Preşedintele Asociaţiei de Podiatrie, d-na Norina GÂVAN: În septembrie avem deja programat primul curs de formare de formatori specializaţi în podiatrie

Cu puţin timp în urmă, Clujul a marcat o premieră în sistemul de sănătate românesc: lansarea unei Asociaţii de Podiatrie, a cărei misiune declarată este aceea de a dezvolta specialitatea de podiatrie în rîndul asistenţilor medicali şi de a „crea” meseria de podiatru în ţara noastră.

La conferinţa de lansare, preşedintele asociaţiei, d-na Norina Gâvan, declara că Asociaţia de Podiatrie îşi propune să sporească „gradul de conştientizare a problematicii afecţiunilor picioarelor, în general, şi în special la persoanele cu diabet zaharat, şi să le ofere asistenţilor medicali instruirea / specializarea în acest domeniu”.

În viziunea fondatorilor asociaţiei –  Norina Alinta Gâvan (preşedinte), secretar general NeuroDiab şi manager general al reprezentanţei în România a unei companii farmaceutice, conf. dr. Ioan Andrei Vereşiu (vicepreşedinte), preşedintele NeuroDiab, şi dr. Bogdan Florea (secretar general), director ştiinţific NeuroDiab -, podiatrul trebuie să completeze echipa dedicată îngrijirii persoanei cu diabet zaharat. Potrivit Federaţiei Internaţionale de Diabet, prin includerea podiatrilor în echipa pluridisciplinară care îngrijeşte piciorul diabetic, dar şi piciorul cu alte afecţiuni, numărul amputaţiilor la nivelul membrelor inferioare ar putea fi redus cu pînă la 85%.

La nivel global, podiatria este recunoscută ca specialitate în 19 ţări din întreaga lume, în prezent existînd peste 100.000 de specialişti în podiatrie.

„Este foarte important ca România să se alinieze modelelor internaţionale în ceea ce priveşte nivelul de îngrijire a persoanelor cu diabet zaharat, care se confruntă cu afecţiuni ale picioarelor. De altfel, în ţările în care această specializare a prins rădăcini, efectele sociale şi economice sînt vizibile. Asociaţia de Podiatrie va realiza toate demersurile în înfiinţarea acestei noi specializări. Mă bucur să avem sprijinul medicilor diabetologi din România, precum şi al celorlalte specialităţi medicale implicate în îngrijirea persoanei cu diabet zaharat”, mai declara, la conferinţa de lansare a asociaţiei, d-na Norina Gâvan.

Mai multe detalii despre asociaţie, despre podiatrie şi despre podiatri – în interviul acordat ziarului Făclia de preşedintele Asociaţiei de Podiatrie, d-na Norina Gâvan.

– La mijlocul lunii aprilie aţi anunţat, la Cluj-Napoca, în cadrul unui eveniment la care au participat peste 150 de specialişti din ţară şi din străinătate, înfiinţarea unei Asociaţii de Podiatrie.

Întîi, ce este podiatria?

– Podiatria este o ramură medicală care se ocupă cu tratamentul bolilor piciorului, în tot ceea ce înseamnă domenii şi specialităţi conexe – diabet, medicină internă, reumatologie, chirurgie, ortopedie, chiar şi pediatrie. Podiatria presupune măsuri preventive, măsuri curative, terapeutice, şi măsuri de reabilitare a piciorului.

– De ce era nevoie de o asociaţie de podiatrie în România?

– Nu numai în România este nevoie! De podiatrie este nevoie, întîi, pentru că populaţia, în general, nu este foarte conştientă de importanţa picioarelor…

– Adică…?

– De exemplu, din momentul în care orice copilaş se ridică în două picioare, ar fi ideal ca părinţii să-l ducă la un podiatru. De ce? În primul rînd pentru că acest podiatru ar putea să-i facă o evaluare a piciorului cu care el face primii paşi în viaţă, şi să aprecieze dacă acel copil calcă corect, dacă nu are un platfus, deoarece un platfus se poate remedia din copilărie, de la cele mai mici vîrste. După aceea, un podiatru este cel care ar trebui să recomande încălţămintea, fiindcă este foarte important ce încălţăminte purtăm, mai ales la acele vîrste fragede, cînd încă piciorul, sau scheletul, este în formare.

Piciorul este o parte a corpului nostru foarte importantă. Nu ştiu cîţi cunosc că 25% din oasele pe care le avem în corp se găsesc la nivelul picioarelor. Piciorul este una din părţile noastre de corp cea mai inervată, cu cele mai multe fibre nervoase. După aceea, există statistici care arată că 75% din populaţie are cel puţin o dată în viaţă o problemă a picioarelor. Cînd spun „problemă a picioarelor” nu trebuie neapărat să ne gîndim la o problemă majoră. Este suficient să avem o bătătură, este suficient să avem o unghie încarnată, o flictenă, sau băşică, dată de un pantof nou sau neadecvat.

