Prof. dr. Ioan Piso: „Dacă printr-un simplu muzeu, ca MNIT, s-a putut da un asemenea tun, de 13 milioane de euro, mă întreb cam ce tun se poate da, de pildă, la o autostradă?”

Prof. dr. Ioan Piso a declarat ieri, într-o conferinţă de presă, că nu a văzut, pînă acum, raportul Corpului de Control al primului ministru, publicat zilele trecute de presa centrală şi care face referire la plata ilegală, de către Ministerul Culturii, a sumei de 26 milioane de euro pentru Muzeul Naţional de Istorie „Grigore Antipa” şi pentru Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Potrivit raportului, citat de cotidianul „Adevărul”, Ministerul Culturii, condus de Theodor Paleologu, a plătit, în anul 2009, în mod ilegal, 26 de milioane de euro sub formă de drepturi de autor, iar banii s-au dus în cea mai mare parte pe „lucrări de construcţii şi amenajări care nu puteau fi încadrate la categoria drepturi de autor” (inclusiv pentru înlocuirea instalaţiilor sanitare sau a aparatelor de aer condiţionat). Conform aceluiaşi raport, publicat de „Adevărul”, la Cluj banii urmau să fie destinaţi reorganizării expoziţiei muzeului printr-o serie de lucrări constînd, printre altele, în înlocuirea sau refacerea finisajelor interioare la pardoseală, pereţi şi tavane, contractul MNIT cu firma Artex vizînd şi înlocuirea elementelor de tîmplărie de la uşi şi ferestre, dar şi asigurarea climatizării spaţiului interior cu echipamente de ultimă generaţie.

„Am auzit de raportul Corpului de Control al primului ministru în data de 1 iulie şi am trimis o adresă Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pe care am încheiat-o cu următoarele: «Vă rog să dispuneţi ca partea din raport care ne priveşte să-mi fie imediat trimisă. Vă rog să mă înţelegeţi că, din momentul numirii mele răspund personal de derularea contractului, ceea ce ar putea însemna semnarea, în anul 2010, a unor facturi de peste 5,5 milioane de euro, lucru pe care doresc să-l fac în cunoştinţă de cauză».(…) Nu am primit nici un răspuns. (…) Pe de altă parte, trebuie să subliniem că dl ministru Kelemen Hunor a oprit din prudenţă orice finanţare legată de amenajarea muzeului din Cluj. De cînd m-am întors eu, nu a mai fost executată nici o lucrare pe baza contractului cu firma Artex” – a declarat Piso.

Directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei a prezentat presei şi un memoriu adresat Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) şi transmis, în copie, şi Ministerului Culturii, în care arăta că lucrarea atribuită SC Artex Service International SRL nu reprezintă o creaţie intelectuală.
„Considerăm că lucrarea atribuită SC Artex Service International SRL nu reprezintă o creaţie intelectuală, o operă de artă, deoarece, potrivit prevederilor cuprinse în Legea 8/1996, opera de creaţie intelectuală nu se confundă cu suportul pe care îl utilizează spre prezentare. Or, în cazul nostru, din însuşi conţinutul contractului rezultă că operele aparţin MNIT, iar cedentul realizează doar suportul material în care aceste opere sînt cuprinse, spre a fi aduse la cunoştinţa publicului. Pentru a fi considerată operă de artă, lucrarea trebuie să se caracterizeze prin originalitate şi noutate. Originalitatea şi noutatea trebuie înţelese ca absenţă a anteriorităţii, adică lucrarea să nu se afle în raport de dependenţă cu o operă preexistentă. Or, lucrarea ce urmează a fi efectuată de cedent a mai fost realizată în aceeaşi concepţie şi pentru muzeul din Sibiu şi urmează a fi realizată şi pentru alte cîteva muzee din ţară. O altă condiţie a unei opere de artă este de a nu se mai interveni asupra ei. Dacă o lucrare declarată a fi operă de artă a costat 13.080.000 euro, ea ar trebui declarată ca făcînd parte din patrimoniul naţional. Asta ar însemna ca în viitoarea expoziţie a MNIT să nu mai poată fi schimbat nici un bec şi să nu mai poată fi modificată poziţia nici unui obiect din vitrine. Ajungem astfel în domeniul absurdului, ceea ce nu este în spiritul nici unei legislaţii. Concluzii: lucrarea de amenajare muzeală, obiect al contractului de cesiune, nu este o operă de artă şi nu se poate încadra în Anexa 2 B (legea Drepturilor de autor); încadrarea în Anexa 2 B s-a făcut cu intenţia vădită de a eluda aplicarea in integrum a OUG 34/2006; preţul contractului, exagerat de mare, a fost stabilit în mod discreţionar în scopul utilizării neeficiente a fondurilor publice” – arăta Piso în memoriul adresat ANRMAP şi prezentat, în copie, ziariştilor.

