Monumentul Mihai Viteazul sau Monumentul Ruşinii?

Primăria municipiului Cluj-Napoca n-are nici un pic de îngăduinţă pentru proprietarii de imobile care, din varii motive, n-au apucat să-şi reabiliteze „în timp util” clădirile în care locuiesc, impunându-le anul acesta un impozit majorat cu 500%, dar este extrem de îngăduitoare cu sine, atunci când vine vorba de starea statuilor şi monumentelor aflate pe raza municipiului.

Am publicat, lunile trecute, imagini cu statui şi monumente din oraş, care, prin felul în care arată, nu doar că nu cinstesc memoria unor eroi ai neamului ci, mai mult, batjocoresc istoria, eroii şi, totodată, pe aceia care, din respect pentru trecutul acestei ţări sau al acestui oraş, le-au ridicat aici, cu ani în urmă. Un astfel de monument este cel „închinat” (???) domnitorului Mihai Viteazul, din piaţa cu acelaşi nume, din Cluj-Napoca.

De ani buni presa scrie despre starea deplorabilă, ca să nu zic ruşinoasă, în care se află monumentul, fără ca municipalitatea să facă vreun pas pentru reabilitarea acestuia. Teren de antrenament pentru mici sau mai mari biciclişti, loc de exersat „talentele” graffitiste, adăpost pentru oameni ai străzii, spaţiu de aterizare şi popas pentru porumbei, loc de hrănit câinii vagabonzi – cam asta este, în prezent, monumentul ridicat în memoria şi spre cinstirea (cinstirea???) domnitorului Mihai Viteazul.

Zic, unii, că monumentul e urât. Se prea poate, dar dacă e urât, de ce-l mai ţinem? Iar dacă-l ţinem, de ce îl lăsăm să se urâţească şi mai mult, urâţind, în felul acesta, piaţa şi, până la urmă, oraşul? Nici măcar inscripţia de pe soclul monumentului nu a fost corectată, de ani de zile, după ce litere din aceasta au căzut sau au fost ajutate să cadă. Ce poate înţelege un străin de istoria acestei ţări, citind, pe soclu, că Mihai a fost „DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI AL AR EALULUI ŞI A TOATĂ ŢARA M LDOVEI”?

Lângă basorelieful de pe peretele din stânga al monumentului cineva a scris
mare, cu vopsea albastră: „PAUL”. Numele acesta e mai vizibil de departe şi mult mai uşor de citit decât inscripţia „oficială” de pe monument. Nu s-a deranjat nimeni să şteargă această mâzgăleală, după cum nici altele, de pe soclu, nu au fost şterse. Poate, dacă ar fi fost reprezentări cu oarecare, oricare, dintre „aleşi”, după gratii, ar fi sărit în sus autorităţile şi s-ar fi găsit imediat găleata de apă şi peria, necesare… Altfel, ce contează o mâzgăleală în plus, într-un oraş mai mâzgălit, pe pereţii clădirilor, ca un closet public dintr-o gară părăsită?

Plăci de pe soclul statuii sunt căzute de ani de zile, trepte ale monumentului – rupte, găuri sub monument, pământ care se surpă, la baza acestuia. Un grilaj albastru, deschis, lasă să se vadă, sub monument, un (posibil) adăpost pentru oameni ai străzii. Deasupra, la capătul treptelor, cineva a lăsat „oarece de mâncare” pentru câinii vagabonzi. Domnitorul însuşi e plin de „oarece-ul” lăsat de porumbei, fiindcă ploaia, singură, nu poate şterge… Şi, ca şi cum nu ar fi destul, în spatele monumentului, acea „lagună albastră” – bazinul devenit, tot de ani de zile, locul în care frunzele şi gunoaiele au spaţiu suficient să cadă, toamna. Şi iarna, şi primăvara!

Aceia care n-au putut, pentru ca n-au avut bani sau n-au avut cum întocmi în timp util formalităţile pentru a-şi reabilita clădirile în care locuiesc, vor plăti, anul acesta, un impozit majorat cu 500%.

Oare, cu cât ar trebui să se sancţioneze Primăria, pe sine, pentru felul în care arată monumentul Mihai Viteazul şi, de altfel, aproape toate statuile şi monumentele româneşti din Cluj-Napoca?

M. TRIPON