Pe de altă parte, podiatrii sînt necesari în special pentru îngrijirea persoanelor la risc, care au o anumită patologie. Podiatrul se ocupă de îngrijirea piciorului bolnav. Orice vătămare, orice risc care apare la nivelul piciorului trebuie să intre în atenţia podiatrului.

– Spuneaţi, la conferinţa de lansare a asociaţiei, că podiatrul este cel care trebuie să completeze echipa dedicată îngrijirii persoanei cu diabet zaharat. Ce rol are podiatrul în tratarea piciorului diabetic?

– În patologia diabetului zaharat, care este o problemă majoră în lume, piciorul diabetic este o complicaţie foarte costisitoare şi, mai mult, cu implicaţii sociale extraordinare. Vorbesc de partea economică, financiară, pentru că în momentul în care o persoană cu diabet, pe lîngă această boală „de bază” mai are şi picior diabetic, ca şi complicaţie, este deja un cumul de patologii, ceea ce înseamnă că tratamentul este şi el mai costisitor.

În momentul în care avem o persoană cu diabet şi picior diabetic, putem spune că această persoană are nevoie de îngrijiri suplimentare. O „simplă” ulceraţie la persoane de acest fel necesită deja îngrijiri suplimentare, iar cînd e vorba de amputaţie, care înseamnă deja un picior diabetic foarte complicat, cu atît mai mult îngrijirile trebuie să fie mai serioase, dar şi mai costisitoare. Gîndiţi-vă numai la tratament, la spitalizarea unei astfel de persoane, fiindcă una este să stai 2-3 zile în spital şi alta este să stai 2-3 săptămîni.

– Plus îngrijirea pe tot restul vieţii…

– Îngrijirea pe tot restul vieţii, dar, pe de altă parte, şi implicaţiile sociale ale unei astfel de probleme, cum este o amputaţie. O persoană cu amputaţie – este trist spunem, dar asta este realitatea! -, nu mai poate avea aceeaşi viaţă ca înainte de amputaţie.

Gîndiţi-vă că în România se raportează în jur de 1.700.000 – 1.800.000 de persoane cu diabet zaharat diagnosticat. Dintre aceste persoane, 56% suferă de neuropatie diabetică. Există studii internaţionale care raportează că la fiecare 30 de secunde, undeva în lume are loc o amputaţie datorată diabetului zaharat. În România, zilnic se efectuează, în medie, 62 de amputaţii în rîndul persoanelor cu diabet.

Ceea ce ne lipseşte, însă, în România, este o situaţie clară a costurilor acestor manopere legate de piciorul diabetic, iar lipsa aceasta ne face să nu putem arăta autorităţilor, concret, care este, de fapt, magnitudinea problemei. Poate că dacă vorbim aşa, simplu, spunînd că 4% din cele aproape 2.000.000 de persoane cu diabet zaharat au amputaţie, nu sună chiar aşa de critic, de înspăimîntător. În condiţiile în care am avea date precise, studii, lucrurile s-ar schimba, puţin. Iar Asociaţia de Podiatrie asta doreşte să facă, să pună pe hîrtie care sînt costurile de îngrijire a acestor persoane şi care sînt costurile sociale, fiindcă aceste persoane au pensii de handicapat, ele nu mai pot să lucreze, după amputaţii, ca nişte persoane sănătoase.

Misiunea Asociaţiei de Podiatrie este, în primul rînd, de a crea, în rîndul populaţiei din România, o cultură a îngrijirii picioarelor, la persoane sănătoase, pentru că de acolo trebuie să plecăm, de la educaţie. După aceea, dorim să creştem gradul de conştientizare în rîndul populaţiei cu privire la faptul că picioarele sînt cea mai importantă legătură a omului cu pămîntul, şi atunci, avem nevoie de ele. Numai cînd nu le mai avem ne dăm seama ce am pierdut, de fapt.

– Asta este o regulă, nu numai în cazul picioarelor. Abia după ce pierdem ceva, înţelegem ce am pierdut… Revenind însă la Asociaţia de Podiatrie, sau mai bine zis la specialitatea podiatrie: cum v-aţi propus să obţineţi recunoaşterea acestei specialităţi care încă nu există, în România?

– În primul rînd vom face conştientizarea acestei necesităţi, conştientizarea faptului că avem nevoie de specializarea în podiatrie şi de podiatri, în România. Pasul următor este recunoaşterea acestei meserii. După ce vom parcurge aceste prime două etape, vom avea, fără discuţie, nevoie de susţinere financiară în demersurile noastre de a forma această specialitate şi aceşti specialişti.

