O şcoală din rural, de nota 10

Potrivit inscriptelor de pe o placă de marmură aflată în coridorul Şcolii Gimnaziale „Mihai Vodă” din comuna Mihai Viteazu, clădirea veche a acesteia a fost construită în 1904. În acea clădire, de pe strada Principală numărul 474, a funcţionat  Şcoala elementară de stat, cu predare în limba română şi limba maghiară.

Întrucît numărul elevilor creştea de la an la an, în septembrie 1972, pe strada Principală nr. 1041 a fost dată în folosinţă o nouă clădire şcolară, cu opt săli de clasă, laboratoare, bibliotecă şi o sală de sport. În prezent, activitatea școlii – care din 2006 a luat numele „Mihai Vodă” – se desfăşoară în trei clădiri din comuna Mihai Viteazu, unde învaţă de 221 elevi la ciclul primar şi 157 elevi la ciclul gimnazial. Grădiniţa, cu cinci grupe, este frecventată de 96 de copii.

Potrivit directorului, prof. Daniela Maria Arion, Şcoala Gimnazială „Mihai Vodă” din comuna Mihai Viteazu este, în multe privinţe, una dintre şcolile din rural care se pot măsura, oricînd, cu şcolile de la oraş.  „Noi, dascălii de la «Mihai Vodă», nu simţim niciodată ca pe ceva împovărător faptul că sîntem în mediul rural. Am colegi care predau de 24 de ani la şcoala din Mihai Viteazu şi vin în continuare cu drag, aici” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, prof. Daniela Maria Arion.

– Învăţămîntul din mediul rural este privit adesea ca şi cum ar fi… undeva la periferia învăţămîntului, unde nici nu se învaţă carte şi nici condiţiile din şcoli nu sînt pe măsura aşteptărilor. Care este părerea dvs de dascăl de la sat?

– Într-adevăr, există prejudecăţi despre învăţămîntul din mediul rural, dar cel puţin din punctul de vedere al colectivului Şcolii Gimnaziale „Mihai Vodă”, dar şi al beneficiarilor educaţiei, şcoala noastră nu este cu nimic mai prejos de şcolile de la oraş. Avem dotări materiale foarte bune, şi asta prin grija Consiliului Local şi a Primăriei Mihai Viteazu. Copiii sînt la fel, indiferent dacă locuiesc în oraş sau la sat. Poate cei din rural sînt puţin mai veseli, mai implicaţi, pentru că nu-şi petrec timpul doar în faţa calculatorului şi în programe stricte; ei stau mai mult afară, se joacă mai mult în aer liber. Deci, din punctul nostru de vedere, nu există diferenţă faţă de şcolile de la oraş.

– Dl inspector şcolar general Valentin Cuibus spunea recent, într-un interviu acordat ziarului Făclia, că şcoala din Mihai Viteazu este una dintre cele mai bine dotate şi una dintre cele mai bune şcoli din rural. Prin ce se particularizează Şcoala Gimnazială „Mihai Vodă”?

– Condiţiile materiale de care dispunem sînt, într-adevăr, foarte bune. Avem săli de clasă cu mobilier modern, calculatoare, trei table interactive, avem laboratoare – de biologie, fizică-chimie, avem o sală modernă de sport. Dintre cele trei table interactive, una este cîştigată la un concurs al Consiliului Judeţean – „Mănînc zilnic fructe şi legume proaspete, cresc sănătos”, una am primit-o cadoul de la Consiliul Local Mihai Viteazu în momentul în care am cîştigat un proiect Comenius.

Prin bunăvoinţa Consiliului Local Mihai Viteazu avem şi o bază sportivă, la clădirea ciclului primar. Pe urmă, elevii beneficiază de internet, la şcoală, avem un cabinet multimedia dotat cu 25 de calculatoare conectate la internet. De asemenea, avem un centru de documentare şi informare foarte bine dotat, amenajat în biblioteca şcolii, cu peste 12.000 de volume. Şi pentru că grija pentru copii este maximă, avem, bineînţeles, şi un cabinet de consiliere psiho-pedagogică, la care pot apela şi părinţii. Pot spune, aşadar, că elevii noştri au toate condiţiile pentru desfăşurarea procesului educaţional. Aş mai aminti şi că, începînd din 2012, avem o grădiniţă modernă, cu cinci grupe (trei la secţia română program normal, o grupă program prelungit  şi o grupă  la secţia maghiară).

