Olimpiada Internațională de Matematică – cel mai mare eveniment organizat în 2018 la Cluj

Rezultatele obținute de elevii și profesorii clujeni la examenele și concursurile naționale au situat și în 2017 județul Cluj pe un loc de frunte, motiv pentru care – spune inspectorul școlar general Valentin Cuibus – toți cei implicați merită toate felicitările.

Dincolo de aceste rezultate, însă, există încă o serie de probleme care trebuie rezolvate, domenii în care „s-au făcut niște pași”, dar aceștia sunt, încă, prea mici față de ce și-ar dori conducerea Inspectoratului Școlar Județean Cluj. „Învățământul din rural este cea mai mare problemă și cea mai mare provocare și cu evoluția cea mai lentă. Dar e o evoluție, totuși, trebuie să recunoaștem!” – declară Valentin Cuibus.

Provocărilor de până acum li se adaugă, în 2018, una care vizează nu doar Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației, ci întreg municipiul, județul și, până la urmă, România: Olimpiada Internațională de Matematică. „Iar în momentul în care vin aici tineri, oameni din 120 de țări, și după ce se întorc acasă povestesc ce au văzut la Cluj, cred că e important ca totul să iasă impecabil” – spune Cuibus.

– Cum apreciați că a fost anul 2017 pentru învățământul preuniversitar clujean?

– Ca fiecare an, cu plusuri și cu minusuri.

Dacă ne referim la concursurile desfășurate la nivelul județului, dar mai ales la cele desfășurate la nivel național, la fel ca în anii trecuți, Clujul este pe plus. Asta este evident, pentru că sunt rezultate palpabile. E vorba și de poziția pe care județul a ocupat-o la Bacalaureat și la Evaluarea Națională. Rezultatele obținute de Cluj sunt bune și foarte bune, motiv pentru care toți profesorii, conducerile de școli, merită toate felicitările.

De aici și până la a fi perfecți este, însă, un drum lung, pe care căutăm să-l parcurgem, dar care are multe probleme pe traseu. Am încercat și încercăm în fiecare an să micșorăm diferența dintre urban și rural. Am făcut niște pași, dar acești pași sunt încă prea mici față de cei pe care ni i-am dori. Rezultatele însă, se văd: în rural au crescut mediile la examene, calitatea învățământului s-a îmbunătățit, dar încă e departe de ceea ce ne dorim.

Mai avem multe clase de simultan. Învățământul simultan nu e soluția cea mai bună, dar e singura soluție în condițiile în care sunt patru sau cinci copii în tot ciclul gimnazial, într-o școală. Nu poți să faci o clasă cu un singur elev sau cu doi sau cu trei. Pe de altă parte, legea este de așa natură încât nu permite închiderea unor structuri decât cu avizul administrațiilor locale, chiar dacă pentru copil ar fi mult mai bine să fie dus în centrul de comună, într-o clasă de sine stătătoare. Iar administrațiile locale se opun! Au o școală și nu vor să o închidă, deși nu sunt copii. E o discuție permanentă pe care o avem cu administrațiile locale.

– Câte clase simultane funcționează în prezent în școlile din județul Cluj?

– Avem, la nivelul județului, 138 de clase simultane, ceea ce este foarte, foarte mult.

– Față de anii trecuți sunt mai multe sau mai puține?

– Mai puține decât anii trecuți.

– Asta înseamnă că a scăzut numărul copiilor?

– Prin scăderea numărului copiilor, automat ar trebui să crească numărul de clase simultane. Noi am reușit să facem niște comasări, în așa fel încât măcar să nu creștem numărul de clase simultane. Este în scădere numărul acestora, dar încă este departe de ce dorim noi, pentru că, așa cum am mai spus, sunt localități în care avem un număr foarte mic de copii. Sunt cinci unități teritoriale în care avem sub 50 de copii în școală: Aiton, Jichișu, Fizeșu și încă două, care nu-mi vin acum în minte. Sunt altele în care avem sub 100 de copii. Lucrurile sunt complicate în mediul rural.

– În satele acestea, cu copii puțini și cu clase simultane, aveți dascăli calificați?

– Numărul celor necalificați, la nivelul județului Cluj, este de sub un procent. Deci, un număr foarte, foarte mic, care bineînțeles se regăsește în zona rurală și-n zona de munte, în primul rând, unde distanțele sunt mari și accesul este dificil. Am încercat, dar merge greu, să discutăm cu administrațiile locale, să le creeze și alte facilități – locuințe de serviciu, decontări ale transportului, și să le asigure condiții de acces mai ușoare. Din păcate, lucrurile se mișcă greu. Administrațiile locale sunt, unele, foarte sărace și nu-și permit, altele înțeleg mai greu și acceptă mai greu cheltuirea banilor în această direcție, pentru că, am mai spus, este o investiție pe termen lung.

– Au existat, în 2017, profesori care, după ce și-au luat postul și au văzut condițiile în care ar urma să-și desfășoare activitatea, să renunțe la post?