În conferinţa de presă de ieri Piso a relatat presei şi o discuţie avută cu reprezentanţii firmei Artex, în cadrul căreia spera să lămurească problema „drepturilor de autor” din contractul încheiat cu MNIT.

„M-am adresat firmei Artex Services International SRL printr-o adresă din 24 septembrie, cerînd suspendarea contractului din motive financiare (oficial pe acestea le puteam invoca) şi detalierea tuturor operaţiunilor executate, ca şi a tuturor celor pe care urma să le execute. (…) Nu mi-au răspuns la aceste chestiuni, dar au cerut o întîlnire. Ne-am întîlnit în 4 noiembrie cu patru reprezentanţi ai firmei, în frunte cu dl Cătălin Vişan. Există un proces verbal amănunţit al discuţiei. Le-am cerut să intre în legalitate şi să detalieze toate operaţiunile. Am contestat caracterul de operă intelectuală şi de drepturi de autor a amenajării muzeale. I-am întrebat dacă li s-a cerut să execute vreo frescă sau vreo sculptură sau dacă la firma lor sînt angajaţi artişti plastici recunoscuţi, de care noi să nu fi aflat. Întreaga chestiune a drepturilor de autor seamănă cu lunga discuţie asupra sexului îngerilor, atunci cînd prima întrebare ar fi trebuit să fie dacă există îngeri. Este o şmecherie prin care a fost evitată aplicarea OUG 34/1996, care asigură nediscriminarea, tratamentul egal, transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor. Le-am mai spus acestor domni că nu ştiu dacă vor răspunde legal, dar că şi-au asumat o mare răspundere morală, fiindcă mai mulţi colegi de-ai mei pot avea de suferit” – a relatat Piso.

Prof. Piso a reamintit presei cum, în 14 iulie 2009, şefa secţiei de relaţii cu publicul a MNIT a semnat un referat de o pagină, în care explica „ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor”, şi încheia cu opinia că ar fi nevoie de 11 milioane de euro. Potrivit celor declarate de Piso, aceasta nu a făcut un deviz al operaţiunilor, nu a separat lucrările de construcţie, nu a recurs la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu a explicat nici „de ce ar fi nevoie tocmai de 11 milioane şi nu de 5 sau de 100 de milioane de euro”.

„Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009, muzeul cere ministerului, prin Viorica Crişan, 11 milioane de euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un «concurs de soluţii». Regulamentul unui asemenea «concurs de soluţii» cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, «concursul de soluţii» a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singura firmă, Artex, care, probabil cu totul întîmplător, a cerut 11 milioane de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat sa fie implicaţi cît mai mulţi şi nu ştiu cîţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că «în urma negocierii, oferta financiară depusă de SC Artex Services International SRL scade pînă la suma de 11 milioane de euro, fără TVA». De la cît? Ei bine, de la 11 milioane euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul cu firma Artex pentru suma de 11 milioane euro, la care se adaugă TVA, ajungîndu-se la 13.090.000 euro (= 56 milioane RON = 560 miliarde de lei vechi). Ministerul nu a răspuns niciodată cererii din 16.07.2009 de a finanţa amenajarea muzeală cu 11 milioane de euro. A onorat însă fără nici un comentariu toate plăţile. În 8 decembrie 2009, la două săptămîni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factură, de 4 milioane RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru «conceptul expoziţional». Sînt cuprinse şi relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., pe care nu le-am văzut decît în factură. Pînă în 29 decembrie 2009 au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru «conceptul expoziţional» şi 395.565 RON pentru «dezafectarea expoziţiei existente». S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 milioane RON (= 1,7 milioane euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre aceştia, 6,5 milioane RON (= 1,5 milioane euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru «conceptul expoziţional», materializat într-un album de 105 pagini. Ei bine, fiecare pagină a acestui album valorează cîte 15.000 euro” – a declarat Piso.

