Monumentul Marii Uniri, readus în discuţie la Cluj-Napoca

Mai multe organizaţii civice şi personalităţi ale vieţii culturale clujene solicită municipalităţii să facă urgent demersuri în vederea ridicării la Cluj-Napoca a unui monument dedicat Marii Uniri.

În acest sens, joi seara, începând cu ora 17, la Centrul de Cultura Urbană „Casino” din Cluj-Napoca va avea loc o dezbatere la care sunt aşteptaţi să participe clujenii care doresc să-şi exprime opinia în legătură cu acest proiect. Ca locaţii pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri sunt propuse următoarele zone: Piaţa Unirii, Piaţa Mihai Viteazul, strada Universităţii, Piaţa Mărăşti-zona sensului giratoriu, parcul Primăverii din cartierul Mănăştur şi Piaţa Cipariu.

Iniţiatorii acestui demers, printre care se numără scriitorul Horia Bădescu şi profesorul Mircea Popa, susţin că se impune un astfel de monument deoarece, în urma unei decizii din 15 noiembrie 1918 a Consiliului Naţional Român Central de la Arad, Senatul Naţional Român din Ardeal devine Consiliul Naţional Român din Cluj, preşedinte fiind dr. Emil Haţieganu. „La 27 noiembrie 1918 se aleg printre delegaţii din Cluj pentru Marea Unire următorii: dr. Emil Haţieganu, dr. Amos Frâncu, dr. Ioan Giurgiu, dr. Laurian Gherman, dr. Valentin Poruţiu, dr. Emil Dandea, Sidonia Docan ş.a’’, argumentează iniţiatorii proiectului. Un alt argument constă în faptul că după Marea Unire, Clujul a devenit centrul politic și cultural al Transilvaniei, unde Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu de tranziție, a jucat un rol esențial.

Scriitorul Horia Bădescu susţine că oraşul Cluj are dreptul şi „necesitatea imperioasă’’ să reclame în spaţiul său un monument al Marii Uniri.

„Clujul, prin  realitatea structurii sale demografice, rod al secularei segregaţii etnice, precum cele mai multe oraşe transilvane dar poate mai mult decât oricare dintre acestea, nu s-a aflat în prim planul marilor decizii naţionale. Ceea ce nu înseamnă că rolul simbolic al urbei în istoria românităţii transilvane pre şi post Marea Unire nu reclamă cu necesitate aici existenţa unui monument dedicat acesteia.

Căci istoria Clujului ilustreză pe deplin drumul tragic şi triumfal al românilor ardeleni spre ora astrală a destinului lor. Clujul se regăseşte pe această traiectorie încă din nenorocitul episod al Răscoalei de la Bobâlna, care îi va exclude pe români dintre stările naţiunilor transilvane, când, spre cinstea lui, se alătură răsculaţilor, ceea ce-i va aduce drept pedeapsă,  decăderea, pentru o vreme, din statutul de oraş.

Aici se semnează pacea de la Mănăştur. Clujul va avea exclusivitatea primului primar român al vreunui oraş ardelean, în vremea domniei lui Mihai Viteazul, dar va fi şi martorul josnicului martiriu al marelui general al acestuia, Baba Novac. La Cluj îşi va face studiile Avram Iancu, la Cluj va avea loc ruşinosul, antidemocraticul proces al Memorandiştilor, al autorilor acelui act care deschidea ofensiva politică a românilor către recunoaşterea dreptului lor istoric şi către momentul Alba Iulia, la Cluj va înfiinţa Amos Frâncu, figură proeminentă a evenimentelor din 1918, bărbat care a întrunit toate calităţile marilor corifei ai Unirii, Senatul Naţional din Cluj şi gărzile moţeşti.

Dar, cel mai important lucru, întreaga evoluţie a urbei după Marea Unire, în plan material şi spiritual, ştiinţific, universitar, artistic,  reprezintă triumful administrării româneşti a întregii provincii. Iată de ce, Clujul are dreptul şi necesitatea imperioasă să reclame în spaţiul său un monument al Marii Uniri’’, explică scriitorul Horia Bădescu.

C.P.