– Cîte clase de elevi are în prezent Şcoala Gimnazială „Mihai Vodă”?

– În ciclul gimnazial sînt opt clase, cîte două pe nivel, iar în ciclul primar unsprezece, o clasă fiind de secţie maghiară.

– Unsprezece clase de ciclu primar???

– Da, cîte două pe nivel – pregătitoare, clasa I, clasa a II-a, a III-a şi a IV-a şi o clasă de I-IV pentru secţia maghiară.

– Se spune că la ţară nu prea mai sînt copii…

– La noi, după cum se vede, sînt! Totuşi, sîntem puţin îngrijoraţi de faptul că scade numărul copiilor la secţia maghiară. Dar, datorită prestigiului pe care şcoala noastră l-a dobîndit, la „Mihai Vodă” vin copii şi din alte localităţi, astfel că numărul elevilor rămîne cam acelaşi.

– Vin la şcoala din Mihai Viteazu copii din afara comunei?

– Da! Sînt şi copii din Turda care frecventează şcoala noastră.

– Ce anume a dat faimă şcolii, dincolo de dotările şi condiţiile care spuneaţi că există aici?

– „Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într-însa” – este motto-ul după care noi ne-am ghidat activitatea. Noi, cei din şcoală, sîntem o echipă, aş putea spune, chiar, o familie. Colaborăm foarte bine şi între noi şi cu părinţii organizaţi în Asociaţia „Proşcoala”; la fel, colaborăm foarte bine cu Consiliul Local.

În ce mă priveşte, trebuie să vă mărturisesc că am fost foarte bine primită la Şcoala „Mihai Vodă”. Eu nu sînt nici măcar din judeţ, sînt din Maramureş, dar am fost primită aşa de bine aici, încît am fost convinsă să accept şi provocarea de a fi directorul şcolii, după d-na Maria Corcheş, care a fost 18 ani director şi a creat o cultură organizaţională puternică, acolo.

– Cîte cadre didactice sînt la „Mihai Vodă”?

– Sîntem 17 profesori, 11 învăţători şi 8 educatoare.

– Cîţi, dintre aceştia, locuiesc în comună?

– Cred că jumătate.

– Este un avantaj…?

– Eu consider că este un avantaj. Locuiesc la oraş, dar sper ca pe viitor să mă stabilesc definitiv în Mihai Viteazu, pentru că este o comună frumoasă, bine organizată şi bine condusă, şi în care îmi place foarte mult.

– Dascălii care nu sînt localnici fac naveta?

– Fac naveta, da.

– Şi acesta nu este un impediment în buna desfăşurare a activităţii didactice?

– Nu, pentru că programul este foarte bine organizat, toată lumea îşi face treaba şi nu avem nici un fel de probleme.

– Nu se… grăbeşte nimeni să prindă, neapărat, autobuzul de ora… 12:00?

– Nu. Şi avem şi programe de consultaţii, programe speciale cu elevii, programe de pregătire suplimentară. Sîntem în mijlocul copiilor atîta timp cît este nevoie. Nimeni nu pleacă mai repede.

Am avut rezultate foarte bune, cu elevii, probabil şi pentru că se munceşte în plus. Sînt tot felul de programe în şcoală, care, bineînţeles, se desfăşoară după ore, şi nimeni nu se plînge de asta. Desfăşurăm proiecte cu alte şcoli. Pentru a treia oară am participat la concursul „Mănînc zilnic fructe şi legume proaspete, cresc sănătos”, apoi avem o serie de proiecte cu Asociaţia „Proşcoala”. De exemplu, în acest an şcolar o să amenajăm o livadă. Avem un spaţiu în curtea clădirii unde învaţă elevii din ciclul primar şi acolo o să amenajăm o livadă, în care ne-am propus să plantăm în jur de 60 de meri.

– Spuneaţi că aveţi rezultate foarte bune cu elevii…

– Aşa este. În 2013, la Evaluarea Naţională, absolvenţii şcolii noastre au obţinut rezultate deosebite, situînd şcoala pe locul al II-lea, în topul Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, din 94 de şcoli gimnaziale din mediul rural. În 2014, la fel, am avut o medie de bună, pe judeţ, şi estimăm că în viitor va fi şi mai bună, luînd în considerare că asta depinde un pic şi de elevi. Nu toţi elevii sînt la fel. Sau, depinde şi de subiecte.