Directorul MNIT a şi prezentat presei acesta album de 1,5 milioane de euro, despre care a spus că nici măcar nu este inventariat la muzeu. Totodată Piso a precizat, legat de acest album, că dispunerea pieselor pe epoci istorice, în săli şi în vitrine a fost propusă de „colegii din muzeu” şi nu de firma Artex. De asemeni, a spus Piso, albumul nu cuprinde decît „piese virtuale”, deci nici una din muzeul clujean de istorie.

Piso a mai făcut cunoscut presei că, în iulie, a cerut serviciului de audit al muzeului să-i prezinte un raport, iar acest raport conţine „lucruri atît de grave”, încît a fost nevoit să ceară imediat ministrului Culturii eliberarea din funcţia de director adjunct a d-nei Viorica Crişan. Ministrul nu a răspuns, însă, în nici un fel, solicitării.

„Am fost vizitaţi de Curtea de Conturi, Camera de Conturi a judeţului Cluj. Nota de constatare mi-a fost înmînată în 29 octombrie. Într-un interviu dat unui ziar clujean în 12 noiembrie, Viorica Crişan declară că, în urma controlului, inspectorii Curţii de Conturi nu au constatat nici un prejudiciu. Cu asta vrea să spună că totul este în perfectă ordine. Am aici nota. După un capitol de cinci pagini, întitulat «Descrierea abaterii de la legalitate şi regularitate», urmează o listă substanţială, intitulată «Legea sau altă reglementare încălcată». Urmează «estimarea valorii operaţiunilor care constituie abateri», cu concluzia: «Nu se poate estima valoarea abaterilor prezentate». Mai departe, «Consecinţele economico-financiare ale abaterilor de la legalitate şi regularitate», cu concluzia: «Consecinţele economico-financiare ale abaterii prezentate nu se pot cuantifica». Orice minte limpede înţelege că abaterile au fost comise, dar că din anumite motive ele nu pot fi evaluate. Urmează lista «persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat abateri». Ea începe cu Viorica Crişan, director general în perioada verificată” – a spus Piso. Acesta a oferit presei, în copie, un extras din raportul Curţii de Conturi.

Referindu-se la declaraţia dată de Viorica Crişan presei centrale, cum că nu a făcut decît să aplice formula indicată de minister şi că toate plăţile au fost acceptate de MCPN, prof. Piso a declarat că, „în afara faptului că nimeni nu te poate obliga să încalci legea”, reiese „din efecte” că Viorica Crişan are dreptate. „În decembrie 2009 ministerul a onorat, fără nici un comentariu, facturi de 1,7 milioane de euro. Dl Virgil Niţulescu, fostul secretar general al ministerului, a apărat de curînd contractul în presă şi m-a acuzat pe mine că am stricat toată treaba. Dl Mircea Angelescu, directorul Patrimoniului Naţional din minister şi colaborator foarte apropiat al Vioricăi Crişan, are şi dumnealui o responsabilitate chiar şi numai prin faptul că a fost tot timpul anului 2009 reprezentant al ministerului în Consiliul de administraţie al muzeului din Cluj. Cît despre fostul ministru, se spală pe mîini după ce i-a lăsat pe alţii să semneze contracte de zeci de milioane de euro, în timp ce eu, care nu sînt mai prejos ca educaţie sau calificare, semnez cîte trei hîrtii pentru cumpărarea fiecărui pix” – a spus Piso.

