Nu vârsta, ci mintea iscoditoare…

Ca să reușești la o olimpiadă internațională de matematică (IMO) trebuie să fii modest, dar nu „umilit” de rezultatele (uneori) excepționale ale colegilor tăi; să fii serios, dar să ai și un dram de „nebunie” în idei; să fii insistent, dar să știi și să te oprești când simți că nu urmezi calea potrivită.

Aceasta este „rețeta succesului” pe care o oferă, în interviul acordat în exclusivitate ziarului Făclia, leader-ul României la Olimpiada Internațională de Matematică de la Cluj, prof. dr. Cătălin GHERGHE, prodecan al Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București, director general al Societății de Științe Matematice din România.

„Perseverența, seriozitatea și modestia, adăugate talentului, vor duce, sigur, către izbândă” – spune prof. dr. Cătălin Gherghe, referindu-se la olimpicii români. „Nu trebuie să ai «o vârstă» pentru a rezolva problemele de la Olimpiada Internațională de Matematică, ci doar o minte «iscoditoare»”- adaugă acesta.

 – Sunteți, anul acesta, leader-ul României la Olimpiada Internațională de Matematică, aflată la a 59-a ediție. Care sunt atribuțiile unui leader într-o astfel de competiție?

– Dacă ar fi să dau un răspuns „prozaic”, aș spune ca „atribuțiile” sunt în principal două: să se îngrijească de participarea în condiții optime a tuturor membrilor echipei noastre la concurs și să se asigure că fiecare olimpic al nostru a primit punctajul corect în urma coordonării (corectării) fiecărei probleme. Dar nu acesta este răspunsul pe care vreau să-l dau, deși explică „în termeni tehnici” rolul conducătorului delegației României. Leader-ul României la Olimpiada Internațională de Matematică trebuie să se dea dovadă de profesionalism, dar și de afecțiune, așa încât, în final, să poată crede cu tărie în echipa sa.

– La câte competiții internaționale de matematică ați participat cu elevii români până acum și care considerați că a fost cea mai dificilă? În ce anume a constat dificultatea respectivei competiții?

– Am fost leader-ul echipei României la ultimele șase ediții ale Olimpiadei Balcanice, deputy-leader la Olimpiada Internațională din 2015 și 2016 și observator A în Brazilia, la Rio, anul trecut. Ultima ediție, cea din 2017, a fost, după părerea mea, una dintre cele mai dificile, unii spun chiar cea mai dificilă. Este  suficient să observăm că una dintre cele șase probleme din concurs a fost rezolvată de doar doi din cei 620 de participanți!

– Care a fost competiția care v-a bucurat cel mai mult prin reușitele elevilor români?

– Sincer, mă bucur de orice reușită a copiilor noștri. M-am bucurat, de exemplu, de prima, dar și de ultima ediție a Balcaniadei la care am fost leader, când România a obținut patru medalii de aur și două de argint de fiecare dată.  Dacă, însă, ar fi să aleg o ediție anume, aceasta ar fi Olimpiada Inernațională din 2015, cea din Thailanda. Iată de ce: Înainte de fiecare competiție se fac pronosticuri (neoficiale, evident) legate de rezultatele ce vor urma. Eu am „pariat” pe Simona Diaconu, deși nu era printre favoriți, așteptările multora îndreptându-se către alți membri ai echipei. În final, Simona a obținut medalia de aur, cel mai bun rezultat al echipei noastre!

Acesta ar trebui să fie un exemplu pentru toți copiii noștri. Perseverența, seriozitatea și modestia, adăugate talentului, vor duce, sigur, către izbândă. Între timp Simona a devenit studentă la Princeton University și a obținut, în 2016, premiul Elizabeth Lowell la concursul Putnam, cea mai importantă competiție studențească din SUA.

– Prin ce se diferențiază o olimpiadă internațională, sau o balcaniadă, de alta? Ce trebuie să aducă, nou, competiția de anul acesta față de ediția anterioară?

– Lumea, deopotrivă elevi și profesori, așteaptă de fiecare dată (cel puțin așa simt eu) cu nerăbdare următoarea ediție a olimpiadei din perspectiva a cel puțin trei  motive. În primul rând este o nouă țară (chiar dacă din timp în timp se repetă), cu o cultură și obiceiuri noi care așteaptă a fi descoperite. În al doilea rând, există posibilitatea, deloc de neglijat, să-ți reîntâlnești vechii prieteni, dar și să-ți faci alții noi. Nu în ultimul rând, este mereu așteptarea unor noi provocări puse de matematica din spatele celor șase probleme.