Elevii noştri au avut participări la olimpiadele judeţene şi naţionale, sau la diverse alte concursuri şcolare, obţinînd premii şi menţiuni. La fel, elevii şcolii „Mihai Vodă” sînt premiaţi şi la concursuri artistice sau sportive. De exemplu, ansamblurile folclorice  „Fiii moţilor” şi ”Rugyek” obţin anual premii naţionale şi internaţionale. Echipele de la Rugby Club Arieşul, Mihai Viteazu, au obţinut locul al II-lea la Naţionala de juniori în anul 2014, şi în 2015 echipa de băieţi s-a clasat pe locul I la turneul „Trofeul Mini rugby”, la Cluj-Napoca. Deci, implicarea este maximă. Toată lumea se implică.

– Se poate face o comparaţie între şcoala dvs şi şcolile din urban?

– Eu zic că da.

– Pot ajunge şcolile din rural în măsură să se compare cu şcolile bune din urban?

– Pot. Este suficient dacă urmăreşti traseul elevilor, şi aici nu pot să nu amintesc că absolvenţii Şcolii „Mihai Vodă” sînt premianţii liceelor de renume din judeţ. În 2015, de exemplu, la examenul de bacalaureat, cea mai bună medie din Turda a fost obţinută de fosta noastră elevă, Rusu Sonia. Şi sîntem foarte mîndri! Avem elevi intraţi la secţii foarte bune – de excemplu, Matematică-Informatică, la liceul din Turda.

– Care credeţi că este, la momentul acesta, cel mai mare „handicap” al învăţămîntului din rural?

– Nu aş zice neapărat „handicap”, dar este un neajuns faptul că există încă multe locuri mai izolate, în care ajunge mai greu şi informaţia, iar cadrele didactice nu sînt motivate să lucreze în sate aflate la distanţe foarte mari de oraş. La noi, distanţa de Turda fiind de 4 km, e uşor de ajuns. Am colegi care predau de 24 de ani la şcoala din Mihai Viteazu şi vin în continuare cu drag, aici. Probabil că la o distanţă foarte mare, pentru cei care nu sînt localnici este greu. Noi, însă, nu simţim niciodată ca pe ceva împovărător faptul că sîntem în mediul rural, ca şcoală.

– Care este unul dintre avantajele predării într-o şcoală din rural?

– Fiind colectivele mai mici, poţi mult mai mult să te apropii de copii şi să lucrezi mai mult cu ei.

– Aveţi o bună colaborare cu administraţia locală?

– Da! Foarte bună!

– Vă spijină, Primăria, Consiliul Local?

– Foarte mult. Chiar anul trecut, în 2015, s-a realizat în curtea şcolii o pistă de alergare şi un teren de fotbal sintetic printr-un proiect finanţat de Consiliul Local.

– Probleme de disciplină există, în şcoala dvs?

– Nu sînt probleme speciale. Oricum, avem un protocol de colaborare cu Poliţia locală, care este tot timpul alături de noi. Avem avantajul că, într-o comunitate mică, toată lumea este aproape, la nevoie: şi Primăria şi Poliţia.

– Aţi avut cazuri de dascăli care, imediat după ce au cîştigat prin concurs un post la şcoala dvs, să plece?

– Nu.

– Dvs cîţi ani de învăţămînt aveţi?

– 24. Şi provin dintr-o familie de dascăli.

– Care e cea mai mare satisfacţie a unui dascăl, indiferent dacă este de la oraş sau de la ţară?

– Cînd te întîlneşti pe stradă cu un fost elev, pe care poate tu nici nu-l mai recunoşti, care te opreşte şi-ţi mulţumeşte că l-ai educat, că ai contribuit la dezvoltarea lui, ca om.

– Care-i cel mai… frumos lucru care se întîmplă în şcoala dvs?

– Fiecare zi este specială. Pentru noi, ca dascăli, fiecare zi este aparte. Colegii sînt deosebiţi, copiii sînt foarte drăguţi, foarte frumoşi. Avem o uniformă a şcolii pe care copiii o poartă cu drag. În urmă cu vreo zece ani, părinţii au hotărît că, pentru a se distinge, copiii să fie îmbrăcaţi cu o cămaşă albastră şi o vestă bleumarin, şi fetiţele să poarte o cravată roşie, iar băieţii o cravată albastră. Sînt foarte frumoşi şi foarte mîndri, cînd vin la şcoală! Ne îmbrăţişează de fiecare dată cînd ne întîlnesc.

M. TRIPON