– Au fost, sigur că au fost. Sunt în fiecare an. În fiecare an avem profesori și învățători care își iau postul fără să se intereseze dinainte care sunt condițiile din  localitatea unde se află școala respectivă sau fără să meargă în prealabil acolo. A doua zi, după ce au văzut că au de mers 60-70 de kilometri, că e o navetă dificilă, ca n-au curse regulate, vin și renunță la post. De condițiile din școli nu au de ce să se plângă, deoarece acestea sunt, în cea mai mare parte, neașteptat de bune, pentru niște școli din rural. Problema este distanța, accesul, faptul că nu li se creează niște facilități, de către administrațiile locale.

– Sunt mulți cei care refuză postul după ce au văzut condițiile de acces, transport, cazare etc., într-un an?

– Sunt câteva zeci, cei care refuză și care trebuie înlocuiți. Dar nu avem zone sau școli în care să nu putem să-i înlocuim, totdeauna găsim profesori doritori, care să le ia locul. Desigur, apelăm la pensionari, mai apelăm la persoane care au studii superioare, dar au altă calificare. Găsim soluții. Nu rămân copiii fără să facă ore, dar apare această fluctuație, care nici ea nu este benefică.

– Care au fost alte probleme întâmpinate în cursul anului 2017?

– Învățământul din rural este cea mai mare problemă și cea mai mare provocare și cu evoluția cea mai lentă. Dar e o evoluție, totuși, trebuie să recunoaștem! Față de ce a fost în urmă cu cinci ani, lucrurile s-au îmbunătățit mult. E drept, noi ne-am dori să fie o egalitate între urban și rural. Lucrul acesta n-o să se întâmple, însă, repede.

Am făcut acele schimburi de experiență între școlile din mediul urban și cele din mediul rural, profesori de la oraș care să meargă să predea în școlile de la țară, sau profesori din rural care să predea în școlile de la oraș, să vadă fiecare că lucrurile pot fi și altfel, materialul uman cu care lucrezi poate fi și altfel decât cel pe care îl ai la o școală din centrul Clujului sau decât cel cu care te-ai obișnuit până acum. Au fost ședințe de comisii, comune, între școlile din urban și cele din rural. Sunt școli din rural care sunt „patronate”, să zic așa, de școli din oraș, desfășoară activități comune, și nu doar activități culturale.

Pe de altă parte, am încercat să facem o apropiere între profesorul de la clasa a V-a și învățătorul de la clasa a IV-a, testele de la clasa a IV-a să fie făcute împreună cu profesorii de la clasa a V-a, iar testele de la clasa a V-a, de la început de ciclu, să fie făcute împreună cu învățătorul care a fost înainte, în așa fel încât să nu existe un șoc în momentul în care copilul trece de la învățător la profesor. S-au făcut pași și în direcția asta, dar sunt încă multe lucruri care trebuie făcute și care vor sta în atenția noastră în perioada următoare.

– Care este starea școlilor din județ?

– Starea școlilor este mai bună decât în multe alte județe din România și mai slabă decât ne-am dori noi. S-au făcut școli noi – sunt niște programe în derulare! -, se vor face din nou grădinițe și școli în mediul rural, pe noul program pe fonduri europene, avem multe avize pe care le-am dat, pentru școli. Pentru prima dată s-a făcut un lucru foarte bun: s-a cerut și avizul nostru, pentru construirea de școli, în așa fel încât să nu se mai construiască acolo unde nu e nevoie. În trecut au existat și situații din acestea, în care s-au construit școli acolo unde nu existau copii și nici nu se arăta o evoluție, în timp, care să justifice respectivele investiții. Acum se cer avize, noi verificăm dacă vor avea copii, elevi, măcar pe următorii ani, în așa fel încât investiția să fie rentabilă.

Avem, în școli, probleme în ce privește dotările, și asta și în mediul urban, mai ales pe partea tehnică: atelierele școlilor au rămas mult în urma a ceea ce este în întreprinderi, motiv pentru care mergem din ce în ce mai mult pe practica în întreprinderi și nu pe practica în atelierele proprii, care din punct de vedere tehnic sunt mult rămase în urmă. Ultimele investiții serioase care s-au făcut au fost cele prin programele PHARE, din anii 2003-2004.

Trebuie să vă spun că în planul de școlarizare următor avem peste 400 de cereri pe învățământul dual. Asta înseamnă că e un sistem care a prins, un sistem care funcționează. Vom da clase la toate școlile care îndeplinesc condițiile.

– Ați adus vorba de ateliere. În 2007 au terminat primele clase de profesională…

– Da, primele clase de profesională de 3 ani, după o pauză de zece ani.

– Care este situația acestor absolvenți?

– Inserția profesională este neașteptat de bună.

– Adică…?

– Discutăm situația la trei luni de la absolvire. Adică, prima analiză noi am făcut-o la trei luni de la absolvire, urmând să o repetăm la șase luni și la un  an. Și lucrurile sunt mai bune decât ne-am așteptat: peste 50% dintre absolvenți s-au angajat, la nivelul întregului județ.