Legat de acest ultim aspect, un coleg din altă țară, la întrebarea „ce aștepți de la următoarea olimpiadă?”, a răspuns simplu: „niște probleme mai ușoare”. Adevărul este că în ultimul timp dificultatea competiției a crescut (și sper să nu supăr pe nimeni) poate exagerat de mult.

–  Sunteți cel care coordonează și pregătește lotul olimpic de matematică al României. Ați putea explica, pe înțelesul tuturor, ce presupune o astfel de pregătire?

– Trebuie spus din capul locului că pregătirea principală este cea individuală, făcută acasă de către fiecare copil și, ca în orice domeniu, pasiunea nu are limite, fiecare lucrează cât și cum îl trage inima; și vă asigur că se adună multe ore.

Pe de altă parte, Societatea de Științe Matematice din România a organizat, în parteneriat cu Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București, (aproape) săptămânal, lecții de pregătire pentru olimpiadele internaționale. În cadrul acestor lecții s-au discutat probleme grupate pe tematici care ar putea fi mai dificile sau strategii specifice de rezolvare a problemelor. Nu de puține ori îmi propun să descopăr împreună cu copiii ce „matematică” se  ascunde în spatele unei probleme. Până la urmă, ce este o problemă? Un „fapt matematic” echivalent cu un alt „fapt” mai simplu și care poate fi mai ușor „descris”. Rezolvarea unei probleme fiind „descoperirea” drumului  ce trebuie urmat între cele două „fapte”.

– A început pregătirea lotului României, de dinainte de IMO 2018? Unde se desfășoară, în ce constă și care este programul zilnic al olimpicilor români?

–  Eu nu știu ce face fiecare olimpic acasă, deși am încercat să „controlez” acest lucru. Iată cum: acum o lună am creat un grup pe facebook cu cei șase copii din lotul României și la un interval de 3-4 zile am postat câte un test, în spiritul celor de la IMO, pe care fiecare trebuia să-l rezolve într-un interval limitat de timp (3-4 ore). Apoi, fiecare copil trebuia să-și posteze soluțiile. Am considerat că acesta este un bun antrenament din mai multe motive. În primul rând vor fi forțați să descopere greșelile colegilor care nu au reușit să rezolve problema, și ei, la rândul lor, să țină seama, pe viitor, de aceste posibile „minusuri”. Pe de altă parte, cei care au redactări mai puțin clare,  să „se inspire” de la cei mai ordonați în gândire, dar și în scris. Nu în ultimul rând, fiecare are posibilitatea să vadă cum a gândit celălalt.

Mai știu care va fi programul ultimelor șapte zile de dinaintea concursului, pentru că anul acesta SSMR organizează un ultim stagiu de pregătire la Bușteni. Nu este nimic special în acest lucru. În fiecare an avem astfel de stagii, în care copiii nu fac doar matematică, dar se și relaxează sau socializează. Inedit, anul acesta, este faptul că acest stagiu se va face împreună cu loturile SUA și Bulgariei, iar lecțiile de pregătire vor fi ținute  de profesori din cele trei țări.

– Pe lângă pregătirea propriu-zisă în domeniul strict al matematicii, pe ce se pune accent în pregătirea care se face chiar înaintea olimpiadei? Cât de mult contează pregătirea psihologică, rezistența la stres, ordonarea gândirii, într-o astfel de competiție?

– Pregătirea psihologică este esențială. Sunt mai multe aspecte de această natură ce ar  putea fi corectate. De exemplu, de multe ori copiii se duc la olimpiadă cu gândul că trebuie să dovedească neapărat că sunt altfel decât colegii lor (chiar din echipă). Or, acest lucru ei ar trebui să-l „uite”. Se poate întâmpla să se împotmolească la o problemă, de multe ori foarte ușoară, și, din cauza „gândului” amintit mai înainte, să intre în panică. Important este să te poți detașa și să-ți spui că singurul „inamic” ce trebuie înfrânt este doar problema de rezolvat, iar dacă nu ai putut rezolva o problemă, nu înseamnă că ai pierdut; în schimb, dacă ai găsit soluția, atunci ai câștigat.

Mai este un alt aspect, pe care recunosc că nu-l pot anticipa și nici gestiona, încă. Nu îmi dau seama cum vor „resimți” copiii noștri olimpiada susținută „pe teren propriu”.

