Prof. dr. Ioan PISO: Clădirea vechii Primării este singura soluţie pentru Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

– Aţi avansat, cu cîtiva ani în urmă, ca soluţie pentru MNIT, achiziţionarea clădirii hotelului Melody, iar mai apoi, cea a hotelului Continental. De curînd aţi venit cu o propunere nouă, aceea a mutării MNIT în sediul fostei Primării, de pe B-dul Eroilor.

De ce aţi renunţat la primele două soluţii? De ce aceste prime două propuneri nu au găsit susţinere?

– Pentru achiziţionarea hotelului Melody formalităţile erau, în anul 2008, destul de avansate. Au fost făcute expertizele necesare şi, cu ajutorul Direcţiei pentru Cultură Cluj, a fost întocmit un dosar, pe care l-am trimis Ministerului Culturii. Acesta s-a arătat interesat, a cerut noi date, le-a primit, dar în 6 octombrie 2008 m-a dat afară din funcţie, iar de atunci pînă la reînscăunarea mea din 9 martie 2010 nimeni nu a mai suflat o vorbă despre Melody. Mai trebuie să amintesc că în august sau în septembrie 2008 am primit o scrisoare din partea unui avocat al Bisericii romano-catolice, prin care am fost înştiinţaţi că hotelul ar fi fost revendicat. Proprietarul a negat acest lucru, dar de fapt nu ştiu care este acum situaţia juridică a clădirii. Nici nu mai este foarte important. Melody şi Continentalul nu mai reprezintă pentru noi o soluţie, fiindcă se află în proprietate privată şi trebuie, deci, cumpărate. Or, la noi banii nu se dau pentru cultură, ci pentru firmele care şi-au găsit de lucru în cultură. Din banii promişi firmei ARTEX pentru reamenajarea expoziţiei se putea cumpăra cel puţin un palat. În ce priveşte Continentalul, aici nu se pot face nici un fel de modificări interioare, fiindcă este monument de categoria A. Nu poţi folosi ca muzeu un hotel, aşa cum a fost el iniţial conceput. Primăria veche este cea care îndeplineşte toate condiţiile.

– De ce consideraţi că este absolut necesară găsirea unui nou sediu pentru MNIT?

– Actuala clădire a muzeului a fost iniţial o fabrică şi i s-a adăugat o nouă aripă între cele două războaie. Nu se pretează unui circuit al vizitatorilor, are depozite umede şi nu are vizibilitate. Este o vină istorică a tuturor administraţiilor oraşului, de 150 de ani încoace, că nu au construit sau nu au destinat muzeului care înfăţişează istoria întregii Transilvanii un sediu comparabil nu numai cu mari muzee din străinătate, ci şi cu alte muzee din ţară.

S-au adăugat, recent, noi probleme, cauzate în cei trei ani de conducere interimară a muzeului. De pildă, noul acoperiş a fost proiectat şi construit peste aripa veche dimpreună cu planşee grele de beton, iar asta în ciuda faptului că specialiştii au avertizat în două rînduri, în scris, conducerea muzeului că în prealabil clădirea trebuie consolidată. În virtutea convingerii că „noi ştim mai bine”, această consolidare nu s-a făcut, iar acum crăpăturile din ziduri, pe zi ce trece mai accentuate, pun în pericol clădirea, împreună cu un patrimoniu unic în ţară şi cu personalul.

Aici trebuie să se implice autorităţile statului. O singură măsură nu este suficientă. Trebuie făcută urgent o expertiză, trebuie făcută consolidarea clădirii, ceea ce ar dura o perioadă îndelungată şi ar costa cîteva milioane de euro, la nevoie ar trebui evacuate bunurile de patrimoniu şi în orice caz ar trebui găsit un nou sediu. Cum să organizăm o nouă expoziţie într-o clădire care stă să cadă? Toate aceste chestiuni, eu, Piso, nu le pot rezolva. Am invitat la discuţia de acum două săptămîni 40 de demnitari din Cluj, adică prefectura, primăria, pe cei din Consiliul judeţean, din Consiliul local şi pe parlamentari, pentru a găsi soluţii radicale. Cum nu era rost de tăiat vreo panglică la vreun mall, nu a venit decît dl senator Alexandru Cordoş. Deşi au fost cheltuite şase miliarde de lei vechi, asanarea depozitelor s-a soldat cu un eşec. De cînd s-a desprimăvărat, umiditatea a crescut la 86% şi mă aştept să ajungă din nou la 98%. Presa a văzut  în ce condiţii este păstrat cel mai valoros patrimoniu istoric din ţară. Ministerul Culturii mă sfătuieşte să deschid ferestrele!

