Omenirea se află în pragul celei de-a treia revoluţii industriale

Le Figaro

“O a treia revoluţie industrială va lua locul modelului nostru actual, care nu mai este durabil”, afirmă economistul american Jeremy Rifkin. Potrivit acestuia, nu este vorba acum de o “criză a finanţelor, ci de o criză a petrolului”, iar aurul negru va fi din ce în ce mai rar şi mai scump. Această energie este poluantă iar catastrofele naturale din ce în ce mai frecvente şi violente sînt un argument în favoarea unui model de creştere, mai sustenabil.

Acest model alternativ se bazează pe energiile verzi şi pe Internet. El spune că fiecare eră economică, aşezată pe o revoluţie industrială, se naşte dintr-un nou mod de comunicare asociat cu o nouă sursă de energie. În secolul al XIX-lea a fost asocierea dintre vapori şi tehnica tipografică, în secolul al XX-lea, dintre motorul cu explozie şi transmiterea informaţiilor la distanţă, iar acum a început a treia revoluţie industrială bazată pe asocierea dintre energiile regenerabile şi Internet. Economistul spune că apogeul acestei revoluţii va fi atins în 2050 şi ea va dura pînă la sfîrşitul secolului.

Energiile fosile folosite în prezent în aproape toate activităţile noastre vor trebui să fie înlocuite cu surse de energie regenerabilă: solară, eoliană, hidrologică, geotermală, precum şi prelucrarea deşeurilor agricole. Pentru favorizarea producerii unor astfel de energii regenerabile, parcul imobiliar va fi altfel conceput: fiecare imobil va deveni o mini-centrală energetică, capabilă să colecteze energia pe loc. Se vor dezvolta noi metode de stocare a energiei astfel produse. Reţeaua de energie electrică se va transforma într-o reţea inteligentă, datorită Internetului. Ea va funcţiona ca o reţea deschisă, la care fiecare se va putea conecta din orice punct şi va plăti doar ce consumă. În oraşe se vor folosi vehicule electrice în sistem de închiriere, ca la Paris, unde a fost aplicat programul Autolib. Maşinile electrice ar putea staţiona în orice punct al reţelei, de unde se vor alimenta.

În timp ce era industrială punea accentul pe valorile legate de disciplină şi muncă asiduă, pe autoritatea ierarhică, importanţa capitalului financiar, mecanismele de piaţă şi raporturile de proprietate privată, era cooperatistă privilegiază jocul creator, interactivitatea, capitalul social, participarea la comunităţi deschise şi accesul la reţele mondiale.

Rifkin consideră că tranziţia spre valorile celei de-a treia revoluţii industriale a început de zece ani. El afirmă că ea trebuie continuată şi intensificată, mai ales prin reformarea sistemului educaţional, pe baza unor cunoştinţe avansate de informatică, despre nanotehnologii, biotehnologii, ecologie şi teoria sistemelor, precum şi pe baza unor calificări profesionale”, mai ales ingineria de stocare a energiei, în reţele inteligente, şi de comercializare.