– Cine va forma viitorii podiatri din România?

– Asociaţia de Podiatrie este cea care va forma aceşti specialişti. Asta ne-am propus. Asociaţia de Podiatrie este deja forul, instituţia, societatea care are competenţa de a forma aceşti specialişti. Am dobîndit această competenţă în primul rînd prin parteneriatele pe care le avem. Avem un parteneriat cu Ordinul Asistenţilor Medicali din România, deoarece, pentru început, primul pas este să formăm o nouă specializare la nivelul asistenţilor medicali din România. Avem asistenţi medicali educaţi, fără discuţie, dar nu sînt specializaţi. Noi trebuie să le dăm o anumită competenţă, să-i învăţăm, să-i instruim în ceea ce au de făcut în cadrul acestei specialităţi, de podiatrie.

Avem, apoi, susţinerea şi parteneriatul Şcolii Naţionale de Management în Sănătate Publică. În luna septembrie a acestui an avem deja programat primul curs de formare de formatori specializaţi în podiatrie, specializaţi în îngrijirea piciorului diabetic, pentru că vrem să începem cu partea cea mai critică. Cel puţin în România, în cadrul podiatriei, partea de picior diabetic este cea mai critică şi aici avem nevoie de acţiune, imediat.

Pe partea de picior diabetic avem susţinere şi de la organizaţii internaţionale, şi aici pot aminti Federaţia Internaţională de Diabet şi Corpul internaţional de lucru pe picior diabetic, care ne-au furnizat deja modele internaţionale, pe care ei le promovează în programul step by step, de pregătire a asistentelor medicale. Aşadar, noi nu trebuie să reinventăm roata, ci trebuie să adaptăm ceea ce alţii au făcut deja, la realitatea românească. Dar pentru asta trebuie să arătăm seriozitate şi entuziasm, fără discuţie. Ştim foarte bine că este vorba, aici, de foarte multă muncă, dar cînd ne gîndim la îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu diabet, în special, şi a populaţiei generale, eu cred că merită.

Va trebui ca şi autorităţile să înţeleagă că, în timp, şi ele vor face o economie financiară în sistemul  de sănătate publică. Nu vor simţi această economie imediat, pentru că educaţia costă. Trebuie şi timp pînă cînd populaţia generală, dar persoanele cu diabet, în special, să conştientizeze cît de importantă este îngrijirea picioarelor. Degeaba vine podiatrul, din afară, să îngrijească picioarele cuiva, dacă persoana aceea nu conştientizează că ea însăşi este membră a acelei „echipe” şi că trebuie să ia parte la acest proces de îngrijire.

Revenind la asociaţie, trebuie să vă mai spun că Asociaţia de Podiatrie are acreditare de la Colegiul Medicilor din România ca şi furnizor de educaţie medicală continuă.

– Aveţi şi susţinerea UMF „Iuliu Haţieganu” în demersurile dvs?

– Cu multă bucurie în suflet vă spun că d-na prof. univ. dr. Anca Buzoianu, decanul Facultăţii de Medicină, a fost cea care a venit în întîmpinarea acţiunilor noastre, a văzut oportunitatea şi, mai mult, necesitatea existenţei acestei specialităţi, de podiatrie. Avem nevoie de susţinerea Facultăţii de Medicină, în pasul următor, de a forma podiatri, efectiv. Şi nu pot decît să mă bucur şi să fiu mîndră că în Cluj există speranţa de a avea primul colegiu de podiatrie din România.

– Ce v-a determinat să vă implicaţi în aceast domeniu, podiatria, dvs nefiind medic?

– Este adevărat, nu sînt medic, eu sînt biochimist, de formaţie, am un doctorat în biochimie medicală, de 17 ani lucrez în domeniul diabetului zaharat şi în special al neuropatiei diabetice şi al piciorului diabetic, printr-o companie farmaceutică. De 17 ani conştientizez gravitatea acestei probleme. Cu durere în suflet  vă spun că în toţi aceşti 17 ani am constatat că în România nu se face foarte mult în acest domeniu.

Accept că este vorba de foarte multă birocraţie, accept că este, într-adevăr, greu în sistemul de sănătate publică din România să se mişte lucrurile, dar nu accept ca toate aceste greutăţi să mă dezarmeze şi să mă facă să renunţ la luptă!

– Cine sînt primii formatori pe care îi veţi instrui?

– Cei 20 de formatori pe care îi vom forma, sau îi vom instrui, în luna septembrie, vor fi, obligatoriu, membri ai Asociaţiei de Podiatrie. Tocmai de aceea, criteriul de selecţie a acestora va fi unul foarte strict, pentru că dorim persoane active, obligatoriu cu pregătire medicală.

– Nu-mi rămîne decît să vă urez succes!

M. TRIPON