– De ce problema unui nou sediu pentru MNIT este pusă abia în vremea din urmă? Patrimoniul muzeului era acelaşi şi în urmă cu 15 ani, vizibilitatea muzeului era aceeaşi, starea clădirii nu era mult diferită de cea de astăzi…

– Este adevărat ce spuneţi, dar ideile evoluează tot aşa cum a evoluat şi ţara asta în ultimii 15 ani. Aveam totuşi o soluţie – extinderea muzeului. În 1995, Consiliul local i-a cedat muzeului cele două clădiri lipite de noi (str. C. Daicoviciu 4 şi Petrovici 17). L-am convins, în 1998, pe dl ministru Ion Caramitru să ne cumpere terenul viran din spate, unde acum avem o parcare. Pe acest teren şi pe locul celor două case ne puteam extinde, dublînd suprafaţa muzeului. Aici, în aripa nouă, urma să organizăm o nouă expoziţie. Nu am cumpărat bine terenul, că primarul Gheorghe Funar a trecut  cele două case în circuitul locativ. Am aflat abia după trei luni, cînd era prea tîrziu. Va fi socotit că naţiunea română are mai mult de cîştigat prin faptul că una dintre case a fost cumpărată de un membru al propriului partid decît printr-un muzeu care să facă cinste oraşului păstorit de dînsul. Acum ne mînă din urmă două împrejurări: precaritatea clădirii şi ambiţia Clujului de a deveni capitală culturală europeană.

 – Credeţi că sediul fostei Primării ar fi potrivit pentru un muzeu modern, de talie europeană?

– Da, este clădirea cea mai potrivită. Este arătoasă, construită într-un frumos stil neo-clasic, este foarte vizibilă, parcă invită la a fi vizitată, are spaţii generoase, se pot face intervenţii, de pildă prin adăugarea unei aripi în spate, are o curte interioară în care  maşinile muzeului pot fi adăpostite şi, mai ales, nu trebuie cumpărată, fiindcă aparţine statului.

– V-aţi interesat ce costuri ar presupune amenajarea unui muzeu de istorie, aşa cum ni-l dorim toţi, în clădirea fostei Primării?

– Nu, dar sînt convins că, dacă firma ARTEX are intenţii corecte, contractul cu ea poate fi adaptat la noua clădire. Ce nu s-ar putea face, în mod cinstit, cu cele 11 milioane de euro rămase?

– Aţi discutat cu cineva, dintre reprezentanţii autorităţilor, această chestiune, a mutării MNIT în clădirea fostei Primării?

– Am invitat toate autorităţile la muzeu tocmai pentru a discuta această chestiune. Acum urmează rutina: cereri de audienţă, telefoane, amînări etc., deşi într-o chestiune atît de importantă pentru Cluj ar trebui să ne venim unii altora în întîmpinare. Coordonez o comisie pentru patrimoniu, care face propuneri de proiecte în vederea candidaturii Clujului la calitatea de capitală culturală europeană. Primul punct este un nou muzeu în clădirea vechii primării. Cu şase săptămîni în urmă am trimis o primă variantă de propuneri tuturor autorităţilor, în primul rînd Primăriei. Nu cunosc nici o reacţie.

– Credeţi că va avea ideea dvs sustinerea necesară?

– Dacă nu aş fi un optimist, aş fi depus de mult armele, şi nu numai în privinţa muzeului. Am într-adevăr experienţele mele cu autorităţile, dar mă bazez pe clujeni şi ţin ca, în ciuda diversiunilor de tot felul, ei să fie cît mai corect informaţi prin presă. De obîrşie sînt hunedorean, iar clujean numai prin adopţie. Eu pe clujeni vreau să-i întreb dacă vor să aibă un muzeu la pretenţiile lor despre ei înşişi sau dacă nu vor. Dacă nu vor, să-şi mai reducă din pretenţii. Dacă vor, atunci să facă presiune asupra autorităţilor.

– În cazul în care soluţia dvs. ar fi acceptată, ce s-ar întîmpla cu vechea clădire a MNIT?

– Nu vom renunţa la o clădire care a jucat un rol atît de însemnat în cultura Clujului. Aici au lucrat cot la cot, timp de mai multe decenii, specialişti din trei mari instituţii academice. Clădirea trebuie consolidată prin subzidiri. Aşa, arată ca un măr frumos pe dinafară şi putred pe dinăuntru. Putem păstra unele dintre expoziţii, de pildă lapidariul medieval. În urma completării vechiului proiect de asanare a depozitelor, acestea vor putea fi refolosite. Tot aici vor putea rămîne birourile specialiştilor, biblioteca şi o parte a laboratorului. Muzeul Brukenthal din Sibiu se descurcă destul de bine cu patru palate. Nu cred că noi am huzuri într-un palat şi-un sfert.

– Dacă nu veţi găsi susţinere pentru soluţia avansată, ce altă soluţie vedeţi pentru MNIT? 

– Nici una. Nu ne putem aştepta să ne ajute Sfîntul Duh, dacă nu ne ştim ajuta singuri.

M. TRIPON