Prof. Mariana POP: 2016 – un an cu mari provocări instituţionale, pentru IŞJ Cluj

“Organizarea optimă a reţelei şcolare a judeţului; fundamentarea planului de şcolarizare pentru fiecare an şcolar, respectând legile în vigoare, constrângerile impuse sau situaţiile specifice fiecărei unităţi de învăţământ; încadrarea cu resursă umană în fiecare unitate; organizarea şi monitorizarea mobilităţii personalului didactic, a concursului de ocupare a posturilor/catedrelor vacante/rezervate; organizarea concursurilor de selecţie în corpul de experţi în management educaţional; monitorizarea activităţii manageriale a directorilor unităţilor de învăţământ; organizarea concursului de obţinere a gradaţiilor de merit pentru personalul didactic şi didactic auxiliar; monitorizarea programelor guvernamentale pentru elevi; coordonarea comisiei de sesizări şi petiţii, a compartimentului de proiecte educaţionale, a celui de educaţie permanentă şi a activităţilor extraşcolare, a învăţământului particular şi a alternativelor educaţionale” – sunt doar câteva din atribuţiile incluse în fişa postului inspectorului şcolar general adjunct, prof. Mariana POP. Un domeniu despre care domnia sa spunea, într-un interviu din 20 iulie 2015, că “cere multă implicare şi îţi oferă o continuă provocare”.

„Fiecare an cu provocările lui, dar toate sunt, în definitiv, privind înapoi, bucuria unor paşi parcurşi pe drumul spre ce ne-am propus în planul managerial pe termen lung” – declară, acum, prof. Mariana POP, adăugând că „Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj e o echipă”, în care obiectivele „sunt propuse împreună şi realizate, rând pe rând, tot împreună”.

– Spuneaţi, într-un interviu din iulie 2015: „Cînd m-am interesat, acum trei ani, înainte de a accepta numirea, ce atribuţii are un inspector şcolar general adjunct, mi-am zis că trebuie să fiu puternică pentru a putea conduce un domeniu aşa de mare cum este cel pe care îl conduc acum. Nici nu ştiam atunci cât de puternică!”. Cum priviţi lucrurile după încă un an şi mai bine de la acel interviu, având în vedere (şi) experienţa acumulată?

– Într-adevăr, au trecut deja patru ani şi jumătate de când am început o activitate complet diferită de cea de profesor de matematică, pentru care m-am format şi am profesat timp de 22 de ani. În 2012 am acceptat propunerea şi am considerat-o o mare provocare. Am conştientizat complexitatea acestei funcţii după ce am trecut, în primul an, de fiecare program, proiect, metodologie, concurs organizat sau monitorizat. Am muncit alături de echipele de inspectori şi directori să fie totul corect organizat şi transparent şi am descoperit din interior complexitatea unei astfel de activităţi. Acum e mai greu, deoarece s-au adăugat multe alte concursuri, proceduri, şi s-au diversificat activităţile.

Coordonez activităţile unui departament care se ocupă de resursa umană din judeţ (aproximativ 10.000 de persoane) şi de reţeaua şcolară, în acelaşi timp în care trebuie să mă asigur că programele ce ţin de dezvoltarea resursei umane, proiectele europene, activitatea extraşcolară şi proiectele educative sunt adaptate cerinţei celor din sistem (elevi şi profesori). Nu în ultimul rând, sfera mea de expertiză se întinde şi asupra managementului instituţional, un domeniu la care ţin foarte mult, pentru că e zona în care orice îmbunătăţire se simte rapid în sistem.

Domeniul e vast şi e normal să fie aşa; vorbim de unul dintre cele mai importante sisteme. Mă simt norocoasă că am o stare de sănătate bună, că mă animează un drag de oameni pe care l-am avut dintotdeauna şi care îmi garantează răbdare şi comunicare eficientă în relaţia cu ceilalţi.

– Care au fost câteva dintre provocările anului 2016 pentru inspectorul şcolar general adjunct Mariana Pop? Ce a fost mai greu sau ce a fost „mai mult” în activitatea dvs de inspector şcolar general adjunct, în 2016, faţă de ceilalţi ani?

– Fiecare an cu provocările lui, dar toate sunt, în definitiv, privind înapoi, bucuria unor paşi parcurşi pe drumul spre ce ne-am propus în planul managerial pe termen lung.

