţământul preuniversitar, din 2015 încoace, sau batem pasul pe loc?

–  Mi-e drag să văd că în judeţul nostru ne mândrim cu rezultatele sistemului de învăţământ la mai multe nivele ale discursului. E o schimbare de mentalitate importantă, cred, să asumi un sector ca parte din mândria ta de clujean. Mă aştept ca viitorul apropiat să ne demonstreze că se vor investi bani şi energie în proiecte ale învăţământului. Un pas important al evoluţiei sistemului mi se pare, însă, că încep să vină tineri bine pregătiţi în învăţământ şi sper în măsuri care să continue să încurajeze cariera didactică.

Tot pe partea de resursă umană, mi se pare important că reuşim să derulăm mai multe parteneriate la nivel european şi nu numai, care vizează activităţi de învăţare şi participare la reuniuni transnaţionale pentru elevi, sau mobilităţi de personal cu scop de formare continuă pentru cadrele didactice. În anul şcolar 2015-2016 au plecat în afara ţării, în proiecte finanţate prin programul Erasmus+, circa 19 directori, 107 cadre didactice şi 199 de elevi, participând astfel la peste 48 de activităţi transnaţionale. Practic, anual se derulează în unităţile de învăţământ din judeţul Cluj 20-25 de astfel de proiecte strategice finanţate prin acest program.

Încă o dată o spun, cu riscul de a fi repetitiv: nimic mai important pentru acest sistem decât oamenii care îl alcătuiesc şi colaborarea dintre ei: profesori-elevi-părinţi- reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi ai societăţii civile.

– Care consideraţi că sunt, în acest moment, cele mai mari probleme din învăţământul preuniversitar românesc şi, implicit, clujean?

– Nu aş spune că este o problemă determinantă, dar mi-aş dori ca părinţii să încerce să-şi cunoască mult mai bine copiii, să asculte de sfaturile profesorilor care îşi fac meseria serios şi implicat şi să nu îşi supună copiii la exerciţii de rezistenţă inutile.

Nu sunt puţine situaţiile când, după un an sau doi,  părinţii, având sub ochi experienţa copiilor lor, îşi doresc complet altceva şi îşi dau seama că nu au ales bine. Elevii intuiesc deja la pubertate, destul de bine, ce ar fi potrivit pentru ei, au diriginţi de ale căror sfaturi pot ţine cont, deci printr-o comunicare şi o atenţie reală oferită celuilalt se poate ajunge la o decizie corectă.

Le transmit părinţilor să nu decidă doar sub presiunea alegerilor anterioare realizate de  prietenii lor, de vecinii lor, ci, mai ales, să fie prietenii cei mai buni ai copiilor lor. Şi  trebuie subliniat că alegerile nu se rezumă doar la profilul real sau uman, ci şi la alegerea domeniului de pregătire în învăţământul profesional. Consilierea şi orientarea profesională sunt lucruri la care mai avem de muncit, pentru binele tuturor.

– În anul şcolar 2015-2016 aţi coordonat cel mai de suflet şi cel mai de succes proiect al IŞJ Cluj, proiectul „Voluntar pentru Educaţie”, derulat cu elevii internaţi la Institutul Oncologic „Dr. I. Chiricuţă” din Cluj-Napoca. Şi nu doar aţi coordonat acest proiect, ci aţi participat direct, ca voluntar, la activităţile cu copiii bolnavi de cancer.

În perioada vacanţei de vară aţi avut răgaz să „cântăriţi” rezultatele şi dificultăţile acestui proiect, să analizaţi izbânzile şi eşecurile. Ce anume v-a convins, mai tare decât eraţi deja convinsă la sfârşitul anului şcolar trecut, să mergeţi înainte, să continuaţi proiectul?

– A trecut deja un an şi cinci luni de când, conştientizând numărul mare de copii care se îmbolnăvesc de această boală perfidă, cancerul, am decis să începem acest proiect. Alături de colegii mei, cadre didactice din mai multe şcoli, ne-am format ca grup al voluntarilor pentru educaţie. Am fost 32 şi am lucrat cu 44 de copii internaţi.

Eram obligaţi să continuăm acest proiect şi în acest an, deoarece, eu am mai spus, cât timp vor fi copii care au nevoie de o mână de ajutor atunci când viaţa i-a pus la o mare încercare, vom fi alături de ei. Acest proiect trebuie să continue, atâta timp cât vor fi copii ce au nevoie de el. Şi e important să conştientizăm că  putem ajuta.

Acest proiect nu poate să fie oprit decât dintr-o rea voinţă sau din cauza lipsei profesorilor care să dăruiască voluntar, dar această ultimă variantă este, după mine, exclusă, cunoscându-mi colegii.

Să ştiţi că meseria aceasta de profesor reclamă, pe lângă competenţe, nişte inimi pline de dragoste – şi nu doresc să fie luate aceste cuvinte ca nişte cuvinte mari -, dar atunci când poţi să lucrezi după o zi de muncă, în condiţii deosebite şi cu situaţii deosebite, punând pe primul plan elevul, e într-adevăr un lucru care e de apreciat. Mă înclin în faţa colegilor mei care fac asta zilnic.

– Câţi dascăli sunt implicaţi în acest an şcolar în proiect şi câţi dintre ei sunt dintre voluntarii de anul trecut? Cum i-aţi găsit sau cum i-aţi recrutat pe cei noi?

– Tot mai mulţi profesori şi-au arătat disponibilitatea de a ajuta şi în acest an copiii internaţi. Anul acesta suntem o echipă parţial nouă, am rămas două treimi din echipa de anul trecut. Mesajul de completare al noii echipe a fost dat în luna octombrie, din nou, în tot sistemul de învăţământ clujean. Au fost multe înscrieri, dar am decis să intrăm doar cu o parte din aceştia, iar în funcţie de situaţiile apărute vom cere sprijin în primul rând celor care sunt pe lista de aşteptare.