– În primele trei luni de la absolvire?

– În primele trei luni, ceea ce eu zic că este un rezultat bun. Dacă vă aduceți aminte, într-o declarație de acum doi ani, când am fost întrebat cum văd viitorul acestor absolvenți, am spus că adevărul îl vom ști după absolvire. Iată, 50% dintre absolvenți s-au angajat deja, în primele trei luni.

– Știți și câți dintre cei angajați au fost luați de firmele la care au făcut practica?

– În jur de 30%. Ceilalți s-au angajat la alte firme, similare. Pe contractele de practică de acum nu mai poți să condiționezi angajarea, sau nu poți să condiționezi participarea la practică printr-un contract care să oblige după aceea elevul să lucreze în unitatea sau la firma respectivă.

Dintre cei care s-au angajat deja, cei mai mulți sunt din municipiul Cluj-Napoca, 65%. Stăm mai rău pe zona Dej și pe zona Turda, unde dezvoltarea economică este mai slabă, și lucrul acesta se vede din angajările care s-au făcut. Dar, sperăm ca la șase luni acest procent să crească.

Pe învățământul dual vom avea rezultate doar peste doi ani, din nou peste doi ani, pentru că minunile în învățământ nu se fac de azi pe mâine. S-ar putea ca procentul celor care vor fi angajați să fie mult, mult mai mare, pentru că e vorba de alte condiții, de alt tip de contracte, e o altă situație decât cea din învățământul profesional.

– Care este situația noului sediu al Inspectoratului Școlar Județean Cluj?

– Probabil vă aduceți aminte că, după multe, foarte multe probleme, în noiembrie 2016, firma care a câștigat anterior licitația a intrat în insolvență, după care a dat faliment, motiv pentru care am intrat într-o nouă procedură de licitație. Așa am înțeles și eu de ce merge foarte greu să licitezi o autostradă, dacă să licitezi o clădire la care mai ai doar niște diferențe de construit, pentru că 60%, poate și mai bine, era realizat, îți trebuie 11 luni! Și asta, în primul rând pentru că oricine poate contesta orice. Firma care a contestat, la un moment dat, pentru că a pierdut, avea un singur motiv: acela că altul dăduse  un preț mai mic! Și ne-a ținut pe loc trei luni!

Acum avem o firmă care lucrează serios, am cerut suplimentări de fonduri și sperăm ca în acest an sediul Inspectoratului Școlar să fie gata. Adică, în prima parte a anului, clădirea Inspectoraului să fie ridicată complet.

– Ce provocări vă așteaptă în 2018?

– Cea mai mare provocare din 2018 va fi, evident, Olimpiada Internațională de Matematică.

– În ce stadiu sunteți cu pregătirile pentru acest eveniment care va transforma municipiul Cluj-Napoca în Capitala Mondială a Matematicii?

– Greu de spus. La prima vedere stăm bine. Sunt multe firme, multe companii care sunt receptive, administrația locală și cea județeană sunt receptive. Avem însă și aici probleme cu licitațiile, pentru că și acestea trebuie făcute pe SEAP și am pierdut două luni ca să putem licita hotelurile unde vor fi cazați olimpicii. Noroc că oamenii au fost deschiși și au așteptat „pe povești”, pentru că merge foarte greu. Dar, totuși, lucrurile se mișcă. E nevoie de foarte mulți oameni, să fie lângă noi, fiindcă e o mare provocare să aduci la Cluj, pentru două săptămâni, cei mai buni elevi, la matematică, din 120 de țări ale lumii. Provocarea nu e numai pentru noi, organizatorii, ci pentru întreaga administrație locală, județeană și chiar centrală, pentru că nu e acțiunea Inspectoratului Școlar Județean Cluj, nici măcar acțiunea numai a Ministerului Educației; e acțiunea României. Iar în momentul în care vin aici tineri, oameni din 120 de țări, și după ce se întorc acasă povestesc ce au văzut la Cluj, cred că e important ca totul să iasă impecabil.

În partea a doua a lunii ianuarie va fi lansat oficial evenimentul și întreg proiectul.

– Ați ales deja mascota Olimpiadei?

– Da, am ales-o. Nu e nici un secret, mascota e un urs carpatin. Am considerat că trebuie să fie ceva care se potrivește acestei zone. Nu puteam pune, în Ardeal, un… crocodil. Am stabilit deja și o serie de materiale promoționale. În ce privește cele două conferințe care vor fi organizate în perioada Olimpiadei, am stabilit că una va rămâne pe probleme de matematică, iar cealaltă, în mod excepțional, va fi despre Unirea de la 1918.

– Ce așteptări aveți de la elevii, părinții, dascălii clujeni și de la colegii dvs, inspectori, pentru 2018?

– Cele pe care le-am avut și în anii trecuți: să meargă în aceeași direcție și să înțeleagă, toți, că învățământul este și trebuie să rămână o prioritate.

M. TRIPON