Provocările acestui an au fost generate de dorinţa noastră de a reorganiza reţeaua şcolară la nivelul municipiului Cluj-Napoca prin înfiinţarea celor două locaţii pentru nivelul primar, separat de cel gimnazial sau liceal (pentru Liceul Teoretic ,,Gheorghe Şincai”, respectiv Colegiului Naţional ,,Emil Racoviţă”) şi de organizarea, în calitate de preşedinte, a unui examen naţional, pe care îl numim, în sistem, dificil – tocmai pentru că implică multe persoane, iar situaţiile neprevăzute a căror rezolvare trebuie găsită rapid şi eficient sunt inerente -, examenul de bacalaureat, o noutate şi o provocare de menţionat fiind organizarea acestui examen în Institutul Oncologic, la domiciliul elevilor sau la penitenciar, pentru patru elevi. Apoi, toamna lui 2016 a venit cu o altă provocare. Aproape de pe o zi pe alta a fost nevoie să organizăm  concursul de ocupare a funcţiilor de director/director adjunct. Doar ca exemplu al anvergurii lui: prima zi de concurs a însemnat prezenţa a peste 1900 de persoane şi a fost o zi pe care am reuşit să o gestionăm fără să existe nici măcar o problemă.

Da, pot să spun că au fost mari provocări instituţionale în anul 2016, poate mai mari decât în 2015 şi cu siguranţă altele decât cele care vor veni.

– Cum apreciaţi că s-au desfăşurat concursurile pt elevi şi cele pentru dascăli, în 2016? Ce consideraţi că trebuie îmbunătăţit sau modificat în modul de organizare a acestor concursuri?

– Încă o dată, concursurile la nivel naţional, atât ale elevilor, cât şi ale cadrelor didactice, au dovedit că în judeţul Cluj avem rezultate foarte bune, ocupând locurile I sau II pe ţară. Competiţiile acestea ne arată un raport corect între interesul pentru performanţă la cel mai înalt nivel (numărul notelor maxime şi al premiilor, de exemplu, poate fi un indicator) şi constanta preocupare pentru asigurarea unui învăţământ de calitate la nivel mediu (practic, topurile naţionale se bazează pe calculul mediei notelor). Concursurile s-au desfăşurat corect, respectând metodologiile în vigoare. Noutatea ar fi evaluarea lucrărilor de la Evaluarea Naţională în alt judeţ, la fel ca la Bacalaureat.

De îmbunătăţit, ca întotdeauna, este ce; pot fi chestiuni specifice pentru situaţii punctuale care nu se referă, însă, la examenul naţional, în general.

– Au existat multe discuţii şi comentarii despre modul cum s-a organizat concursul pentru directori. Care este părerea dvs despre acest concurs?

– Concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante de director/director adjunct a fost organizat în baza unei metodologii specifice, valabile la nivel naţional, care respecta Legea Educaţiei adoptată în anul 2011. Faptul că în lege erau trecute aspecte care poate nu au fost atunci analizate foarte specific, ne-a cauzat, inclusiv la nivel judeţean, dificultăţi în organizare.  Astfel, am realizat că aveam de organizat  pentru ziua de concurs, 12 octombrie 2016, 216 comisii de concurs ce aveau, pe lângă coordonatorul comisiei, un inspector şcolar, câte două cadre didactice din fiecare unitate de învăţământ şi câte doi reprezentanţi ai autorităţilor locale, respectiv judeţene. În total, numai în comisii, aproximativ 1300 de persoane.

În cadrul autorităţilor publice locale a fost destul de greu să fie desemnate persoane diferite pentru fiecare comisie, drept urmare au fost situaţii în care un reprezentant al primăriei era nominalizat în şapte comisii.

A fost o provocare şi un efort mare pentru a programa aceste evaluări ale testelor scrise, astfel încât fiecare candidat să aibă şanse egale la evaluare, să nu lipsească nici un membru al comisiei, pentru a putea respecta metodologia întocmai. Uman, a fost dificil de implicat atâtea persoane diferite, dar metodologic am fost obligaţi să ne asumăm că trebuie să alegem această cale – care unora le părea cea mai dificilă -, pentru că era singura legală.

Am organizat, prin urmare, concursul în două centre mari de examen, au fost prezente aproximativ 1900 de persoane, deoarece pe lângă membrii comisiei de organizare a concursului, candidaţii, membrii fiecărei comisii de concurs, au mai fost observatori din partea sindicatelor, reprezentanţi ai consiliilor reprezentative ale părinţilor, respectiv reprezentanţi ai elevilor. Aş dori să transmit şi pe această cale mulţumirile noastre tuturor administraţiilor publice locale sau judeţene, precum şi membrilor comisiilor de concurs, pentru că au înţeles rigorile acestui concurs şi au răspuns pozitiv tuturor sarcinilor care au apărut pe parcursul etapelor lui. Ne-am asumat cu toţii că trebuie să organizăm fără eroare acest concurs – un moment important pentru managementul şcolar căruia i se oferea ocazia să îşi arate competenţa.