– Ce calități trebuie să aibă un olimpic internațional, pe lângă excepționala pregătire în domeniul pentru care concurează?

– Ca să reușești, trebuie să fii modest, dar nu „umilit” de rezultatele (uneori) excepționale ale colegilor tăi; să fii serios, dar să ai un dram de „nebunie” în idei; să fii insistent, dar să știi și să te oprești când simți că nu urmezi calea potrivită.

– Ce anume face ca la o astfel de competiție, care nu se desfășoară pe categorii de vârstă, să poată concura elevi de 13 ani cu elevi de 19 ani? Care este „natura” subiectelor, de sunt accesibile și celor de 13 și celor de 19 ani, dar sunt, în același timp, și dificile?

– Fiecare elev trebuie să rezolve șase probleme (câte trei în fiecare din cele două zile de concurs) de geometrie, teoria numerelor, combinatorică sau algebră. De cele mai multe ori problemele admit soluții care nu folosesc tehnici foarte sofisticate. Uneori nici nu pot fi rezolvate altfel. Tocmai acest lucru le face (de cele mai multe ori) foarte dificile. Până la urmă ideile „geniale” sunt cele simple. Problemele de olimpiadă inernațională se rezolvă, de cele mai multe ori, cu idei nu foarte complicate, dar foarte bine „ascunse”. De aceea sunt dificile, dar și frumoase. Nu trebuie să ai „o vârstă” pentru a le rezolva, ci doar o minte „iscoditoare”.

– Care sunt criteriile după care se stabilesc câștigătorii competiției? Premiile, medaliile, se acordă individual sau pe echipe?

– O problemă corect rezolvată se notează cu 7 puncte. În final, folosind suma punctajelor obținute de către fiecare elev în parte, se face un clasament individual, în urma căruia se acordă medaliile. Regulamentul olimpiadei conține procentele (aproximative) de medalii ce vor fi acordate. Spre deosebire de competițiile sportive, la IMO se acordă mai multe medalii de aceeași „strălucire”. Fiecare țară participă cu o echipă formată din cel mult șase elevi. Suma punctajelor acestora ne dă și un clasament pe națiuni.

– Cu câți dintre cei care compun lotul României la IMO 2018 ați mai lucrat până acum? Ce anume vă dă încredere în reușita celor șase tineri români la IMO 2018?

– Îi cunosc pe toți (zic eu) destul de bine de la orele de pregătire sau din competițiile naționale sau internaționale de până acum. Cred că echipa de anul acesta (sper să nu mă înșel!) este mai puternică decât cea de anul trecut, iar rezultatul obținut la Balcaniada de Matematică de seniori de anul acesta, de la Belgrad, unde România a obținut locul I într-un clasament (neoficial) pe medalii, ar putea să le dea curaj că vor putea izbândi într-o competiție (să recunoaștem) infinit mai dificilă. Este momentul în care  unii dintre copiii noștri ar trebui să-și folosească experiența dobândită de-a lungul competițiilor anterioare, iar cei noi să-și folosească „forța” pe care am observat că o au.

– Cum apreciați colaborarea de până acum cu echipa Inspectoratului Școlar Județean Cluj în organizarea IMO 2018?

– Cantitatea de muncă depusă în pregătirea unui asemenea eveniment este enormă, iar  echipa de la Cluj, reprezentată de Inspectoratul Școlar Județean Cluj, s-a ridicat  la un nivel maxim. Nu au fost cerințe sau doleanțe care să nu fie rezolvate. Nu vreau să supăr pe cineva (multă lume este implicată și ar putea fi amintită), dar eu am avut ocazia să o cunosc pe doamna inspector general adjunct Mariana Pop, care, împreună cu ceilalți membrii ai „staff-ului”, au „predat” tuturor o lecție despre cum se manageriază un astfel de eveniment.

– Care este mesajul dvs pentru olimpicii români participanți la IMO 2018 și pentru susținătorii acestora? 

– Să se bucure, participanți și spectatori. Copiii noștri să se bucure de probleme, cu dificultatea, dar și „frumusețea” lor, de  prieteni,  de  excursii și, în general, de tot ce înseamnă Olimpiada Internațională de Matematică. Și dacă vor reuși să se bucure,  rezultatele așteptate nu vor întârzia să apară. Susținătorii, să se bucure de (sper) bucuria olimpicilor noștri!

M. TRIPON