– Dvs veţi preda şi în acest an elevilor internaţi la Institutul Oncologic?

– Da, voi continua să fiu voluntar, să predau matematică, să coordonez grupul de voluntari care intră în Institutul Oncologic şi să mă implic în strângerea de fonduri pentru copiii care sunt în situaţii disperate. Singură nu puteam să realizez nimic din toate acestea, sunt doar un singur om, dar mă bucur că am reuşit să-mi aduc alături oameni deosebiţi. Unii dintre ei sunt în grupul de voluntari, alţii sunt susţinători ai acestor activităţi şi aşteaptă să fie şi ei prezenţi la activităţi, iar alţii, foarte important,  sunt oameni buni, sensibili şi cu multă empatie faţă de cauza acestor frumoşi, dar încercaţi copii, şi ne ajută prin fonduri de susţinere. Tuturor le mulţumesc şi le doresc să aibă parte de bine şi să aibă copiii sănătoşi!

– Cu câţi copii aţi început acest an şcolar la Institutul Oncologic, ce vârste au şi în ce clase sunt aceşti copii? Din ce judeţe provin?

– Copiii şi părinţii ne aşteaptă zilnic să ajungem la ei, e o legătură care se formează inevitabil şi ducem cu noi o părticică din fiecare durere, din fiecare zâmbet al speranţei. Din păcate, în acest an şcolar avem înscrişi în proiect 22 de copii, din care 20 de copii sunt nou internaţi. E foarte trist că în loc să scadă numărul îmbolnăvirilor, acesta a crescut.

Statistic, copiii sunt din mai multe judeţe – din Suceava, Mehedinţi, Bistriţa-Năsăud, Bacău, Sibiu, Hunedoara, Covasna, Galaţi, Sălaj, Alba, Arad, Mureş, Maramureş şi din Republica Moldova. Lucrăm cu 7 elevi de ciclu primar, 10 elevi din ciclul gimnazial şi 5 elevi de liceu.

– Activităţile din acest an se desfăşoară tot pe bază de voluntariat şi tot după schema de anul trecut, s-au i-aţi adus îmbunătăţiri?

– Continuăm în regim de voluntariat cu profesorii implicaţi în proiect, deoarece este, în definitiv, cea mai bună variantă pentru rezultatele dorite – elevii sunt foarte diferiţi, sunt foarte multe situaţii când nu putem să lucrăm decât în salon, sunt elevi care nu pot să lucreze în anumite zile deoarece nu se simt bine şi, dacă am lucra cu mai mulţi odată, nu ar fi avantajos pentru ei. Nevoia ne-a făcut să dublăm anul acesta numărul de profesori la matematică şi română, în fiecare zi.

– Spuneaţi, într-un interviu din august 2016, că veţi propune Ministerului Educaţiei un ordin pentru şcolarizarea elevilor în spital, bazat pe experienţa clujeană din 2015-2016.

– Din fericire, ceea ce am transmis Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în timpul desfăşurării acestui proiect a dus la câteva schimbări în bine. În primul rând, elevii din clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a au fost cuprinşi în acest ordin, având dreptul la acest tip de şcolarizare, a fost redus numărul de elevi în grupe, dar tot nu ajută decât atunci când elevii sunt la acelaşi nivel. Mai sunt lucruri pe care le vom propune pentru a fi îmbunătăţite, de exemplu numărul de discipline la care se organizează pregătire în aceste programe.

– Care sunt câteva dintre planurile şi priorităţile dvs pentru 2017?

– Priorităţile noastre, ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, pentru a căror realizare mă voi implica în mod direct, vizează continuarea concentrării pe programe destinate învăţământului rural, pe promovarea învăţământului profesional dual sau simplu, pe asigurarea de şanse egale tuturor elevilor. Nu în ultimul rând, IŞJ consideră o prioritate susţinerea cadrelor didactice debutante în învăţământ.

Vom continua, apoi, cu activităţile de formare a directorilor de unităţi de învăţământ. Ne dorim şi îmbunătăţirea comunicării profesorilor cu părinţii, în special în privinţa consilierii elevilor pentru o corectă orientare în alegerea viitoarei cariere. În final, ne dorim ca toţi cei angajaţi în acest mare colos – sistemul de învăţământ clujean, care are aproximativ 10.000 de oameni –, să îşi spună în fiecare zi că a fost o zi de care este mulţumit şi că aşteaptă cu drag să vină a doua zi la şcoală, spre a-şi face meseria pentru care s-a pregătit.

Mi-aş dori să conştientizeze mai bine lumea că discutăm aici de oamenii ce lucrează în fiecare zi pentru a garanta competenţele elevilor ce le-au fost încredinţaţi spre formare de părinţi, în particular, şi de noi toţi, de societate, în general.

– Un gând pentru 2017…?

– Anul 2016 a fost unul cu cele mai bune rezultate, atât pentru elevi cât şi pentru profesori. Sper şi îmi doresc ca şi anul 2017 să vină cu lucruri şi cu rezultate la fel de bune!

La final, aş dori să vă mulţumesc pentru interesul cu care aţi reflectat toate cele realizate în acest an în sistemul de învăţământ clujean.

Vă doresc, dumneavoastră şi cititorilor dumneavoastră, sănătate, putere de muncă şi dorinţă de implicare în proiecte frumoase şi constructive.

Sărbători Fericite şi La mulţi ani!

– Sărbători fericite şi dvs şi colegilor dvs!

M. TRIPON