Piso a amintit, în context, faptul că Ministerul Culturii a plătit anul trecut 1,7 milioane de euro (din cei 13.080.000 euro prevăzuţi în contractul cu firma Artex) pentru „amenajarea muzeală”, dar nu a avut acum de unde să scoată un milion de euro pentru a răscumpăra piesele rămase după Brâncuşi.

„Sper că se va găsi o cale legală pentru recuperarea banilor. Avem foarte mare nevoie de ei. În mod normal, sălile de expoziţie ar fi trebuit desfiinţate în măsura în care erau refăcute. Fosta direcţiune a desfiinţat însă întreaga expoziţie a muzeului, nelăsînd nici măcar sălile de tezaur. Tot mobilierul, cu excepţia cîtorva vitrine din fosta expoziţie temporară, a fost risipit pe la alţii sau distrus, în timp ce piesele din expoziţie sînt îngrămădite în lăzi şi în spaţii improprii. Cum nu mai avem expoziţii, iar contractul de amenajare muzeală este în aer, muzeul se află într-o situaţie disperată” – a mai spus Piso.

Directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei s-a declarat optimist în ceea ce priveşte lămurirea afacerii cu cele 13 milioane de euro, de către instituţiile abilitate. De altfel, acesta a fost primul care a atras atenţia presei, în iunie anul acesta, asupra contractului de 13 milioane de euro încheiat de MNIT, sub conducerea dr. Viorica Crişan, cu firma Artex.

Ce spune Curtea de Conturi

Potrivit unui extras din Nota de constatare a Curţii de Conturi a judeţului Cluj, din 29 octombrie a.c., pus de prof. Piso la dispoziţia presei, „majoritatea lucrărilor decontate firmei Artex de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei sînt „lucrări de dezafectare a expoziţiei permanente existente, transport şi ambalare exponate din muzeu, măsurători, relevee, poze ale pieselor expuse, lucrări pregătitoare în vederea amenajării viitoare a spaţiului şi în foarte mică măsură servicii intelectuale şi conexe care au stat la baza încheierii contractului de cesiune nr. 2242/25.11.2009”.

În aceaşi notă sînt prezentate legile şi reglementările încălcate, şi anume: OUG nr. 34/2006, actualizată, privind  atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune pe servicii, art. 16 alin 3, art. 17 alin. 2, art. 35 alin. 1 şi alin 5, art. 134 alin. 2-3 şi art. 37 alin. 1 şi 2; Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, actualizată, art. 4 alin. 1, 2 şi 3, art. 14 alin.3, art. 24 alin. 2.

Articolele de lege încălcate de muzeu prevăd, între altele, că: „numărul de zile dintre data publicării anunţului de participare şi data depunerii proiectelor trebuie să fie stabilit astfel încît operatorii economici să beneficieze de o perioadă rezonabilă pentru elaborarea acestora; autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare anunţul de participare cu cel puţin 52 de zile înainte de data limită de depunere a proiectelor; autoritatea contractantă are dreptul de a realiza o selecţie preliminară a concurenţilor, utilizînd în acest sens criterii clare, obiective, nediscriminatorii, care trebuie să fie precizate în mod explicit în documentaţia de concurs; numărul de concurenţi selectaţi trebuie să fie suficient, astfel încît să asigure o concurenţă reală” ş. a.

Referitor la cauzele şi împrejurările care au condus la încălcarea legii, Curtea de Conturi apreciază, în aceeaşi notă, că acestea se datorează „interpretării eronate de către entitate a faptului că lucrările privind refacerea finisajelor interioare, climatizarea spaţiului interior, modernizarea instalaţiilor sanitare, refacerea instalaţiei electrice etc., care urmează să aibă loc în cadrul amenajării muzeale, sînt lucrări pregătitoare creării şi finalizării operei de creaţie intelectuală şi, deşi acestea nu pot constitui obiect al dreptului de autor, opera de creaţie intelectuală în formă finită nu poate fi realizată fără aceste servicii şi lucrări”.

În aceaşi notă sînt enumerate şi opt persoane din muzeu, cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat abateri.

M. TRIPON