– Ce aţi reuşit să realizaţi până acum din ceea ce v-aţi propus, pentru mandatul de patru ani, atunci când aţi candidat pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct? Spuneaţi, în 2015, că obiectivele dvs se referă „în special la crearea de şanse egale elevilor din mediul rural, inclusiv prin stabilizarea cadrelor didactice în mediul rural, implementarea unor proiecte europene pentru consilierea elevilor pentru o orientare corectă în viitoarea carieră, implicarea operatorilor economici cu potenţial mare în promovarea învăţământului profesional şi angajarea absolvenţilor după finalizarea studiilor, crearea de condiţii cât mai bune tuturor copiilor în unităţile de învăţământ şi recompensarea muncii cadrelor didactice”.

– IŞJ e o echipă. Ne propunem împreună obiectivele, le realizăm rând pe rând, tot împreună. Am realizat, da, o bună parte din lucrurile pe care mi le-am propus împreună cu colegii mei din conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean, domnul inspector şcolar general Valentin Claudiu Cuibus şi domnul inspector şcolar general adjunct, Torok- Gyurko Zoltan. Mă bucură toate realizările care au vizat dezvoltarea învăţământului rural şi nu încetăm să ne propunem obiective în această sferă. Am pus accent pe elevii din mediul rural, organizând, la nivelul judeţului, parteneriatele între şcolile din mediul urban şi cele din mediul rural, pentru schimburi de bune practici şi îmbunătăţirea rezultatelor la examene sau concursuri. În altă direcţie, am intensificat consilierea elevilor cu privire la alegerea corectă a profilului liceului, am susţinut toate demersurile de popularizare a învăţământului profesional, promovând şi prin campanii radio şi online mesajele de susţinere a acestui tip de învăţământ.

Vorbind de mijloacele de creştere a calităţii actului educaţional, am propus un instrument de monitorizare a asistenţelor directorilor şi directorilor adjuncţi, analizate şi contabilizate la evaluarea anuală şi care, alături de alte măsuri, credem că a făcut să scadă sesizările din partea părinţilor – pentru că, am încredere, multe dintre probleme se rezolvă la nivel de şcoală, cum este şi firesc. Apoi, relaţia noastră, a Inspectoratului Şcolar Judeţean, cu autorităţile locale care au în administrare unităţile de învăţământ este una bună (şi nu e puţin lucru). În această direcţie ne preocupă să promovăm în sistem colaborarea eficientă dintre conducerile de şcoli şi primari, exemplele pozitive, pentru crearea de condiţii cât mai bune tuturor preşcolarilor şi elevilor. Pentru că dacă IŞJ lucrează pentru garantarea calităţii actului educaţional, primăriile sunt cele care, prin investiţiile pe care aleg să le facă în şcoli, pot garanta condiţii de studiu corespunzătoare. Aspecte sunt de îmbunătăţit şi în această zonă.

– Unde anume întâmpinaţi dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse?

– Rolul unui manager este tocmai de a identifica permanent lucruri de schimbat, iar expertiza intervine în identificarea celor mai bune metode prin care se poate obţine îmbunătăţirea.

În primul rând, ne propunem să eficientizăm comunicarea dintre partenerii noştri, părinţii, cu oamenii şcolii. Ne-am bucura să găsim metode mai bune prin care să apreciem public lucrurile bine realizate din sistemul de învăţământ, să reuşim să promovăm şi să susţinem oamenii care muncesc, care au rezultate, care au suflet şi care se implică. Toate cadrele didactice care nu au uitat că a fi profesor e egal cu a fi un exemplu pentru elevi trebuie susţinute şi apreciate deopotrivă de elevi, părinţi, comunitate şi media. Avem nevoie, în această meserie, de respectul celor din jur, e parte din ceea ce societatea îţi poate da înapoi în virtutea unei reciprocităţi. Îi învăţăm pe elevi lecţia respectului faţă de un Celălalt, dar ne confruntăm adesea cu părinţi, foştii noştri elevi, care au uitat uneori lecţia aceasta.

– După părerea dvs, s-au făcut paşi înainte în învăţământul preuniversitar, din 2015 încoace, sau batem pasul pe loc?

(Răspunsul, în ediţia de vineri, 30 decembrie, a ziarului Făclia)

M. TRIPON